Visuri mari și bani puțini - laptop-uri

A venit criza, a plecat criza, te-a atins, nu te-a atins, e aici, ba nu-i aici...
Eh, n-a plecat deloc, uite că-i tot aici, dându-ți șuturi în coaie, române.

N-aș fi "cu capsa pusă", dacă n-aș ști cum au decăzut lucrurile. Dacă înainte de criză echipamentele IT veneau ambalate cum se cuvine, cu bureți care atenuau șocurile și vibrațiile, cu discuri, cabluri, manuale și fluturași, în ziua de azi vin ambalate deseori în... carton (și cam atât).
.. și n-aș deschide gura să spun ceva despre subiect, dacă n-aș avea "în spate" vreo 16 ani de experiență cu IT-ul la capitolele service și vânzări.
Treaba-i că încep să mă scoată din minți căcaturile de PC-uri și (în special) laptop-uri care se vând la noi în țară. Oriunde te uiți, e o reclamă la vreo mizerie care e ușoară, arată bine... și merge prost.
... și oriunde te uiți, există cel puțin un om credul, unul care nu-și permite un calculator extraordinar, dar își dorește ceva, acolo...
Acum... treaba-i că nu pot să învinuiesc omul pentru că-i sărac. Nu știu prin ce-a trecut, ce l-a adus la situația materială actuală, sau ce l-a făcut să rămână blocat în ea. Nu-i treaba mea.

Dacă e să fiu critic, mă uit la alegerile sale, vis-a-vis de faptul că-i sărac. Dacă stai prost cu banii, și-ți cumperi un căcat cu fundiță roz, exact asta vei avea - un căcat cu fundiță roz, care - mai devreme sau mai târziu va începe să pută.
Iar rolul meu în povestea asta - e să opresc oamenii din a-și cumpăra căcaturi.
Nu întotdeauna recomandările mele au fost puse în practică, nu întotdeauna a fost timp pentru căutat un lucru anume, și nu în ultimul rând - nu întotdeauna au fost disponibile produsul/marca  pe care le cautam. Da' știu că am reușit de multe ori să împac și capra, și varza.

În general, problema nu-i cauzată doar de suma în care trebuie produsul să se încadreze, ci și de obiceiurile omului. Obiceiurile nesănătoase duc la alegeri nesănătoase.
Îți plac "ieftinelile"? Ești adeptul vorbelor "las' că merge și așa", "e nou, în garanție, ce-mi pasă"? Ești prea mândru sau prea zgârcit ca să ceri ajutorul unei persoane care știe ce-i "sub capotă"? Ai cumpărat pentru că era "la ofertă"? Păi, tăticu', dă-mi voie să-ți spun: în cazul ăsta - ești o victimă sigură pentru vânzător. Ăla n-o să-ți vândă ce-ți va prinde bine, o să-ți vândă ce-i va prinde bine.
Unul dintre amănuntele importante pe care le trec oamenii cu vederea - este configurația laptop-ului.
Am văzut (și nu o singură dată) vânzători care îți dădeau exact ce le cereai.
"Să vad un film, să ascult o muzică, ceva net..."
Când omul realizează că filmele HD pe care vrea să le vadă încep să ceară ceva mai multe resurse, și că statul pe net, care presupune existența unui antivirus -  face laptop-ul să "se miște" tot mai greu, deja e prea târziu.
Expresia "un calculator, acolo" se poate transforma într-o treabă nasoală, dacă nu privești lucrurile în perspectivă. Motiv pentru care le recomand oamenilor să-și cumpere laptop-uri/PC-uri cu o configurație peste cerințele din acel moment.
Dacă ești român, ai auzit în mod sigur de vorba "sunt prea sărac ca să-mi cumpăr marfă proastă".
În general, vânzătorul o să-ți bage sub nas produsele la care el are cel mai mult de câștigat.
Dacă are la vânzare Apple și DELL, dar are ceva de câștigat din vânzarea produselor Acer (aflate nu întâmplător la promoție), o să-ți spună că "a vândut multe din alea" și că "merg bine".
"Uitați, are procesor cu două nuclee, memorie multă". Sună cunoscut?
Ce nu știe amărâtul ăla care muncește din greu și vine la magazin ca să-i ia copilului un calculator/laptop, este că "procesor cu două nuclee și memorie multă" nu-s de ajuns.
Contează modelul procesorului, implementarea pieselor - de cine-i făcută, cum e făcută. Contează carcasa, fie că-i vorba de PC sau laptop. Contează mult sistemul de răcire, felul în care-i conceput pentru produsul ăla, dacă face față la o utilizare intensă, etc. Contează pe unde trage aer, și cât. Contează suportul tehnic de pe site-ul producătorului, secțiunea download drivere, BIOS, aplicații.

Alegerea unui PC/laptop poate fi ușor amuzantă. Pune mâna pe un telefon și sună un prieten. Prietenul respectiv la rândul lui - poate are un prieten, care cunoaște un IT-st. Dacă ai găsit un IT-st care are ceva principii sănătoase, ascultă-l. Stați la o bere, o tigară... și pune-i întrebări. De ce produsul ăla, de ce firma aia? Dacă e vorba de-un PC, cum alege componentele, de unde le ia, e serioasa firma care le vinde, etc.

N-ai prieteni? Nu știi în cine să ai încredere? Nici o problemă. Documentează-te. Citește un articol, aruncă o privire pe net, dacă ai posibilitatea.
... și foarte important: nu te grăbi să tragi concluzii (și nici să cumperi).
Dacă ești singuratic nu înseamnă că ești pierdut.
Trebuie să fii atent la detalii.
Primul lucru care se aduce în discuție - e prețul. Ai (să zicem) 1500 de lei în care trebuie să te încadrezi.
După bani - se pune problema ofertei. Mulți oferă, nu toți sunt serioși. De ce?
De exemplu, eu unul n-am să recomand în veci achiziționarea unui PC/laptop dintr-un mall despre care mi s-au povestit niște chestii nasole, cum ar fi aruncarea electronicelor din mașină de parcă ar fi baloți de paie. "Ferea, bă! Boaf (!) s-a mai futut un televizor. Trosc! Ce-a fost asta? A, o carcasă de PC. Dă-o'n pula mea..."
În cele din urmă... ce pretenții poți să ai de la ăștia care vând ace, brice și carice?
Vrei aragaz? Ah, da, pentru ăla mergi în mall. Însă chiar și la ăla trebuie să cauți tabla, să nu fie îndoită de la ceva manevrare/transport.
Vrei calculator? Mergi la o firma de calculatoare, de preferat. De regulă cel care lucrează într-o firmă de calculatoare se poartă frumos cu marfa. De ce? Pentru că omul ăla știe (sau trebuie să știe, mă rog) înțelesul cuvântului "fragil".

Urmează firma producătoare. Apple e bun, dar nu prea s-a vândut la noi în țară. La urma urmei, nu degeaba e scump. Așa că mă rezum la chestiile care se vând p'aici.
Când lumea mă întreabă "ce-i mai bun, ăla sau ăla?", spun DELL. Dacă găsești un produs DELL în banii ăștia, care să mai fie și bazat pe Intel (chipset placa de bază+procesor), e de bine. Nu te poți atinge de produsele DELL pentru că nu-ți permite buzunarul? Nici o problemă, ai de ales între ASUS, Lenovo și Toshiba.
Atenție, nu recomand laptop-urile bazate pe chipset-uri/procesoare AMD.

ASUS se afla în top 5 fiabilitate, ca producător, dacă-mi aduc aminte bine. Mi-au trecut prin mâini destule produse făcute de ei (laptop-uri, plăci de bază, plăci video, monitoare). Am văzut laptop ASUS care a supraviețuit unor accidente care implicau niște cafea, deci pot să-i recomand. Toate bune și frumoase până aici.

Toshiba - alt producător găsit în top 5 fiabilitate. Carcasele laptopurilor mai ieftine nu sunt la fel de rezistente așa cum erau modelele vechi, cu toate astea, dacă am de ales între Toshiba, Acer, Samsung si HP, aleg Toshiba.

Lenovo este IBM-ul cumpărat de chinezi. A fost cândva standard pentru multe chestii care se întamplau în lumea IT. Face încă treabă bună.


Păreri personale - HP-ul nu mai este ce-a fost. La ora asta HP merită atenție numai la produsele de top (Elitebook). Singurele Elitebook-uri pe care le știu accesibile sunt cele SH.
Acer.  Pentru mine este exemplificarea zicalei "pe dinafară-i vopsit gardul, și-năuntru... leopardul". Dacă vezi Acer, fugi cât te țin picioarele.
Samsung. Televizioare, da. Tablete, da. Memorii RAM, da. SDD-uri, da. Laptop-uri? Nu.

Sony. Ca să ai un Sony bun, trebuie să dai bani grei. Am văzut o tipă care a dat 3200 LEI pe un laptop Sony, alb și frumos, așa, ca pentru fete...
Mi-am pus mâinile în cap când am văzut ce conținea. Placă de bază cu chipset AMD, procesor Intel. Sincer? Păcat de procesorul ăla. Una-i să dai banii pe un produs, și alta-i să plătești numele firmei. Deci... atenție.
Doi ani mai târziu mi l-a adus la curățat. Îl desfac, și ce văd - o placă de bază pipernicită, plus  un sistem de răcire anemic (pentru procesor si chip video).
Stiți cum se numește asta? Treabă făcută de cumnatu'. Exact. El îi alesese laptopul.
"Treijdoo" de milioane în lei vechi. Să-mi trag una...

Ați primit cadou un produs făcut de una dintre firmele astea? Eh, asta e, dar... calul de dar nu se caută la dinți, cică.

Așa că...
... la achiziționarea unui laptop, vă uitați la următoarele:

- Producător - DELL, ASUS, Toshiba, Lenovo.

- Procesor - Intel. Toate procesoarele de PC/laptop au în ziua de azi cel puțin doua nuclee. Prețul unui procesor e dat de model, frecvență de lucru, memorie cache, număr de nuclee, tehnologie folosită, căldură degajată, consum de curent. Celeron e "fratele cel mai mic", i7 e "fratele cel mare".

- Chipset placa de bază - eu "merg" de ani buni pe chipset-uri Intel, răspund bine la multitasking și temperaturi mari. Evitați chipset-uri VIA, SIS, AMD la placile de bază, și mă repet, evitați procesoarele AMD în varianta mobilă.

- Chipset video - dacă laptop-ul are video dedicat, prefer să fie nVidia. O să auziți că AMD/ATI face și drege pe varianta mobilă, nu vă lăsați impresionați.
Deci - nVidia, da? Se aplică și aici niște reguli - model, memorie video (mărime în MB sau GB și lățime de bandă), consum curent, căldură degajată. Dacă vă gândiți să cumpărați un laptop ieftin pentru jocuri, eu unul zic "nu". Pentru asta mai bine vă luați un PC+monitor. Însă dacă-i musai laptop (că spațiu, că mobilitate...)... luați în calcul faptul că modelele obișnuite nu au o răcire extraordinară. Sistemul de răcire dintr-un laptop obișnuit e făcut pentru o utilizare normală, și nu pentru a fi "forjat"  ore întregi. Așa că mai băgați niște bani într-un cooler de laptop, de preferat - din metal, cu ventilatoare care pot fi poziționate în funcție de orificiul prin care sistemul de răcire al laptop-ului trage aer.

- Hard Disk - prefer Western Digital. Dacă nu-i WD, merge și-un Hitachi sau un Toshiba. Seagate a făcut același borș ca HP în privința calității și fiabilității, asta cam de prin perioada când au cumpărat Maxtor.

- Orificiu aerisire - evitați cu orice chip modelele de laptop-uri  care trag aerul pentru răcirea procesorului și a chip-ului grafic printre taste. O răcire eficientă  presupune o "gură de admisie" decentă, care de regulă se găsește în partea inferioară a carcasei laptopului.
- Baterie -  mai multe celule, mai bine. Mulți miliamperi? Și mai bine.

Cam asta e, în mare.


Iar celor care nu vor să înțeleagă...

... dacă vreți "ieftin și bun", mergeți fraților la raionul Detergenți. Găsiți acolo tot ce vreți.


Postarea reprezintă (în mare) suma experiențelor și părerilor  autorului. Dacă sunteți producători și vă simțiți lezați în amorul propriu, respectați cumpărătorii și faceți dracului produse mai bune!

Etapa 31 SuperBlog 2011

top preferinţe:

1. LINK NEWSLETTER ASUS: http://techinstyle.ro/newsletter.html
2. ASUS Romania YouTube: http://www.youtube.com/user/ASUSRomania
3. ASUS Romania Facebook: http://www.facebook.com/ASUS.RO
4. SuperBlog: http://superblog.pcnews.ro/
5. ASUS Romania Twitter: https://twitter.com/#!/ASUSROMANIA



postare scrisă pentru etapa 31 SuperBlog 2011

ASUS - dimineata, la prânz, şi seara.

Zenbook:

 

Aruncă grelele veşminte de împrumut. Îmbracă-te-n petale. Trăieşte cu putere. Zâmbeşte mult. Ascultă vocile zeilor.

ASUS ROG:

Nu ţi-a fost niciodată teamă. Ai păşit pe câmpul de luptă cu pieptul înainte, purtând cea mai frumoasă armură. Cea mai ascuţită sabie. Cea mai echilibrată lance. Şi cel mai rezistent scut. Războiul se apropie. Vocile camarazilor te cheamă.
Armurierul Republicii te aşteaptă.

ASUS seria N:                

Fineţe clasică. Claritate. Locul în care liniile simple învăluiesc complexitatea si forţa.






ASUS Lamborghini:


Poţi să-l conduci fără carnet. Acum îţi poţi permite să fii agresiv. Fără limită de viteză. Fără pericole. Fără să iei amenzi. Bucură-te de putere.

ASUS Transformer:

Orientează-te şi priveşte. Navighează. Scrie. Citeşte. Fotografiază. Ascultă. Destinde-te. Tu lucrezi 8 sau 10 ore. El lucrează 18. Ţie îţi trebuiesc 7-8 ore de somn. Lui doar 3 . Eee Pad Transformer.

probă scrisă pentru etapa 29 SuperBlog 2011


Notă: acestea sunt idei de sloganuri pentru ASUS. Orice asemănare cu sloganurile existente este întâmplătoare şi trebuie tratată ca atare.

Moşuleee!

Negru... şi roşu. Adăpostite de întuneric, îşi făceau veacul  într-o linişte constantă ce se aşternea peste fumul mentolat, paşii moi, şi mustăţile tăcute. Viaţa trecea prin ele cu putere, pulsând ritmic în venele de metal colorate, aşteptând.
... roşu, negru, galben.
... 380 de spiriduşi cărau coşuleţe de ambrozie colorată înspre creieraş, inimă, şi ochi, într-un uşor zumzet... ca un cântec.

Moş Crăciun se ridică în capul oaselor. "Ooohhh... iar am aţipit. Parcă pusesem unul dintre spiriduşi să mă trezească..."
"... unde e toată lumea?"

Pe una dintre mese erau răsfirate câteva cutii. Colorate din fabrică, reflectau lumina caldă a lumânărelelor fermecate de pe dulap, lumânărele care nu se topeau niciodată. "Asta nu e lucrătura mea" îşi spuse Moşul. " Eu desenez altfel."
"... iar eu... eu nu primesc cadouri, eu dăruiesc. Ce-i asta?"
Se aplecă peste masă, şi zări un pătrăţel de hârtie portocaliu: "Pentru C."
"Iar  e pus pe şotii spiriduşul cel mare" îşi spuse, rotind ochii în cap şi mângâindu-şi barba.
Pe una dintre cutiile mari găsi  lipită o altă bucăţică de hârtie: "Totul e asamblat şi instalat, stai fără grijă. Tu doar lasă-le unde trebuie"
Îşi frecă nervos nasul cel roşu, şi scotoci în buzunarul de la piept al vestonului. Câteva fire de tutun îi apărură între degete. "Mmm... încă mai am!"
Zâmbi satisfăcut, şi îşi umplu pipa pe îndelete, aşa cum îi plăcea. Trase un fum, şi se înecă râzând. Altă hârtie?
"Ce-i aici, biroul lui Moş Crăciun?"
"Moşule, am bătut la uşa ta azi-noapte. Cu vârfurile degeţelelor, apoi cu degeţelele, după aia cu palmele, şi la urmă n-am mai răbdat... şi am bătut cu pumnii. Şi Moşule... erai atât de obosit, încât n-ai auzit nimic-nimic.Cum ştiu că eşti ocupat în perioada asta, m-am gândit să-ţi dau o mână de ajutor, aşa, ca între prieteni. Şi pentru că voiam să mă mişc repede, i-am pus la treabă pe toţi spiriduşii din pădure.
O mai ţii minte pe  domnişoara aia frumoasă... cea despre care spuneai că este personajul principal al cărţii de poveşti pe care o scrii? Pentru ea sunt toate cutiile astea. Am spus că merge să îmbinăm utilul cu plăcutul, aşa cum fac unii oameni, şi i-am ales nişte componente/periferice PC. Noi suntem mulţi, dar cum suntem mici, abia am reuşit să le aducem la tine. Le-aş fi dus eu însumi, dar... ştii că renii tăi mereu găsesc ceva de râs când îmi văd urechile. Au ei ceva cu urechile ascuţite. Probabil sunt geloşi pe mine, pentru că am urechiuşe mai frumoase decât ei. Aşa că îţi las ţie plăcerea să îi duci cadourile frumoasei copile.
P.S.
Şi pentru că mi-ai spus odată, demult, că îţi place să ştii ce faci cadou, ţi-am scris ce conţin cutiile aici:

Barebone ASUS V6-M4A3000E,

 cu procesor AMD Phenom II X4 850 AMD Phenom II X4 850 AM3 2MB 95W,

un kit Kingston Dual Channel 8GB 1333 DDR3/1333MHz, două HDD SSD Kingston de  250 GB SATA II, un Blu Ray Asus BW-12B1LT,

 ... şi pentru bucuria ei, un monitor ASUS Asus LS248H, HDMI 24", 1920 x 1080, 2ms (Gray-to-Gray), 10000000:1, 300 cd/m2, HDMI, D-Sub, DVI-D, 0.272mm,

 împreună cu un sistem audio Asus CINE5 Sound Bar, 5.1

Moşule, sper să-ţi placă ce i-am ales. Nouă ne e dragă tare, şi cum ştiam că are nevoie de un sistem nou, un monitor mai mare şi mai bun, şi un sistem de sunet care să sune bine, am aruncat un ochi pe net... iar după ce ne-am sfădit, şi ne-am sfădit... le-am ales de la Oktal.ro.
Sărbători fericite, Moşule!"

Spiriduşul cel MARE.

Fumul se ridica parfumat din pipa Moşului.
"Ei hai, că e bună ideea. Şi configuraţia. Hehe... dacă ar şti spiriduşul că am făcut curs IT vara asta..."



postare scrisă pentru etapa 28 Super Blog 2011

"Da, sunt de acord, dar... depinde şi din ce unghi priveşti"

Un alt lucru de care-mi aduc aminte, când vine vorba de treburi IT, este primul monitor pe care l-am avut. Dacă ţin bine minte, era un Sampo de 14", cu ecranul curbat (şi carcasă albă - care s-a îngălbenit repede de la fumul de ţigară)... din cauza caruia am avut ceva dureri de cap, pentru că pe vremea aia era nevoie de un filtru care să-i mai ia "diavolului" din radiaţii. Ei bine, până la urmă mi-am luat şi un filtru,  însă ăla a fost momentul din care am început să înjur, pentru că nu mai vedeam bine imaginile.
Avantajul unui monitor cu tub catodic însă - era că puteai să priveşti ce juca prietenul tău la calculator, chiar dacă erai aşezat pe o margine incomodă de canapea, la "ţ" grade. Lucru care s-a schimbat, odată cu apariţia LCD-urilor. De unde ne obişnuisem cu monitoarele CRT, acum ni se părea ciudat să ne uităm la nişte chestii care erau doar cu puţin mai adânci... decât tăvile de făcut plăcinte. Pentru că înainte - la monitor conta o dată marca, a doua oară ecranul (care era de preferat plat), şi a treia oară... greutatea. Deci... un monitor "adevărat" trebuia să fie greu, da? Adică din ăla de-ţi lua la control şalele, dacă-l cărai mai mult de 50 de metri. Am eu o amintire... cu unul de 21", pe care am avut curajul să-l cobor singur, pe scări,  de la etajul 4. Nici nu mă gândesc să repet experienţa aia. Nici măcar dacă mă rogi. Frumos, frumos de tot.

Bun. Şi am lucrat cu primele monitoare de genul. Nu foarte entuziasmat, însă, din cauza luminozităţii slabe, a consumului de curent asemănător CRT-urilor, a mult prea folositului "nu pune mâna pe ecran"... şi din cauza unuia dintre cele mai enervante aspecte... unghiul de vizibilitate. Asta mă seca, pentru că aveam o libertate foarte mică de mişcare.

Lucruri care au dispărut în timp, pentru că LCD-urile s-au transformat in TFT-uri, şi au avut calităţi mai bune, şi după TFT-uri au apărut monitoarele pe LED, care consumă mai puţin decât LCD-ul şi TFT-ul, şi stau mai bine la capitolul unghi de vizibilitate şi culori.

Ce aş încerca la ora asta...

... este un ASUS PA246Q P-IPS (Performance In Plane Switching, patentat de Hitachi, tehnologie care scade pierderea luminii de către cristalele din display, şi îmbunătăţeşte reproducerea culorilor ), monitor care redă 1.07 miliarde de culori (10 biţi), spre deosebire de monitoarele obişnuite, care pot "scoate" doar 16,7 milioane de culori. Dacă se întreabă cineva, da, e monitor profesional.  Adică... armament greu. Care poate fi rotit din modul landscape în modul portrait, şi care conţine nişte surprize plăcute.

Cel mai important aspect deja l-am subliniat. Culoarea. Care acoperă 98% din spectrul Adobe RGB. Lângă el, un alt aspect important e unghiul de vizibilitate, care atinge 178 de grade din orice poziţie (verticală, orizontală). Aşa. Are culori foarte bune, are unghi de vizibilitate mare, ce mai are?
Păi... e full HD 1080P. Are mufă HDMI, USB, Card-Reader, mufă pentru căşti de 3,5, suportă o rezoluţie de 1920x1200, şi are o luminozitate de 400 cd/㎡, care se leagă foarte bine de contrastul 50000:1.

Timpul de răspuns e de 6 milisecunde, şi are mai multe moduri automate de setare a culorilor. Dacă monitoare cu HDMI, USB şi mufă pentru căşti - am mai văzut, ASUS PA246Q P-IPS are şi PIP (picture in picture), ceea ce se poate dovedi extrem de util, dacă vrei să lucrezi cu mai multe surse de imagine (cameră foto, card de memorie, etc). Şi având în vedere că ecranul atinge 61, 13cm, un consum de 75W mi se pare mai mult decât ok.
Ce aş face cu monitorul ăsta? Păi... după ce l-aş proba bine (jocuri, filme... jocuri, filme), i l-aş recomada prietenului meu, "V", care e designer, şi care se plângea acum câteva luni că monitorul vechi îi scotea culori aiurea, motiv pentru care frumoasele proiecte 3D la care lucra ieşeau prea... roz, de exemplu :P.




postare scrisa pentru etapa 25 SuperBlog 2011

European

Cu zâmbetele calde ale prietenilor, căderea lină a frunzelor de un galben stins, şi cu muzică bună -  îmi încarc vechile baterii. Undeva... într-unul dintre ungherele pătimaşe ale minţii... e amintirea muntelui cu piele de alabastru şi păr verde, care mi-aduce linişte în mijlocul unui oraş zgomotos şi prăfuit. Am nevoie de Zen. Surâs. Susur. Pârâul care mi-a sfinţit cu atingerea-i răcoroasă picioarele obosite, curge  repede şi limpede... printre... peste pietre.
N-aud chemarea înălţătoare a şoimului, şi nici strigătul de întâmpinare al uliului. Căci nările-mi freamătă în parfumul aspru al acului de brad, şi ochii-mi lăcrimează fericiţi în ceţurile ce se ridică de pe culmi.

"Tu eşti prea Zen pentru vremurile astea". Mă încrunt uşor, şi-l privesc pe amicul meu. "Mai ales în vremurile astea e nevoie să fii Zen", îi răspund calm, în timp ce-mi aduc aminte de un film . Ar trebui să am o mulţime de mâini cu o mulţime de degete, ca să număr toate filmele pe care le-am vizionat. Da. Însă n-am văzut nicăieri un personaj a cărui linişte interioară să-mi placă mai mult decât cea a lui Ogami Itto, din "Lone Wolf And Cub".

Şi-mi aduc aminte de cuvintele unei vechi amice. "Nu te-ai născut samurai, nu poţi fi unul". În alte cuvinte, "termină cu prostiile", e secolul XX, şi nu eşti în Japonia. Nu eşti nici măcar japonez. Da, asta se întâmpla în secolul XX...
Ei bine... nu-s samurai, dar am curajul să merg la război. Nu sunt samurai, cu toate astea scriu versuri, şi unele dintre ele bat uşor înspre stilul haiku. Şi nu, nu sunt japonez, însă iubesc unele lucruri care vin din Japonia. Simplitatea e unul dintre ele.

Nu, nu sunt japonez, ci sunt european. Unul care a  practicat vreo câţiva ani arte marţiale, şi care e privit ciudat atunci când spune că ascultă muzică tradiţională chinezească cântată la erhu. Sunt aici, cu tine, şi în acelaşi timp sunt "acolo", sunt modern, şi în acelaşi timp sunt din alte timpuri... sunt energic, vicios, exuberant, furios, uneori poate enervant... şi în acelaşi timp... sunt Zen. Nu pentru că vreau să fiu interesant, să dea bine "în poză", ci pentru că nu ştiu alt fel de a fi.

În mine se împletesc vârsta gândului şi viteza faptei. Pentru că am nevoie de viteză. Am nevoie de spaţiu, şi am nevoie de autonomie. Am nevoie de stil. Am nevoie de cel mai fin sunet, ca să-mi mângâie auzul.
Şi mai mult decât oricând... am nevoie să rămân... Zen.

postare scrisă pentru etapa 23 SuperBlog 2011

Ieri a fost şters şi scump. Astăzi e HD, HF, şi e accesibil.

Îmi aduc aminte cum ne chinuiam, în anii '80-'90, cu o simplă şi amărâtă de fotografie. Stai, nu te mişca, că nu-i cameră de filmat, iar filmul are doar 36 de poziţii. Cei mai mulţi optam pentru fotografii alb-negru, pentru că erau mai ieftine decât cele color, şi asta făcea cumva să părem lipsiţi de viaţă. Fie vorba între noi... nu eram deloc lipsiţi de viaţă, în schimb eram lipsiţi de culoare. Şi pentru că o fotografie color avea un cuvânt mai greu de spus decât una alb-negru, cele color erau păstrate pentru lucruri speciale. Ia să-mi aduc aminte. Clasa a II-a. Unul dintre momentele "speciale", care trebuia imortalizat. Bleah. Aveam părul ud, pentru că jucasem atinselea prin toată şcoala, şi da... îmi aduc aminte şi acum că nu voiam să fiu... şoim al Patriei. Îhhhh. Eu? De copil am avut o problemă cu lucrurile impuse. De asta ajunsese la urechile profesorilor că voiam să... arunc şcoala în aer. Ei bine, n-am dărâmat-o, dar am făcut din ea poligon de trageri, ajutat de praştie, şi asta n-a mai imortalizat-o nimeni :))
În consecinţă, cam toate pozele pe care le-am făcut până pe la 16-17 ani au fost alb-negru. După care, încet-încet au început să apară în album fotografii color. Cu păr scurt, la antrenament, la o petrecere...
Sau... mai târziu, cu nelipsita ţigară-n bot şi părul în vânt.
Ce nu mi-a plăcut niciodată prea mult, e că pozele îmi creau repere în timp. "Aici am fost cu x,y, z". Hmm... cu "x" nu mă mai văd, pentru că ne-am certat/despărţit/mers fiecare pe drumul nostru. Cu "y" mă văd, dar nu-mi mai face plăcere aşa cum îmi făcea acum doi ani. Şi tot aşa...
Singurele fotografii pe care le-am plăcut constant, au fost cele din copilărie şi adolescenţă. Aveam o moacă de copil poznaş, chiar şi dacă luasem bătaie cu un sfert de oră înainte de şedinţa foto.
Dar... să revin la tehnică. Atunci ne-am chinuit cu Zenit (al cărui miros cred că-l uram), clişee şi hârtie fotografică, becuri învelite în hârtie roşie (care mai lua şi foc, aşa, din când în când :)) ); mai târziu ne-am bucurat de aparate mai de soi, cu obiective şi blitz, şi mult mai târziu -  de aparate digitale, butucănoase, care aveau memorie mică, şi care păpau energia din baterii destul de repede.
Iar filmările? Neah... Cine avea aşa ceva era considerat "cool".

 
Din fericire, în ziua de azi lucrurile stau cu totul altfel. Imaginile nu sunt doar simple  imagini, ci au înaltă definiţie. Sunetul nu mai este mono (îşi mai aduce aminte cineva de casetofoanele ruseşti Electronika 302?)... ci e stereo, ba mai mult de atât, e 2.1, 4.1, 5.1, sau chiar 7.1.

Şi nu e doar 7.1, este şi High Fidelity, pe deasupra.
Dacă înainte exista un aparat pentru fiecare chestie pe care îţi doreai s-o faci... astăzi există aparate care fac mai multe lucruri deodată. Aparatul foto face poze alb-negru, sau color. După cum ai chef. Acelaşi aparat foto, se transformă în cameră video, şi mai are şi sunet, pe deasupra. CD Player-ul nu mai este CD Player, a devenit MP3  Player, MP4 Player, sau iPod. Combina audio, cu pick-up, dublu casetă, radio, şi CD... s-a transformat în PC, care este şi staţie de lucru, şi teren de joacă, şi televizor, şi radio, şi multe, multe altele.

ASUS s-a ocupat de aspectul multimedia, şi este primul producător de electronice care a scos un  Media Player cu USB 3.0. Produsul numit ASUS O!Play Gallery se pare că e îndrăgit de multă lume, şi după spusele celor de la Playtech (Romania)... nu ai ce să-ţi doreşti mai mult de la el.
Dotat cu un port USB 3.0 şi două porturi USB 2.0, o mufă eSATA, LAN, S/PDIF, un card reader 5-in-1, ba chiar şi cu o placă de reţea wireless "b,g,n" (rapidă), mufă de conectare iPad/iPod/iPhone şi HDMI,  O!Play Gallery mi-a atras atenţia bine de tot. Pentru că-mi plac opţiunile. Trebuie să spun că prima oară mi-au căzut privirile pe O!PlayBDS700, dar... e ceva ce îmi place foarte mult la O!Play Gallery... e vorba de hard-disk-ul de 2TB, care oferă loc suficient pentru o filmotecă mare şi frumoasă, Full HD 1080p. Pe lângă asta, capacitatea de a reda sunetul 7.1, High Fidelity. Şi... pe lângă toate astea - accesul la Netflix (deocamdată valabil doar pentru Statele Unite), YouTube,  Picasa, Flick, plus posibilitatea de a asculta multe posturi radio sau de a viziona emisiunile de pe multe posturi TV. Toate, din telecomandă.

Lucrurile astea îmi plac, mai ales că vin cu un consum de... 10 W(??), ceea ce mi se pare grozav.  Nu mi-ar mai trebui decât un monitor HD şi o pereche de căşti, ca să nu deranjez vecinii, dacă la vizionarea vreunui film am chef să dau volumul mai tare. Şi de ce nu, un Xtion Pro Live , dacă mă apucă vreodată cheful să fac vreun material video despre arte marţiale.














Şi cu un "pachet" din ăsta, i-aş invita la mine pe toţi prietenii, ca să vizionăm un film, sau să râdem privind  mocuţele nevinovate pe care le aveam în pozele făcute la 3 ani.

postare scrisă pentru etapa 19 SuperBlog 2011

Cu ce? Păi... cu un K53SV

Cu un i7 de la Intel, şi 8GB RAM, plus un hard disk de 750 GB, zic eu că mi-aş putea vedea liniştit de treabă. Treaba însemnând devirusări, rularea multor aplicaţii simultan, "săritul" din pagină în pagină, sau din tab în tab, rularea unei aplicaţii 3D, sau o recuperare de date, şi de ce nu... "minunatele" mele teste, pe care le fac atunci când mai găsesc câte un program interesant pe Softpedia.

Un K53SV-SX379D i7-2630QM ar fi numai bun pentru aşa ceva. Puterea de lucru oferită de ASUS vine la pachet cu nişte inovaţii, care ridică în clasamente produsele din seria "K". Una dintre ele este IceCool Technology, o schimbare a arhitecturii din interiorul laptop-ului, care a dus sursele de căldură departe de touchpad. Ajutat de sistemul de răcire, touchpad-ul atinge maxim... 26 de grade Celsius. 
Asta ar fi prima treabă bună. Pentru că mă disperă un touchpad care se încinge. Şi nu în ultimul rând, unul care intrepretează aiurea comenzile. Pentru asta, ASUS s-a gândit la Palm Proof, care distinge diferenţa dintre contactul cu palma şi cel cu degetul.

Pe al doilea loc, după touchpad, e autonomia dată de Super Hybrid Engine, care face seria K să atingă 5-6 ore de funcţionare, cu până 25% mai mult decât timpul de funcţionare al laptop-urilor făcute de alţi producători. Asta se face prin "tăierea" curentului la piesele care nu sunt folosite. Nu foloseşti audio? Nici o problemă, se economiseşte puţin curent. Nu "tragi" de procesor? Nici de placa video? Păi uite aşa te ţine bateria 5-6 ore.  Ceea ce n-are cum să nu-mi placă. Mobil înseamnă pentru mine să mă îndepărtez de priză cât mai mult. În timp, şi spaţiu :P.

Am viteză, am răcire bună, şi autonomie. Ce-mi mai trebuie? USB 3.0, pentru rate mari de transfer. Şi modelul K53SV,  de la Oktal, are 3.
După ele, vine tastatura, care a fost premiată cu IF Award. Scriu, deci am nevoie de o tastatură plăcută la atingere, pe care să nimeresc tastele. Şi care... să nu reţină praful.
Peste toate astea vine o carcasă cu linii foarte plăcute, şi un palmrest elegant, din aluminiu şlefuit. Şi uite aşa... am tot ce-mi trebuie. Într-un singur pachet.

postare scrisă pentru etapa 16 SuperBlog 2011

Misiunea

Trase de colţul unui "clopot", care ieşea din buzunarul stâng al pantalonilor, şi se camuflă. La adăpostul lui, băgă o mână în rucsac.

- Ia să văd ce mi-au pus aici...

Degetele sale atinseră un obiect de mărimea unei cărţi, care avea o textură plăcută la atingere.  În întunericul "clopotului", pipăi marginile netede ale obiectului, până atinse două butoane. Îl apăsă pe cel mic, şi "clopotul" fu inundat de o lumină albastră. Zâmbi mulţumit, şi roti dispozitivul cu ecran de 10,1 inchi, plăcut surprins de  "jucăria" care avea mai multe opţiuni decât îşi imaginase. Imaginea se roti şi ea, trecând din modul "portret" în modul "peisaj". Ăsta trebuie să fie acel G-Sensor de care vorbea Ioana, gândi. Privirea îi căzu pe unul dintre colţuri, pe care scria ASUS. Se uită pe spate, de curiozitate. ASUS EeePad Transformer TF101. "Interesant".

Mâinile lui scotociră prin rucsac după hartă, fără nici un rezultat. Dezamăgit, atinse ecranul tabletei, şi un sunet extrem de clar anunţă deschiderea unui meniu. Setă sunetul pe "mute", şi se jucă pe ecranul tabletei cu degetele, privind atent. Polaris Office, MyLibrary, MyNet, MyCloud, File manager, Kindle, Zinio Magazine, PressReader, GPS. 

GPS! De asta avea nevoie.

Deschise aplicaţia şi se lămuri prin ce zonă îl lăsase pilotul. După ce descoperi că tableta se poate transforma într-un compas electronic, află şi direcţia în care trebuia să meargă. Răsuflă uşurat: "bunicul vedea lucruri de genul doar în filme SF, acum 20 de ani".

 

Intră în clădire, folosindu-se unul dintre geamurile deschise la vestiarul angajaţilor. Se furişă pe holul lung, slab luminat, şi scoase "trusa hoţilor". Bucuria îi pieri atunci când văzu prin vizorul mobil că de partea cealaltă a uşii se află o cameră mobilă de supraveghere. Intră în laborator fără zgomot, şi se urcă pe biroul de metal, chiar sub cameră. Îşi aduse aminte că tableta avea 2 camere foto, din care una dintre ele - era HD.

- Ia să improvizez puţin. 

Făcu o filmare scurtă laboratorului, provocă o mică întrerupere semnalului de la camera de supraveghere, după care prinse tableta la câţiva cm de cameră, cu filmul pe "loop", şi repuse camera în funcţiune. Răsuflă uşurat, şi începu să caute documentele pentru care fusese trimis. Îndesă în rucsac toate dosarele de la litera "m", aşa cum primise ordin, cercetă holul, după care se urcă iar pe birou şi recuperă tableta.

Ieşi fără zgomot, şi alergă către vestiar, pe vârfurile degetelor.

- Hai, n-o face de oaie, mai ai puţin. Concentrează-te.

Îşi puse "detectorul de parfum" - ochelarii speciali, de noapte, şi reperă în gard urma lăsată de "lipici". După ce trecu de partea cealaltă a gardului, trase de sârmă cu putere, ca să se vadă  că trecuse cineva pe acolo.

- Na, să vă învăţaţi minte! Aşa vă trebuie, dacă vă puneţi cu un viitor agent.

- Ioana?
- Da, dragul meu.
- Ce faci cu tableta aia, în dimineaţa zilei de... 27 Noiembrie, 2031?
- Mă joc, mai pisoi. Şi sunt jocuri 3D. Ştiai că tableta ta poate să ducă aşa ceva?  Ia spune, pot să o iau azi la serviciu? M-ar ajuta enorm să găsesc informaţii despre ultimele legi. Dar... nu ştiu dacă va ţine bateria.
- Nu-i nimic dacă te lasă bateria. Ai docking portul, care are propriul lui acumulator - şi tastatură, dacă nu-ti place să lucrezi cu touch-screen-ul. Te ţine până deseară, să ştii.

- Pot să-ţi fac o poză? Aşa, de dimineaţă.
- Hai măi Ioana...
- Haaaide! Te rooog...









Postare scrisă pentru etapa 10 SuperBlog2011

Vis

Albastru...
Un fir de sânge proaspăt mi se prelinge întunecat, pe braţul drept. Mirosul lui, dulce-înţepător, se ridică încet, peste tranşeele în care zac trupurile sfârtecate ale camarazilor mei, atrăgând din întuneric urlete de jahli, lupii sfinţi. Presărate cu galben stins, tuburi de cartuşe se-nfrăţesc în pământul reavăn, printre săbii frânte şi steaguri sfăşiate...
Puţin aplecat, ultimul steag al clanului meu încă flutură în bătaia rece a vântului, scuturându-şi la fiecare mişcare demonii argintii. Dansul lui îmi va purta ultimii paşi către lumea lui Vohr. Va fi o moarte bună. Da.

Flash-uri mă scutură, convulsiv, imagini se amestecă - un locotenent ţinând cu o mână stindardul, şi cu cealaltă o uriaşă sabie - ce neatinsă de magie, transforma soldaţii inamici în bucăţi arzânde, de carne. Vad chipul Aainei, strălucind în lumina caldă a apusului lui Kaar... mâna arsă de soare a unchiului meu, nobilul fierar al cetăţii, ce întemniţase un spirit întunecat în sabia de argint, înainte de a mi-o dărui... Lord Vaakhnar pe tron, neclintit, ţinând sceptrul arămiu, aşa cum o făcea mereu - cu degetul mare al mâinii drepte aşezat pe capul unuia dintre demonii regali.


În Republică nu fusese niciodată loc pentru cei slabi. Numele de "republică" i-l dăduse puternicul Lord, şi nimeni nu îndrăznise să crâcnească în privinţa asta. Mâna de fier a Lordului Vaakhnar atingea fiecare colţ al Republicii, ţinând duşmanii mereu dincolo de graniţe. Însă de data aceasta...
Adeverind profeţiile, demonii din a treia dimensiune reuşiseră să strecoare o Petală Neagră, în Templu. Unii şopteau că asta avea legătură cu ziua în care Lord Vaakhnar plecase în munţi, singur, acolo unde bulgărele de foc se prăbuşise cu un zgomot asurzitor, zguduind pământul. În înţelepciunea lui, dăduse ordin să nu se apropie nimeni de locul cu pricina. Fiecare dintre noi avea câte un dar întunecat, care ne-ar fi protejat de magiile obişnuite, însă nici unul nu se putea măsura cu Lordul, a cărui putere crescuse, secol după secol, până în ziua în care făcuse acel drum...

Un şuierat se aude... Respir greu. Nici nu ştiu de cât timp zac aici. Văd rochia albastră a Aainei, unduindu-se uşor, printre umbre... Aud clinchetul clopoţeilor regali, în Marea Sală,  şi simt zvâcnetul spiritului din sabia de argint... 
Simt cum puterile mă lasă. Vohr mă aşteaptă, cu pocalul plin, mândru. Vinul zeilor... O lacrimă îmi cade, fericită, şi se sfărâmă în mii de cioburi, pe vârful unui fir de iarbă.


Mă trezesc. Îmi ridic capul de pe birou, şi clipesc, în faţa unor cutii colorate, cu desene ce exprimă putere. Pe fiecare dintre ele este scris cu un roşu sângeriu ROG - "Republic Of Gamers". Abia ce am montat procesorul şi placa video MARS II/2DIS/3GD5, pe placa de bază MAXIMUS III EXTREME, pentru un test.

 

Sunt frânt de oboseală, şi buimac de somn. O durere ascuţită, mii de ace mă paralizează, pentru câteva clipe. Inspir aer, lent, şi îmi privesc braţul. Nici urmă de sânge. Nu m-am luptat cu nimeni. Nu încă...

... undeva, pe birou, pe coperta unui DVD, zăresc un sceptru arămiu...


postare scrisă pentru etapa 6 SuperBlog 2011

Mmmhm! K is good!

Am obiceiul să mormăi. "Mhm" la mine poate însemna multe lucruri... că am auzit despre ce e vorba, c-am prins ideea - şi eventual nu-s tocmai încântat de ce-am auzit, ori că-s de acord, şi-mi place. Da, asta era. Îmi place. Şi cum ar putea să nu-mi placă?

Seria "K" de la ASUS are o caracteristică care-mi place foarte mult. Se numeşte IceCool Technology, şi priveşte touchpad-ul. Toţi cei care mă ştiu, şi care au discutat cu mine despre laptop-uri, ştiu că nu suport touchpad-ul. Mai exact, mă scoate din minţi, după doar câteva minute de utilizare. Şi unul dintre motive - este că la cele mai multe laptop-uri, suprafaţa respectivă se încălzeşte sau chiar frige. 

ASUS a reuşit să elimine problema,atunci când a modificat arhitectura plăcii de bază la seria K, în felul ăsta îndepărtând  de touchpad componentele care generează foarte multă căldură. Treaba asta, combinată cu sistemul de răcire, duce la o temperatură a touchpad-ului de maxim 26 de grade Celsius. 

Şi pentru că a venit vorba de răcire, trebuie spus că este importantă - la un desktop, şi foarte importantă - la un laptop. Asta înseamnă două lucruri. temperatură, şi zgomot. Mi-au trecut multe laptop-uri prin mână. Cel mai întâlnit motiv pentru care un laptop "crapă"... e din cauza căldurii. Şi de regulă "se duce" chipsetul video, care în aplicaţii 3D e normal să se încălzească, sau hard disk-ul.
Seria K de la ASUS are un sistem de răcire care este nu doar bun, ci şi silenţios. La modelul care mi-a atras atenţia, K73SV, lucrurile stau exact cum îmi place (maxim 37 decibeli full-load). 

 



 Nu de alta, dar am pe mână acum un laptop vechi (altă marcă), care în ciuda celor 3(!) ventilatoare, tot nu se răceşte bine. Evident... treaba asta duce la zgomot. În timpul zilei e una, că mai ascult o muzică, mai scriu... sunt atent la altceva. Seara însă... mrrr... numai de fâşâitul coolerelor n-am chef. 


Însă... K73SV  nu mi-a atras atenţia doar pentru sistemul de răcire, ci şi pentru puterea de calcul. Având în vedere că lucrez, scriu, testez diverse chestii, am nevoie de o configuraţie puternică. 

Ce are mare importanţă pentru mine - o are placa de bază. ASUS K73SV conţine o placă de bază cu chipset Intel HM65 Express, care suportă DDR3 1333 MHz, până la 8 GB. Trebuie să spun că iubesc chipseturile Intel, pentru că fac o treabă foarte bună în multitasking. Cum am obiceiul să deschid multe programe simultan, şi să trec dintr-o fereastră în alta, Intel-ul îmi oferă stabilitate şi viteză. Chiar am nevoie de ele. Iar ASUS stă foarte bine la capitolul implementare. Am lucrat cu plăci de bază, plăci video şi routere de la ASUS, şi ştiu cum "se mişcă", în comparaţie cu produse similare ale altor producători.
În privinţa "creieraşului", n-am decât lucruri bune de spus, fiind făcut tot de Intel. Fie că este i3, i5, sau i7... e de bine. 

Am avut o surpriză plăcută, atunci când am văzut că ASUS K73SV  are loc pentru două(!) hard disk-uri. În felul ăsta, pot să lucrez la viteză maximă, dacă vreau să devirusez hardul unui alt laptop, sau vreau să transfer o cantitate mare de informaţie. E ok, am un rack extern, dar nu se compară performanţa unui USB 2.0, cu cea oferită de SATA. 
Pe lângă toate astea, K73SV are display-ul de 17.3" 16:9 HD+ (1600x900), pe tehnologie LED, colorat de puterea unei plăci video GeForce GT 540M cu1GB/2GB DDR3 VRAM, de la NVIDIA. E numai bun pentru lucru... şi de ce nu, şi pentru relaxare. Că sunt filme HD pe Blu-Ray, sau jocuri,  GeForce GT 540M le poate duce pe toate, cu uşurinţă.

Ca să fie plăcerea şi mai mare, boxele integrate sunt Altec Lansing. Aşa cum îi stă bine unui laptop de 17", carcasa e făcută cu simţ de răspundere, iar suprafaţa de lucru e făcută din aluminiu, care rezistă la zgârieturi, şi pe care nu prea se văd urmele lăsate de degete.
Acumulatorul e de 5200 mAh, cu 6 celule, şi ţine până la 4 ore şi 46 de minute, în regim de browsing, pe wireless, şi vreo 6 ore 47 de minute în idle, ceea ce-mi este mai mult decât suficient, dacă plec câteva ore prin oraş, cu el în rucsac :)

postare scrisă pentru proba 1 a concursului BlogWars 2011

Your videocard is starving? NOT anymore!!!

Îmi amintesc de primul calculator. Îmi aduc aminte că acum mulţi ani... unul dintre vechii mei prieteni, Vali, m-a numit "king of the games", după ce a văzut că treceam prin jocuri "ca prin brânză". Practic, învăţam foarte repede regulile şi mişcările. Am jucat mai toate shooter-ele importante, am dat gata câteva simulatoare de zbor, plus câteva simulatoare auto, şi m-am lipit zdravăn de câteva RPG-uri. Era vremea lui Intel Pentium II şi a AMD-ului K6 II, când plăcile video cu accelerare 3D erau foarte scumpe. Pe vremea aia încă nu auzisem de nVidia, pentru că se vindeau "în draci" 3dfx - Voodoo şi Voodoo 2. Toată lumea vorbea despre ele cu admiraţie, iar eu muream de nervi, pentru că un joc făcut de nişte programatori mai hazlii - îmi spusese... că placa mea video "moare de foame". Mrrrrr...
Cam după un an şi ceva, nVidia se vindea şi la noi în ţară, eu îmi vândusem calculatorul, şi-am spus că e momentul să-i fac prietenului meu un cadou, aşa că i-am făcut upgrade de la o placă S3 (parcă) -  la o nVidia Riva ZX. În perioada aia lucram la un internet cafe, nu prea mai aveam timp de mine şi de jocuri, dacă jucam ceva, se întâmpla mai mult la prietenul meu acasă, sau la... "serviciu". Aşa că... pus mâna pe telefon, şi: "salut bătrâne, ia scoate tu placa aia video din comp, că am o treabă cu ea". Normal... întrebări: "da' de ce, cum, care-i faza?" - mai în râs, mai în serios. Până la urmă s-a prins el de ceva-ceva, dar nu mai era cale de întoarcere, deja făcusem comanda, şi acum aveam un rânjet mic şi diabolic, în genul "ahaa, las' că arunc eu în compul ăla... cu ceva 3D" :)).

Nu mi-am permis multe "acrobaţii" de genul ăsta, în viaţă, dar trebuie să spun că a fost amuzant. Acum... se schimbase ceva. Placă nouă... setări noi, jocuri noi. Alte bătăi de cap. Demo-uri, demo-uri... discuri peste discuri. Şi reviste. Acum îmi vine să râd... îmi aduc aminte de momentul în care mi-a povestit că traversase o stradă în goană, şi a scăpat cd-urile împrumutate de la mine pe şosea. Krantz!... maşina :))

Ei bine, ani buni au trecut de atunci, şi din pasiune pentru 3D, prietenul meu s-a apucat de design. Interioare de clădiri, standuri, vile, mobilă, lumini, umbre, unghiuri, translucenţă, apă, sticlă, lemn, efecte speciale, tot felul de năzdrăvănii. La ora asta creează nişte imagini atât de realistice, încât până şi eu, obişnuit cu ce lucrează, am dificultate în a-mi da seama dacă sunt fotografii, sau nu.

Mi-ar face o mare plăcere să repet faza de acum 11-12 ani, cu placa video. Pentru că îmi place mai mult să dăruiesc, decât să primesc cadouri. Numai că de data asta aş fi mult mai... agresiv :). De ce agresiv? Pentru că de data asta nu i-aş face cadou o placă video, ci un întreg laptop. Şi nu orice laptop, ci unul cu procesor i7, cu patru nuclee, USB 3.0, şi o placă video pe măsură. Mi-aş îndrepta atenţia spre un ASUS VX7SX Lamborghini, care nu prea arată a laptop, ci mai mai degrabă a... navă spaţială.

 

Nu exagerez prea mult, având în vedere liniile agresive şi carcasa făcută din carbon, sub care se ascunde un şasiu metalic rezistent. Este ştiut că maşinile sport nu sunt foarte confortabile, însă la modelul inspirat de Automobili Lamborghini, ASUS a combinat designul, puterea, şi plăcerea, adăugând peste palmrest o piele fină, plăcută la atingere.

Aşa cum spuneam mai sus, fratele electronic al lui Lamborghini Murcielago (631 de cai putere, 340 Km/h - imaginea de mai sus), ASUS VX7SX, conţine un procesor Intel i7 - cu 4 nuclee, care funcţionează pe o placă de bază cu chipset tot Intel HM65, ce suportă memorie RAM până la 16(!!!) GB DDR 3 1333, şi care spre deosebire de marea majoritate a laptop-urilor, se întinde pe... 4 slot-uri.

Ca placă video,  ASUS VX7SX are NVIDIA GeForce GTX 560M cu "numai"... 3GB GDDR5 VRAM. Display-ul e pe LED, de 15.6", 16:9 HD (1366x768)/HD 3D (1366x768 120Hz)/Full HD (1920x1080). Despre hard disk-uri - am citit pe undeva că unele modele de VX7 vin cu două hard-uri, ceea ce nu poate decât să mă bucure, la nivel de performanţă. În privinţa timpului de funcţionare pe baterie nu mi-aş face deloc probleme, pentru că VX7SX vine cu un acumulator cu 8 celule, de 5200 mAh. "Jucăria" mai vine dotată cu webcam + microfon, combo blu-ray, 5-in-1 card reader, două plăci de reţea (una cu mufă RJ 45, cealaltă wireless 802.11 b/g/n), are mufe de ieşire audio, VGA şi HDMI. Pentru cei care lucrează mult cu dispozitivele de stocare externe, perifericele, ASUS VX7SX are 3 porturi USB-uri 2.0, şi un port USB 3.0, acolo unde e nevoie de o viteză mai mare de transfer. Ascultătorii de muzică pot sta şi ei liniştiţi, pentru că VX7SX vine cu o placă de sunet Creative Audigy HD. Şi cine a ascultat muzică pe un Creative... :)... ştie despre ce e vorba.

Ei, cam asta ar fi surpriza pe care i-aş face-o prietenului meu. Mulţumită configuraţiei extrem de puternice ar petrece mai puţin timp proiectând sau randând minunăţiile sale 3D, şi pentru că ar avea mai mult timp liber... într-o pauză, sunt sigur că ar mai şi juca ceva. :)

Spuneam că nu prea-mi place să primesc cadouri? Adevărat. Însă îmi place să-mi fac singur :P. Aşa că mi-aş cumpăra şi eu unul. E drept, am o vârstă. Şi lumea mă ştie ceva mai "zen". Însă nimic nu se compară cu un calculator bun, pe care să poţi juca ceva de actualitate. Da, am spus calculator. Însă în ziua de azi e posibilă performanţa în varianta mobilă. De ce nu să-mi iau un laptop? :)
Ia să văd care glumeţ îmi mai spune acum... că am placa video prea slabă :))

postare scrisă pentru etapa 3 SuperBlog 2011


surse foto / video: ASUS, YouTube,
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Gray_Lamborghini_LP640.jpg