Across the stars (1)

Copii ai Universului, suntem prinşi în jocul muritor al maturizării fără de sfârşit. Astăzi aici, mâine dincolo... căutăm fără încetare sensul direcţiei, motivul iluziei, ruptura în planul perfect... Nebunia cărnii ne apasă, ne dă viaţă, şi ne ucide, pe drumuri bătătorite de alţii. Şi acolo unde nimeni nu are răspunsul, nimic nu are cu adevărat  un capăt. Ironie a existenţei fără culoare, începutul... este singur.