Capitolul I - Într-un univers paralel, tu și cu morții mă-tii... (2)

Încă de pe vremea lu' împușcatu', când eram un drac mic și curios, am auzit vorba ”bărbatul trebuie să fie bun la toate”. Să te pricepi la chestii din domenii diferite - ăsta era un motiv de mândrie, laudă, un semn al masculinității. Aproape toți făceau. Nu conta ce. Fie că înlocuiau o priză, că dădeau cu var, că-și făceau balcoanele din cornier sau că reparau biciclete, aspiratoare și televizoare, erau ”bărbați adevărați”.
Într-un sistem în care locul de muncă era asigurat (indiferent ce școală aveai), oamenii n-aveau nici o problemă în a-și sabota compatrioții. Era (ce-i drept) pe cartelă, da' era de mâncare. Unii își făceau lucruri prin casă, singuri, pentru că dădea testosteronul din ei pe-afară. Alții - pentru că se ascundeau - de rude, de prieteni, de securiști, nu mai contează. Alții - pentru că erau zgârciți. Alții - pentru că dădea bine (mai ales în fața doamnelor, deseori generoase cu aprecieri, ovațiuni și alte cele).
Nimănui nu-i dădea prin cap și nu-i păsa că i-ar fura pâinea de la gură cuiva.

Revoluția n-a făcut altceva decât să înrăutățească situația. Crezându-se scăpați din chingile comunismului, românii și-au deschis firme și s-au apucat să facă ”de toate”, oficial... de data asta.
Firme peste firme (cu oameni care încet-încet au devenit buni la toate) au împânzit țara, făcând în scurt timp ”multitasking-ul” să devină un standard.
De asta fiecare dintre noi a văzut măcar o dată în viața lui un șofer la aprovizionare rupându-și gheaba, cocoșat de kilogramele pe care le căra, o vânzătoare care ținea gestiunea firmei în care lucra, un economist care făcea treburile colegilor de birou (ăia având alte calificări), ori o firmă mare și cunoscută, în care i se cerea angajatului... să dea zăpada, să dea cu mopul, să spele geamurile... sau chiar să spele mașina șefului. Asta ar fi o fațetă a problemei.
A doua fațetă?
Au trecut ani buni, însă lucrurile au rămas neschimbate. În foamea lui, zidarul a continuat să bată cuie, iar tâmplarul să dea cu var. Asta n-ar fi fost o problemă, dacă zidarul n-ar fi bătut cuiele ca o pulă, în timp ce tâmplarul făcea dunga ca pișatul boului.
... și azi așa, mâine așa, până când românii au început să înjure din nou sistemul, partidul, vecinul, soacra, prietenul de la scara ”x” și dușmanul de la scara ”y”. Nu-s bani, e greu, e nașpa...

La noi în țară toată lumea bate cuie, dă cu var, croșetează, pune izolații pe bloc, repară țevile la baie, sudează, taie și montează geamuri, spală, vopsește, ba chiar instalează și-un calculator printre astea. Toti sunt scriitori, artiști, muzicieni, vindecători, inițiați și profesioniști, toți au păreri de nezdruncinat, deși unora le lipsește experiența de viață în asemenea măsură, că nu-s în stare să-și găsească curul cu ambele mâini...

Problema nu vine de la omul sărac, care într-adevăr nu-și permite plata unui meseriaș bun. Problema vine de la ăla care are din plin ”cu ce”, d'alde zgârie-brânză, care preferă să facă mațu' gros și să se fălească cu cât are și cât consumă, zicând ”lasă bă, că fac singur, ce pula mea să-i mai dau bani lu' ăla sau lu' ăl'lalt”.
... iar seara, când ajunge acasă, se uită de jur împrejur nedumerit, întrebându-se dacă-i casa strâmbă, ori a băut el prea mult. După care i se umflă coaiele precum tuburile de oxigen, de mândrie, aducându-și aminte ca EL este cel ce-a făcut treaba, motiv pentru care se prăbușește pe canapea fericit, adormind cu ”laaasă bă, că merge și așa” în brațe.
Dacă ăsta ar fi singurul exemplu, ar fi bine. Însă nu e singurul. Țara-i plină de oameni ”multitasking”. Toată lumea știe, toată lumea face. Prost, evident.
Fiecare arată cu degetul, însă nici unul nu-și recunoaște vina de-a contribui la starea actuală.
Efectul unei gândiri bazată pe ”las' că merge și așa” și ”las' că fac singur” se vede într-o singură viață de om. E unul dintre motivele zdravene pentru care Vestul o duce mai bine, iar noi... mai prost.

În esență, a te limita la ce știi să faci bine - nu-i o rușine. Parafrazându-l pe șeful unui cunoscut care lucrează în Belgia, înseamnă să-i respecți viața, meseria și afacerile celuilalt. Pentru că asta îmi povestea omul - despre cum s-a dus bucuros la șeful său, spunându-i că a refolosit niște șuruburi ca să prindă noul motor la mașina de serviciu.
... iar șeful ce i-a spus?
”Bravo, te apreciez că ești descurcăreț. Însă dacă tu refolosești azi șuruburi, mâine face altul același lucru, poimâine altul, într-un final producătorul de șuruburi o să dea faliment. Noi aici îl lăsăm pe celălalt să trăiască.”


Asa ca...
... voi astia, multifunctionalii pulii, atunci cand vreti sa faceti din rahat - un bici, care sa si pocneasca,  aveti grija sa nu faceti de fapt... cacatul praf.

Capitolul I - Într-un univers paralel, tu și cu morții mă-tii...

Am fost întrebat de multe ori de ce nu plec din România, dacă tot nu-s mulțumit de condițiile de aici. Răspunsul meu a fost constant - sănătatea e mult prea șubredă. Ce nu le-am spus celor care îmi puneau întrebarea respectivă, în schimb - sunt celelalte motive, care dau naștere la discuții lungi - și care în majoritatea timpului nu-mi sunt pe plac.
Mândria. Refuzul de a merge undeva și a spune "vreau să muncesc, da' sunt bolnav și vreau tratament special"...
... acel refuz de-a emigra într-o țară "civilizată" din UE, sau într-un stat de pe continentul american, ca să umplu buzunarele unor mizerabili rasați și îmbrăcați la costum, care - cu banii câștigați de pe urma muncii mele și a altora, subminează economia țării mele de baștină. Nu, tăticu'. N-ai să vezi asta.
Nu, nu trebuie să fii vreun mare patriot, ca să iei o hotărâre de genul. Trebuie doar să ai coaie și coloană vertebrală. Da' treaba asta e "cu schepsis". Pentru unii înseamnă ceva, iar pentru alții, altceva. Ăsta e unul dintre lucrurile care mă dezgustă la oameni. Trăgându-și aere admirative, mulți se bat cu pumnul în piept că le place să vadă "coloana vertebrală", da' tot ei sunt ăia care îți spun "măi, da' tu ești prea corect". Stai așa. Cum ai spus?!
Păi dă-te-n pula mea, ori ești corect, ori nu mai ești.
Nu vii la mine să-mi spui ce mult m-apreciezi, ca dup' aia să-mi spui că motivul pentru care o faci e de fapt "prea"...
Iar asta ce înseamnă - că ești undeva pe o linie gri, pe care - nici tu nu știi prea bine; nici nu știi și nici nu vrei să recunoști. Da' de vorbit, vorbești...

Să ai treburile de mai sus - înseamnnă să iei atitudine și să refuzi a  ceda abuzurilor venite din partea angajatorului. Înseamnă să-i zici ,,nu" atunci când trebuie, lui "iubi",  chiar dacă te suge cel mai bine din lume, și chiar dacă-i dorită de toți bărbații din oraș.

Înseamnă puterea de a sta ferm pe poziții atunci când prietenii "o iau rara",  fac greșeli și așteaptă ca tu să le accepți, oricare ar fi alea, pentru că deh, sunteți prieteni și... "acceptă-mă așa cum sunt". A, da? Multă muie. Când vrei o lume mai bună, da' nu faci nimic pentru ea, exact asta capeți. Muie.
Ori te-o fi făcut mă-ta perfect/ă, și nu știm noi...
Mergând pe firul proverbului sicilian ,,Only your real friends will tell you when your face is dirty", prieten adevărat nu-i cel care mă acceptă "așa cum sunt", dacă am faze de căcat în mine. Prieten adevărat e ăla care-mi atrage atenția, eventual îmi dă și una după ceafă atunci când greșesc. Ăla-i prieten. Restul sunt niște surogate demne de toată mila.

Am decis că voi rămâne aici, chiar dacă va fi trăiesc de pe o zi pe alta, ajungând prin asta a considera că țigările, de exemplu, au devenit un lux. Nu-mi e rușine să spun că sunt sărac, financiar vorbind. N-am bani, dar am alte chestii. Treburi pe care, la modul general vorbind, nu ți le poate fura nici statul, și nici femeia. Nimeni.

Ce-am învățat, în timp - a fost să țin capul sus, indiferent de condiții.

Am trecut prin mai multe situații grele decât pot mulți să suporte, și să nu înnebunească. Am ținut capul sus, și nu m-au oprit din a-mi urma drumul - nici "lecțiile" unui tată violent care a vrut să mă "termine" dinainte de-a mă naște, nici armata de rahat, nici abuzurile  angajatorilor care se băteau cu pumnul în piept că știu ei cum se fac afacerile; și nici încercările de intimidare venite din partea derbedeilor, care veneau în grupuri de câte trei, să-mi facă felul. Nu m-au schimbat în jigodie nici lipsurile, și nici foamea. Cireașa de pe tort, mare și strălucitoare - n-a mers nici manipularea (mai mult sau mai puțin fină) pe care au încercat-o cu mine femeile. Sunt ani și ani de experiențe strânse, care mă fac să mă uit în urmă, și să gândesc: ,,mă piș pe voi, ați încercat, și-ați eșuat".
Nu în ultimul rând, am trecut de mai multe ori pe lângă moarte, sau ea pe lângă mine. De asta îmi vine să râd isteric atunci când se trezește vreunul (sau vreuna) să-mi spună ceva despre curaj.

Apoi mă uit în jur, ca să realizez pentru a nu știu câta oară - că trăiesc într-o țară condusă de criminali, hoți, pungași, mafioți și huligani. Il văd pe Iohannis zâmbind complet aiurea, promulgând legi de 2 bani și lăsându-l pe nenorocitul de Ponta în funcție, același Ponta care este cercetat penal, și care se agăță cu disperare de cuvântul "demnitar", în timp ce strânge pe sub masă mâinile "prea-sfinților", și  dă musulmanilor din pământul țării ca din moșia mă-sii.
Văd securiști și jandarmi bruscându-i, bătându-i și băgându-i în dube tocmai pe plătitorii de taxe și impozite, cetățenii României. Da, asta e "legea" la noi, cetățeanul iese în stradă să-și spună nemulțumirea fată de hotărârile aleșilor (și ăia... plătiți din aceiași bani), ca să ajungă să fie tratat ca un gunoi terorist în propria lui țară.
Doar o oaie credulă este tentată să creadă că toate astea sunt făcute pentru ,,un climat sănătos"
Face jandarmul parte dintr-un ,,climat sănatos"?

Nu...
... jandarmul ce face?
Se simte puternic. Protejat.

Se umflă în pene precum se umflă pula în izmene, că deh, are protecție oferită de "lege", vestă specială, cască cu vizieră care rezistă fără probleme la o lovitură de bâtă, tibiere, genunchiere, cotiere, mănuși, "pulan", spray lacrimogen, arme de foc... și ÎNTOTDEAUNA umblă în haită. N-o să vedeți jandarm care ia la întrebări și reține de unul singur un grup întreg de oameni. Pentru așa ceva îți trebuie coaie (atenție, alea fără carapace de protecție).

Acum vreo trei săptămâni sau o lună am văzut un film în care un grup de jandarmi, FĂRĂ să se legitimeze, băgau oamenii în dubă precum ia măcelarul animalele la tăiat . Deși le era cerut în mod expres jandarmilor să se legitimeze, se făceau că nu aud.
Caut pe filmul pe Facebook câteva zile mai târziu, ghici ce? A dispărut. De ce? Pentru că niște pungași împuțiți se tem de dreptate, de aia care e dreaptă, nu de lege. Legea e fix "chielea pulii" pentru funcționarul român pus undeva, cu pile, să câștige un ban lucrând pentru România și cetățeanul român (cică).

... și dacă "organul legii" nu respectă cetățeanul țării, și nici legea țării, atunci el de ce trebuie respectat? Care-i faza? Trebuie să înghițim tot ce ni se întâmplă, doar pentru că ăla-i "omul legii"?
Ca ce chestie? Că e îmbrăcat în albastru și are o armă la șold? Ar trebui să ne sperie asta?

Cu ce drept îmbrâncești/lovesti/hărțuiești cetățeanul țării, care împreună cu milioane și milioane de alți români contribuie la bunăstarea ta, jandarmule?
Ție de ce nu ți se poate îndoi și învineți spatele cu sute de pulane? Vai, cică asta e incitare la violență. Mai ales dacă îți îndrepți atenția către "omul legii", care... nu respectă legea, paradoxal.
Mindfuck.
Autoapărare. O treabă veche de când lumea și pământul. Că altceva nu este. Autoapărarea e chestia aia, când ridici mâna împotriva unui derbedeu care vrea să te fure, omoare, bată, violeze. La fel faci și în cazul unui sistem opresiv și represiv.
Deocamdată e "incitare la violență".
Incredibil.
Așa au hotărât niște trădători de țară din arena politică, că asta-i lege. Așa-i, tovarășe jandarm? Că doar dintr-un sistem comunist și oprimant vii, și cum ai fost tu instruit la vremea ta, așa i-ai instruit și pe răcani. TU ai voie să ne hărțuiești, să ne bați, înghesui, să ne dai cu spray-ul în nas... iar noi trebuie să cotizăm la stat și să stăm cuminței, la ordin? Noi trebuie dansăm așa cum ne cântați voi?
Dacă ai o dubă la dispoziție și niște țoale albastre pe tine, de unde știm noi că nu ne răpești și nu ne-ai pus gând rău, tovarășe?
Astea fiind zise, huliganismul forțelor de ordine trebuie sancționat prompt și aspru. PUNCT.

Să nu mă ia nimeni cu căcaturi de genul "dar jandarmii ajută, n-ai văzut, pe timp de iarnă..."
Treziți-vă. Ăștia dacă ajută oamenii, au ordine venite pe considerente politice. În opinia mea - un om al legii drept și curat la suflet refuză să execute ordine care implică agresarea cetățenilor țării, cetățeni care, culmea, manifestă pentru drepturi, libertăți... și o viață mai bună.
Un om al legii NU ridică mâna împotriva concetățenilor, mai ales când aceștia participă la manifestații pașnice. Dacă i se cere așa ceva, înseamnă că superiorul lui e corupt. La fel și superiorul... superiorului.
... iar dacă acceptă să execute ordinul, înseamnă că nu-i drept și curat, ci o scursură de om. PUNCT.

Ia spune, domn' jandarm, ești împăcat cu tine însuți?
... când mergi la un grătar, ori să te bronzezi cu familia și prietenii la mare, sau când mergi "să te liniștești după stressul cauzat de serviciu" la munte, asta din bani care provin de la oamenii pe care-i agresezi  - mental, și fizic...
... dormi bine noaptea?