Moşuleee!

Negru... şi roşu. Adăpostite de întuneric, îşi făceau veacul  într-o linişte constantă ce se aşternea peste fumul mentolat, paşii moi, şi mustăţile tăcute. Viaţa trecea prin ele cu putere, pulsând ritmic în venele de metal colorate, aşteptând.
... roşu, negru, galben.
... 380 de spiriduşi cărau coşuleţe de ambrozie colorată înspre creieraş, inimă, şi ochi, într-un uşor zumzet... ca un cântec.

Moş Crăciun se ridică în capul oaselor. "Ooohhh... iar am aţipit. Parcă pusesem unul dintre spiriduşi să mă trezească..."
"... unde e toată lumea?"

Pe una dintre mese erau răsfirate câteva cutii. Colorate din fabrică, reflectau lumina caldă a lumânărelelor fermecate de pe dulap, lumânărele care nu se topeau niciodată. "Asta nu e lucrătura mea" îşi spuse Moşul. " Eu desenez altfel."
"... iar eu... eu nu primesc cadouri, eu dăruiesc. Ce-i asta?"
Se aplecă peste masă, şi zări un pătrăţel de hârtie portocaliu: "Pentru C."
"Iar  e pus pe şotii spiriduşul cel mare" îşi spuse, rotind ochii în cap şi mângâindu-şi barba.
Pe una dintre cutiile mari găsi  lipită o altă bucăţică de hârtie: "Totul e asamblat şi instalat, stai fără grijă. Tu doar lasă-le unde trebuie"
Îşi frecă nervos nasul cel roşu, şi scotoci în buzunarul de la piept al vestonului. Câteva fire de tutun îi apărură între degete. "Mmm... încă mai am!"
Zâmbi satisfăcut, şi îşi umplu pipa pe îndelete, aşa cum îi plăcea. Trase un fum, şi se înecă râzând. Altă hârtie?
"Ce-i aici, biroul lui Moş Crăciun?"
"Moşule, am bătut la uşa ta azi-noapte. Cu vârfurile degeţelelor, apoi cu degeţelele, după aia cu palmele, şi la urmă n-am mai răbdat... şi am bătut cu pumnii. Şi Moşule... erai atât de obosit, încât n-ai auzit nimic-nimic.Cum ştiu că eşti ocupat în perioada asta, m-am gândit să-ţi dau o mână de ajutor, aşa, ca între prieteni. Şi pentru că voiam să mă mişc repede, i-am pus la treabă pe toţi spiriduşii din pădure.
O mai ţii minte pe  domnişoara aia frumoasă... cea despre care spuneai că este personajul principal al cărţii de poveşti pe care o scrii? Pentru ea sunt toate cutiile astea. Am spus că merge să îmbinăm utilul cu plăcutul, aşa cum fac unii oameni, şi i-am ales nişte componente/periferice PC. Noi suntem mulţi, dar cum suntem mici, abia am reuşit să le aducem la tine. Le-aş fi dus eu însumi, dar... ştii că renii tăi mereu găsesc ceva de râs când îmi văd urechile. Au ei ceva cu urechile ascuţite. Probabil sunt geloşi pe mine, pentru că am urechiuşe mai frumoase decât ei. Aşa că îţi las ţie plăcerea să îi duci cadourile frumoasei copile.
P.S.
Şi pentru că mi-ai spus odată, demult, că îţi place să ştii ce faci cadou, ţi-am scris ce conţin cutiile aici:

Barebone ASUS V6-M4A3000E,

 cu procesor AMD Phenom II X4 850 AMD Phenom II X4 850 AM3 2MB 95W,

un kit Kingston Dual Channel 8GB 1333 DDR3/1333MHz, două HDD SSD Kingston de  250 GB SATA II, un Blu Ray Asus BW-12B1LT,

 ... şi pentru bucuria ei, un monitor ASUS Asus LS248H, HDMI 24", 1920 x 1080, 2ms (Gray-to-Gray), 10000000:1, 300 cd/m2, HDMI, D-Sub, DVI-D, 0.272mm,

 împreună cu un sistem audio Asus CINE5 Sound Bar, 5.1

Moşule, sper să-ţi placă ce i-am ales. Nouă ne e dragă tare, şi cum ştiam că are nevoie de un sistem nou, un monitor mai mare şi mai bun, şi un sistem de sunet care să sune bine, am aruncat un ochi pe net... iar după ce ne-am sfădit, şi ne-am sfădit... le-am ales de la Oktal.ro.
Sărbători fericite, Moşule!"

Spiriduşul cel MARE.

Fumul se ridica parfumat din pipa Moşului.
"Ei hai, că e bună ideea. Şi configuraţia. Hehe... dacă ar şti spiriduşul că am făcut curs IT vara asta..."



postare scrisă pentru etapa 28 Super Blog 2011

I wrote something on your wall. In 3D.

"Bună ziua. Ştiţi... eu şi cu prietena mea vrem să ştim dacă putem să punem două tastaturi la calculator, ca să scriem mai repede".

Îmi aduc aminte cât de greu mi-a fost să nu izbucnesc într-un râs isteric. Însă pentru că nu-s bădăran, şi nu voiam să fac femeia să se simtă prost, i-am explicat frumos cu gura încremenită într-un zâmbet, că "treaba asta nu se poate".
Şi ea - "Păi de ce?"
Eu - "Păi... nu se poate. Nu e posibil"
Asta se întâmpla pe vremea când grelele tastaturi AT încă populau planeta, iar USB-ul, aflat undeva pe la versiunea 1.1, era un mic lux. Cât despre tastaturile pe USB, pe atunci nici nu se vindeau la noi, pentru că erau foarte scumpe. Iar switch-uri de genul celor pe care le face KVM - ori nu erau, ori nu se comercializau la noi. În ziua de azi însă... da, e posibil să foloseşti două tastaturi şi doi mouşi pe acelaşi PC, dar asta folosind un switch de genul celui de mai sus, sau un program de genul Team Player.

Toate bune şi frumoase, însă pe atunci monitoarele erau mici, şi puţine plăci video erau "dual head" (cu două ieşiri).

N-au trecut decât vreo 12 ani de atunci, însă 12 ani înseamnă enorm pentru electronică, şi pentru că vorbim de PC-uri aici, înseamnă că s-au schimbat o gramadă de lucruri la componentele PC. Au crescut frecvenţa şi puterea procesoarelor, viteza şi capacitatea hard disk-urilor, iar memoria RAM, cea dorită de toată lumea - este mare, rapidă, şi foarte accesibilă. Iar plăcile video... ei bine... plăcile video din ziua de azi pot să facă nişte lucruri fantastice, dacă le comparăm cu "străbunicile" lor de acum câţiva ani :P

Dacă înainte cu greu găseam o placă grafică mai bunicică - care să scoată ceva 3D, şi care avea o singură ieşire; în ziua de azi putem să  băgăm în acelaşi calculator mai multe plăci video, pe care le punem în SLI sau CROSSFIRE, sau putem folosi o singură placă video, pentru a scoate semnalul nu doar pe 2, ci şi pe 3, 4, 5... sau chiar 6 monitoare. Mai mult de atât... pentru cine vrea ultima apariţie în domeniu... există acel "dual graphics" de la AMD, pe care eu unul sunt foarte nerăbdător să-l încerc :)


Începând cu Radeon 5400, ne putem bucura de Eyefinity, sau ceea ce AMD mai numeşte şi "surround-sight".

 

Nu e departe de adevăr, dacă e să privim din... mai multe unghiuri :P. Am făcut audiţii pe tot felul de sisteme audio, de la cele stereo şi 2.1, până la cele  4.1, 5.1 sau chiar 7.1, şi mulţi dintre noi au spus "ce fain, parcă simţi cum te învăluie sunetul". Însă... pentru ca senzaţia de învăluire să fie completă, şi în acelaşi timp să ne păstrăm ochii sănătoşi, avem nevoie de câteva monitoare.

Eu unul prefer varianta în care folosesc mai multe display-uri (Duplicated Mode), dacă e să joc ceva sau să văd un film, decât cea în care folosesc ochelari 3D.

Dacă tehnologia Eyefinity a fost utilizată prima oară în antrenamentele militare şi simulatoarele de zbor, în finanţe, medicină, sau în industria petrolului si a gazelor naturale; astăzi se pot bucura de ea şi pasionaţii de jocuri.

De unde câmpul vizual era restrâns, acum ne putem bucura de o adevărată panoramă. Diferenţa este foarte uşor de observat. Amuzant e faptul că asta consideram noi a fi "normal"...

... şi cum arată normalul, de fapt? Păi... cam aşa, cu Eyefinity :)

Ce este şi mai frumos - e că o placă video cu Eyefinity permite multitasking-ul. În adevăratul sens al cuvântului... multitasking. Extended Mode. Adică... pe un monitor ai deschis un film, pe al doilea un browser, pe al treilea un Excel, pe al patrulea un Word, pe al cincilea randezi o năzdravănie în (eventual în 3D StudioMax), iar pe al şaselea ai deschisă o conferinţă video. Şi cum aplicaţiile care au suportul pentru genul ăsta de tehnologie sunt din ce în ce mai multe, mă aştept să văd Eyefinity peste tot în curând.
Fie că e un simplu excel, că ai nişte tab-uri deschise într-un browser, că discuţi pe un instant messenger, că lucrezi în  Autodesk, Maya, 3D Studio Max, Motion Builder,  sau că joci Aion, Alien vs Predator, Assassin’s Creed 2, Crysis 2, Dirt 3, HAWX 2, Medal of Honor, Need For Speed: Shift 2 sau Metro 2033 (şi multe altele -  a se vedea aici)... le poţi avea acum pe toate. Pe un singur PC.
Spre deosebire de ceea ce poate să ofere un PC la care e "legat" un singur monitor ( unde deschizi câteva ferestre bune, lucrezi câteva minute într-una, apoi sari la alt program - altă fereastră, şi după aia te chinui să o nimereşti pe cea de mai devreme), Eyefinity permite totul, doar cu o mişcare a ochilor, sau o rotire uşoară a capului.
Ceva asemănător prezintă şi Chris Angelini  de la Tom's Hardware în materialul de mai jos.

Ce-i  frumos e că AMD îl ajută pe cumpărător să-şi aleagă placa video şi tipul de ieşire (VGA, DVI sau HDMI), plus aranjarea monitoarelor în funcţie de nevoi - aplicaţii de tip business, vizionarea filmelor, navigarea pe internet, ori scufundarea în lumea 3D a jocurilor de ultimă generaţie :) .

Mie de exemplu mi-a făcut următoarele recomandări: ATI Radeon HD 6950 sau ATI Radeon HD 6850, pentru advanced gaming, advanced entertainment şi casual productivity.

Oh, nu... Nu m-ar deranja deloc să am un "perete" de monitoare. Obişnuiesc eu să spun că plantele aduc viaţă şi culoare în cameră, însă  m-ar deranja deloc să am "viaţă şi culoare"... în mişcare :)

postare scrisă pentru etapa 27 SuperBlog 2011

"Da, sunt de acord, dar... depinde şi din ce unghi priveşti"

Un alt lucru de care-mi aduc aminte, când vine vorba de treburi IT, este primul monitor pe care l-am avut. Dacă ţin bine minte, era un Sampo de 14", cu ecranul curbat (şi carcasă albă - care s-a îngălbenit repede de la fumul de ţigară)... din cauza caruia am avut ceva dureri de cap, pentru că pe vremea aia era nevoie de un filtru care să-i mai ia "diavolului" din radiaţii. Ei bine, până la urmă mi-am luat şi un filtru,  însă ăla a fost momentul din care am început să înjur, pentru că nu mai vedeam bine imaginile.
Avantajul unui monitor cu tub catodic însă - era că puteai să priveşti ce juca prietenul tău la calculator, chiar dacă erai aşezat pe o margine incomodă de canapea, la "ţ" grade. Lucru care s-a schimbat, odată cu apariţia LCD-urilor. De unde ne obişnuisem cu monitoarele CRT, acum ni se părea ciudat să ne uităm la nişte chestii care erau doar cu puţin mai adânci... decât tăvile de făcut plăcinte. Pentru că înainte - la monitor conta o dată marca, a doua oară ecranul (care era de preferat plat), şi a treia oară... greutatea. Deci... un monitor "adevărat" trebuia să fie greu, da? Adică din ăla de-ţi lua la control şalele, dacă-l cărai mai mult de 50 de metri. Am eu o amintire... cu unul de 21", pe care am avut curajul să-l cobor singur, pe scări,  de la etajul 4. Nici nu mă gândesc să repet experienţa aia. Nici măcar dacă mă rogi. Frumos, frumos de tot.

Bun. Şi am lucrat cu primele monitoare de genul. Nu foarte entuziasmat, însă, din cauza luminozităţii slabe, a consumului de curent asemănător CRT-urilor, a mult prea folositului "nu pune mâna pe ecran"... şi din cauza unuia dintre cele mai enervante aspecte... unghiul de vizibilitate. Asta mă seca, pentru că aveam o libertate foarte mică de mişcare.

Lucruri care au dispărut în timp, pentru că LCD-urile s-au transformat in TFT-uri, şi au avut calităţi mai bune, şi după TFT-uri au apărut monitoarele pe LED, care consumă mai puţin decât LCD-ul şi TFT-ul, şi stau mai bine la capitolul unghi de vizibilitate şi culori.

Ce aş încerca la ora asta...

... este un ASUS PA246Q P-IPS (Performance In Plane Switching, patentat de Hitachi, tehnologie care scade pierderea luminii de către cristalele din display, şi îmbunătăţeşte reproducerea culorilor ), monitor care redă 1.07 miliarde de culori (10 biţi), spre deosebire de monitoarele obişnuite, care pot "scoate" doar 16,7 milioane de culori. Dacă se întreabă cineva, da, e monitor profesional.  Adică... armament greu. Care poate fi rotit din modul landscape în modul portrait, şi care conţine nişte surprize plăcute.

Cel mai important aspect deja l-am subliniat. Culoarea. Care acoperă 98% din spectrul Adobe RGB. Lângă el, un alt aspect important e unghiul de vizibilitate, care atinge 178 de grade din orice poziţie (verticală, orizontală). Aşa. Are culori foarte bune, are unghi de vizibilitate mare, ce mai are?
Păi... e full HD 1080P. Are mufă HDMI, USB, Card-Reader, mufă pentru căşti de 3,5, suportă o rezoluţie de 1920x1200, şi are o luminozitate de 400 cd/㎡, care se leagă foarte bine de contrastul 50000:1.

Timpul de răspuns e de 6 milisecunde, şi are mai multe moduri automate de setare a culorilor. Dacă monitoare cu HDMI, USB şi mufă pentru căşti - am mai văzut, ASUS PA246Q P-IPS are şi PIP (picture in picture), ceea ce se poate dovedi extrem de util, dacă vrei să lucrezi cu mai multe surse de imagine (cameră foto, card de memorie, etc). Şi având în vedere că ecranul atinge 61, 13cm, un consum de 75W mi se pare mai mult decât ok.
Ce aş face cu monitorul ăsta? Păi... după ce l-aş proba bine (jocuri, filme... jocuri, filme), i l-aş recomada prietenului meu, "V", care e designer, şi care se plângea acum câteva luni că monitorul vechi îi scotea culori aiurea, motiv pentru care frumoasele proiecte 3D la care lucra ieşeau prea... roz, de exemplu :P.




postare scrisa pentru etapa 25 SuperBlog 2011