... renăscut în... neant

În tremurul imperceptibil şi de un verde palid, al frunzelor... În  neliniştea întunecată a apelor de seară... În joaca vântului înainte de furtună...
... Ai să regăseşti  o parte din tine topită în mine, esenţă de statuie ce stărui în mintea sculptorilor. Redescopăr încet, viaţa, cu oroarea plăcută a celui care se află în faţa morţii sub formă de câmpie veşnic verde, unde soarele se află la apus. Din depărtare, contopită cu umbrele înalţilor copaci, silueta întunecată a barcagiului îmi cere cele două monede. Nu mi-a plăcut niciodată aurul...