Movies, anyone? (8) - Filme de război

Spre deosebire de alte genuri - filmele de război nu-şi pierd savoarea prea  uşor. Deşi am discutat cu cineva despre fascinaţia pe care o exercită al doilea război mondial şi chestiile psihologice ascunse în spatele filmelor şi jocurilor cu tematică de genul, deşi i-am dat dreptate atunci când a spus că e doar o altă metodă de manipulare, deşi am făcut armata şi-am văzut câtă prostie încape în realitate pe metru pătrat... nu pot să neg că-mi place genul "war".

Am văzut cu mare plăcere Saving Private Ryan şi miniseria care i-a urmat - Band Of Brothers. Mult mai târziu (prin 2010) a iesit undeva cam în acelaşi stil  - The Pacific,  numai că de data asta acţiunea se petrece în insulele nipone, locuri care pe timp de război seamănă c-un fel de iad pe pământ.

The Pacific n-a avut succesul pe care l-a avut Band Of Brothers . Pentru că adversarii erau alţii, cu alte tactici de luptă, alte arme, altă poveste. N-am înghiţit niciodată faza aia tâmpită pe care o făceau japonezii când se transformau în unelte ale împărăţiei şi mureau "cu onoare". Kamikaze se numeşte, şi da... mi se pare o mare prostie. Singurul moment în care mă poate bufni râsul când vine vorba de un pilot kamikaze - este cel de la începutul filmului The Salton Sea, care e pus într-un loc şi de o asememenea manieră încât n-ai cum să nu râzi măcar puţin. Dar ăla cred că e singurul...

Printre serialele pe care le-am găsit şi urmărit cu plăcere - dar a căror acţiune se petrece ceva mai aproape de zilele noastre - se numără şi The Unit,  Generation Kill, sau mai noul (pentru mine)... Over There.  

Considerat de unii de prin State ca fiind "prea realist", Over There  mi-a plăcut din prima pentru scenariu, realism, jocul actorilor şi scenele de luptă bine realizate. Dacă lupta în filmele de război  WWII style era ceva mai clară şi avea cât de cât o noimă... în Over There am dat nas în nas cu faze dure, de gherilă.

Te face să te gândeşti că-i bine să trăieşti într-o ţară mică - pentru că n-ai invadat pământurile nimănui, în plus nimeni nu este crescut şi educat să se răzbune pe tine în cele mai crunte moduri cu putinţă.

Şi aşa... ca notă: ăsta nu-i genul de film pe care vrei să-l vezi cu iubita / iubitul în timp ce ronţăi fericit popcorn.

Movies, anyone? (7)

În dimineaţa asta vă voi recomanda trei filme, fiecare cu genul / stilul său

Primul este Five Star Day, o dramă care te face să zâmbeşti pe alocuri, bine jucată :)

... al doilea e The Double (spionaj, acţiune, dramă) în care îl puteţi urmări pe Richard Gere jucând aşa cum numai el o face

... iar al treilea este - Chronicle... un SF care mi s-a părut bun, şi care aduce întrebarea "cât de responsabili suntem când avem putere în mâini?"

Enjoy!

Movies, anyone? A Gifted Man (6)

Puţine seriale mi-au atras atenţia anul ăsta. În primul rând... asta s-a întâmplat din cauza lipsei de inspiraţie a scenariştilor, în al doilea... din cauza creierelor foarte mici pe care le au unii regizori; şi în al treilea rând... pentru că mă sictiresc rău de tot actorii care joacă prost. Mai ales cei foarte tineri, care fac cuvântul "fals" să pălească, să se usuce, şi să... cadă... deoarece nu cred că există un cuvânt inventat pentru asemenea "talente".
 
Dacă acum o zi-două vă recomandam The Ledge, unde Patrick Wilson intră foarte bine în pielea unui personaj pe care mie personal mi-ar fi plăcut să-l strâng de gât, acum vă recomand serialul A Gifted Man, cu acelaşi actor. De data asta îl veţi găsi în rolul unui doctor de succes, bogat, care are parte de o surpriză mai mult decat ciudată din partea soţiei - jucată de carismatica Jennifer Ehle.
Tot aici apar Julie Benz (Dexter, Rambo 2008, The Boondock Saints II) şi Margo Martindale (Hung, Dexter, Feast Of Love)
Nu vă dau prea multe detalii, ca să nu vă stric plăcerea.
Enjoy :)

Movies, anyone? 2011, un an cam slab (5)

Trebuie să spun că sunt dezamăgit de multe dintre filmele realizate anul ăsta. Pentru că par a fi luate din lada cu resturi, cele mai multe dintre ele.
Excepţie de la "regulă" face The Ledge, în care joacă Liv Tayler (Armageddon, LOTR), Charlie Hunnam (unii dintre voi îl ştiţi din Sons Of Anarchy), Patrick Wilson (Watchmen, A Gifted Man) şi Terrence Howard (Crash). Filmul e gândit destul de bine, şi merită punctajul de pe IMDB, poate chiar mai mult de atât.
E interesant să-l vezi pe Charlie Hunnam jucând un rol mai puţin agresiv, pe Liv Tayler cu o faţă ştearsă, sau pe Patrick Wilson în rolul unui om dus... de prea multe ori la biserică. Terrence Howard... ei bine, el e... Terrence Howard. Acelaşi... dar parcă altul. Asta mă face să plac felul în care joacă.
Mda :). Păi, ca să n-o mai lungesc mult... cine are chef de o dramă bună... tocmai am recomandat una :)
Enjoy!

Movies, anyone? (4) - The damn time bubble

Pentru cei pasionati de SF, recomand Repeaters

Apart

Lui @addicted trebuie să-i mulţumesc, la ea am găsit-o :)
"Never underestimate the pain of a person, because in all honesty, everyone is struggling. Some people are better at hiding it than others."

 

În timp ce revedeam K-PAX, am avut o strângere de inimă. Chiar dacă l-am văzut de multe ori până acum, de-a lungul anilor. E minunat filmul. Vechi, se poate spune, dar minunat. E genul de film care îţi aduce un anumit  zâmbet pe faţă, şi o lacrimă în suflet... un amestec de frumuseţe, inocenţă şi tristeţe. Şi m-a făcut să realizez pentru a... nu ştiu câta oară... ce distanţă este între noi... oamenii. Cât de mult semănăm la exterior, şi cât de diferiţi suntem în interior. Cu visele noastre, dorinţele, ambiţiile, culoarea instinctelor, cu lumina sau întunericul sentimentelor, măştile purtate, timpul pierdut... şi experienţele câştigate...

... Pentru că ne încadrăm în nişte tipare, mai mult sau mai puţin cunoscute şi cartografiate... însă fiecare dintre noi simte în felul său. Unic. Te-ai bucurat, ori ai suferit, niciodată nu e la fel cu trăirea celui de lângă tine. Ne minţim, spunând că formăm nişte mici universuri ale noastre, legând o relaţie, întemeind o familie, aparent contopindu-ne - atât de frumos, dar suntem diferiţi, precum stelele de pe cer - departe una de cealaltă, într-un întuneric ostil şi rece.  Suntem aşa... poate ca să nu ne prăbuşim unul în celălalt, fărâmându-ne, şi mă întreb dacă putem cu adevărat fi altfel.
...

Movies, anyone? (3) - There's nothing like this

Am încercat de nenumărate ori, în ultima vreme, să găsesc un film bun, şi nou - pentru mine. Unul care să-mi trezească ceva, care să-mi placă cu adevărat, să mă bucure, sau mai mult de atât, să mă inspire.

" I'm not afraid of dying, I'm afraid I haven't been alive enough "

Movies, anyone? (2) - Ţinte şi cruci

În general, prefer serialele cu multe episoade, multe sezoane, şi care-s cotate cu muuulte stele. Ei bine, nu-s un fan al mini-seriilor, cu atat mai puţin al episoadelor de 6-10 minute, dar... "The Confession" este una dintre excepţii. E interesant. Kiefer Sutherland joacă superb, şi nu e nevoie de un film de 90 de minute, ca sa-ti dai seama de asta :)

Movies, anyone? (1)

Cine mă cunoaşte, ştie că pe lângă că sunt un mare meloman, sunt şi un mare cinefil. Din când în când mai descopăr câte un film bun, sau chiar un serial, şi nu pot decât să mă bucur, pentru că-n loc să-mi gâdil insomnia cu ceai de tei şi alte bazaconii, o omor cu filme de calitate. În nesfârşitele(parcă) şi exasperantele căutări de SF-uri bune, am găsit un "mic" horror, pe care îl recomand:

The Walking Dead

Vizionare placută :)