Gaura şi primăria

Abia ce m-am întors din parcul Eminescu, unde am stat la o pipă-două. Genul de după amiază însorită, şi în acelaşi timp, puţin răcoroasă, combinaţie pe care o iubesc. Toate bune şi frumoase, pun mâna şi-mi torn tutun, îl îndes frumos, aprind şi pufăi de câteva ori, sub soarele galben-portocaliu. Minunat. Şi-mi sun un prieten, să stăm la taclale. Ne povestim una, alta... eu mă mut între timp de pe o bancă fără vreo doua şipci, pe una puţin mai întreagă, ca să am de ce mă rezema.
Şi o ţinem aşa... până la un moment dat, când aud un copil ţipând şi plângând. Mă uit în faţa mea... nu văd copilul. Iar în mintea mea se conturează o imagine, văzând-o pe maică-sa aplecată peste o gaură în ciment. Am înlemnit, pentru câteva secunde, aducându-mi aminte neplăcutul moment pe care l-am avut pe faleză cu Athos, câinele meu (care acum e prin alte lumi, sper eu mai bune)... şi nu în ultimul rând, amintindu-mi de ce-a păţit un cunoscut de al meu, care a avut probleme grave de la o căzătură de genul, pe marginea unei canalizări.
Şi realizez, după ce mă trezesc din şoc, că puştiul căzuse în puţul de ciment, după ce călcase pe tabla de 1,5 ce ţinea loc de capac. Acum... fie vorba între noi... până şi un prichindel de 10-15 Kg poate să apese suficient de tare, încât să mişte un obiect de genul, mai ales atunci când "capacul" are marginile îndoite.
Închis telefonul din zbor (bătrâne, iartă-mă, te sun mai târziu), alergat până la locul cu pricina... Deja mama lui fusese mai rapidă, şi-l trăsese de acolo de mânuţe. Cum nu mai e nimic de spus în momente de genul, am evaluat repede situaţia - puştiul părea a fi teafăr, aşa c-am aranjat "capacul" ruginit la loc... sperând că aia o să-i fie ultima victimă.

M-am întors pe bancă dezgustat.  Mda... o minunată după-amiază  de toamnă. Secolul XXI. Galaţi. În plin Centru, nu ai siguranţa că pleci - tu, sau un altul - teafăr. Dacă te aşezi pe o bancă să fumezi în linişte, există în mod sigur un nebun care vrea să se aşeze lângă tine, deşi mai sunt alte zece bănci libere. Şi care începe să vorbească tâmpenii. Şi dacă nu e vreunul din ăsta, e vreun pui de ţigan care vrea să îi dai "şi lui un ban".Şi dacă nu-i un pui de ţigan, e un ţigan în puterea vârstei, care vrea "şi el" o ţigară. Şi dacă nu-i un ţigan, e o bancă strâmbă, fără o şipcă, de pe care vezi (sau nu) cum cade un copil în canalizare.

.......................................................................................................