Nesfârşitul drum (1)

"Am luptat întotdeauna..." îşi spuse, şi răsuci ţigara aprinsă între degete, încercând să-i găsească linii neregulate. Fumul se ridica parfumat, cu o magie înceată, albastră, ce completa existenţa încăperii cu pereţi coloraţi. " Am făcut-o întotdeauna... înainte de-a mă naşte, încă de pe vremea când acel pumn de pastile a luat forma întunecată a podului către moarte. "

"N-am înţeles niciodată de ce i-am refuzat chemarea. De ce nu i-am trecut arcuirea. Poate cursul repede al râului vieţii avea nevoie de o stâncă, care să-i împartă apele imperfecţiunii - în volburi strălucitoare, mirosind a curcubeu de primavară târzie."

"Nu ştiu... Acele şoapte stinse pe care le aud, acele rare momente de linişte adâncă, care sunt precum foşnetul cenuşiu al ceţei dintr-o pădure de arţari ... nu mi-au spus niciodată. Ori... poate n-am ştiut să le-nţeleg poezia, să prind gustul străin al versului sucit în lemn de dud, acolo unde picăturile de rouă împing la vale viitori fluturi... "

sursa foto : Google