Mmmhm! K is good!

Am obiceiul să mormăi. "Mhm" la mine poate însemna multe lucruri... că am auzit despre ce e vorba, c-am prins ideea - şi eventual nu-s tocmai încântat de ce-am auzit, ori că-s de acord, şi-mi place. Da, asta era. Îmi place. Şi cum ar putea să nu-mi placă?

Seria "K" de la ASUS are o caracteristică care-mi place foarte mult. Se numeşte IceCool Technology, şi priveşte touchpad-ul. Toţi cei care mă ştiu, şi care au discutat cu mine despre laptop-uri, ştiu că nu suport touchpad-ul. Mai exact, mă scoate din minţi, după doar câteva minute de utilizare. Şi unul dintre motive - este că la cele mai multe laptop-uri, suprafaţa respectivă se încălzeşte sau chiar frige. 

ASUS a reuşit să elimine problema,atunci când a modificat arhitectura plăcii de bază la seria K, în felul ăsta îndepărtând  de touchpad componentele care generează foarte multă căldură. Treaba asta, combinată cu sistemul de răcire, duce la o temperatură a touchpad-ului de maxim 26 de grade Celsius. 

Şi pentru că a venit vorba de răcire, trebuie spus că este importantă - la un desktop, şi foarte importantă - la un laptop. Asta înseamnă două lucruri. temperatură, şi zgomot. Mi-au trecut multe laptop-uri prin mână. Cel mai întâlnit motiv pentru care un laptop "crapă"... e din cauza căldurii. Şi de regulă "se duce" chipsetul video, care în aplicaţii 3D e normal să se încălzească, sau hard disk-ul.
Seria K de la ASUS are un sistem de răcire care este nu doar bun, ci şi silenţios. La modelul care mi-a atras atenţia, K73SV, lucrurile stau exact cum îmi place (maxim 37 decibeli full-load). 

 



 Nu de alta, dar am pe mână acum un laptop vechi (altă marcă), care în ciuda celor 3(!) ventilatoare, tot nu se răceşte bine. Evident... treaba asta duce la zgomot. În timpul zilei e una, că mai ascult o muzică, mai scriu... sunt atent la altceva. Seara însă... mrrr... numai de fâşâitul coolerelor n-am chef. 


Însă... K73SV  nu mi-a atras atenţia doar pentru sistemul de răcire, ci şi pentru puterea de calcul. Având în vedere că lucrez, scriu, testez diverse chestii, am nevoie de o configuraţie puternică. 

Ce are mare importanţă pentru mine - o are placa de bază. ASUS K73SV conţine o placă de bază cu chipset Intel HM65 Express, care suportă DDR3 1333 MHz, până la 8 GB. Trebuie să spun că iubesc chipseturile Intel, pentru că fac o treabă foarte bună în multitasking. Cum am obiceiul să deschid multe programe simultan, şi să trec dintr-o fereastră în alta, Intel-ul îmi oferă stabilitate şi viteză. Chiar am nevoie de ele. Iar ASUS stă foarte bine la capitolul implementare. Am lucrat cu plăci de bază, plăci video şi routere de la ASUS, şi ştiu cum "se mişcă", în comparaţie cu produse similare ale altor producători.
În privinţa "creieraşului", n-am decât lucruri bune de spus, fiind făcut tot de Intel. Fie că este i3, i5, sau i7... e de bine. 

Am avut o surpriză plăcută, atunci când am văzut că ASUS K73SV  are loc pentru două(!) hard disk-uri. În felul ăsta, pot să lucrez la viteză maximă, dacă vreau să devirusez hardul unui alt laptop, sau vreau să transfer o cantitate mare de informaţie. E ok, am un rack extern, dar nu se compară performanţa unui USB 2.0, cu cea oferită de SATA. 
Pe lângă toate astea, K73SV are display-ul de 17.3" 16:9 HD+ (1600x900), pe tehnologie LED, colorat de puterea unei plăci video GeForce GT 540M cu1GB/2GB DDR3 VRAM, de la NVIDIA. E numai bun pentru lucru... şi de ce nu, şi pentru relaxare. Că sunt filme HD pe Blu-Ray, sau jocuri,  GeForce GT 540M le poate duce pe toate, cu uşurinţă.

Ca să fie plăcerea şi mai mare, boxele integrate sunt Altec Lansing. Aşa cum îi stă bine unui laptop de 17", carcasa e făcută cu simţ de răspundere, iar suprafaţa de lucru e făcută din aluminiu, care rezistă la zgârieturi, şi pe care nu prea se văd urmele lăsate de degete.
Acumulatorul e de 5200 mAh, cu 6 celule, şi ţine până la 4 ore şi 46 de minute, în regim de browsing, pe wireless, şi vreo 6 ore 47 de minute în idle, ceea ce-mi este mai mult decât suficient, dacă plec câteva ore prin oraş, cu el în rucsac :)

postare scrisă pentru proba 1 a concursului BlogWars 2011

Your videocard is starving? NOT anymore!!!

Îmi amintesc de primul calculator. Îmi aduc aminte că acum mulţi ani... unul dintre vechii mei prieteni, Vali, m-a numit "king of the games", după ce a văzut că treceam prin jocuri "ca prin brânză". Practic, învăţam foarte repede regulile şi mişcările. Am jucat mai toate shooter-ele importante, am dat gata câteva simulatoare de zbor, plus câteva simulatoare auto, şi m-am lipit zdravăn de câteva RPG-uri. Era vremea lui Intel Pentium II şi a AMD-ului K6 II, când plăcile video cu accelerare 3D erau foarte scumpe. Pe vremea aia încă nu auzisem de nVidia, pentru că se vindeau "în draci" 3dfx - Voodoo şi Voodoo 2. Toată lumea vorbea despre ele cu admiraţie, iar eu muream de nervi, pentru că un joc făcut de nişte programatori mai hazlii - îmi spusese... că placa mea video "moare de foame". Mrrrrr...
Cam după un an şi ceva, nVidia se vindea şi la noi în ţară, eu îmi vândusem calculatorul, şi-am spus că e momentul să-i fac prietenului meu un cadou, aşa că i-am făcut upgrade de la o placă S3 (parcă) -  la o nVidia Riva ZX. În perioada aia lucram la un internet cafe, nu prea mai aveam timp de mine şi de jocuri, dacă jucam ceva, se întâmpla mai mult la prietenul meu acasă, sau la... "serviciu". Aşa că... pus mâna pe telefon, şi: "salut bătrâne, ia scoate tu placa aia video din comp, că am o treabă cu ea". Normal... întrebări: "da' de ce, cum, care-i faza?" - mai în râs, mai în serios. Până la urmă s-a prins el de ceva-ceva, dar nu mai era cale de întoarcere, deja făcusem comanda, şi acum aveam un rânjet mic şi diabolic, în genul "ahaa, las' că arunc eu în compul ăla... cu ceva 3D" :)).

Nu mi-am permis multe "acrobaţii" de genul ăsta, în viaţă, dar trebuie să spun că a fost amuzant. Acum... se schimbase ceva. Placă nouă... setări noi, jocuri noi. Alte bătăi de cap. Demo-uri, demo-uri... discuri peste discuri. Şi reviste. Acum îmi vine să râd... îmi aduc aminte de momentul în care mi-a povestit că traversase o stradă în goană, şi a scăpat cd-urile împrumutate de la mine pe şosea. Krantz!... maşina :))

Ei bine, ani buni au trecut de atunci, şi din pasiune pentru 3D, prietenul meu s-a apucat de design. Interioare de clădiri, standuri, vile, mobilă, lumini, umbre, unghiuri, translucenţă, apă, sticlă, lemn, efecte speciale, tot felul de năzdrăvănii. La ora asta creează nişte imagini atât de realistice, încât până şi eu, obişnuit cu ce lucrează, am dificultate în a-mi da seama dacă sunt fotografii, sau nu.

Mi-ar face o mare plăcere să repet faza de acum 11-12 ani, cu placa video. Pentru că îmi place mai mult să dăruiesc, decât să primesc cadouri. Numai că de data asta aş fi mult mai... agresiv :). De ce agresiv? Pentru că de data asta nu i-aş face cadou o placă video, ci un întreg laptop. Şi nu orice laptop, ci unul cu procesor i7, cu patru nuclee, USB 3.0, şi o placă video pe măsură. Mi-aş îndrepta atenţia spre un ASUS VX7SX Lamborghini, care nu prea arată a laptop, ci mai mai degrabă a... navă spaţială.

 

Nu exagerez prea mult, având în vedere liniile agresive şi carcasa făcută din carbon, sub care se ascunde un şasiu metalic rezistent. Este ştiut că maşinile sport nu sunt foarte confortabile, însă la modelul inspirat de Automobili Lamborghini, ASUS a combinat designul, puterea, şi plăcerea, adăugând peste palmrest o piele fină, plăcută la atingere.

Aşa cum spuneam mai sus, fratele electronic al lui Lamborghini Murcielago (631 de cai putere, 340 Km/h - imaginea de mai sus), ASUS VX7SX, conţine un procesor Intel i7 - cu 4 nuclee, care funcţionează pe o placă de bază cu chipset tot Intel HM65, ce suportă memorie RAM până la 16(!!!) GB DDR 3 1333, şi care spre deosebire de marea majoritate a laptop-urilor, se întinde pe... 4 slot-uri.

Ca placă video,  ASUS VX7SX are NVIDIA GeForce GTX 560M cu "numai"... 3GB GDDR5 VRAM. Display-ul e pe LED, de 15.6", 16:9 HD (1366x768)/HD 3D (1366x768 120Hz)/Full HD (1920x1080). Despre hard disk-uri - am citit pe undeva că unele modele de VX7 vin cu două hard-uri, ceea ce nu poate decât să mă bucure, la nivel de performanţă. În privinţa timpului de funcţionare pe baterie nu mi-aş face deloc probleme, pentru că VX7SX vine cu un acumulator cu 8 celule, de 5200 mAh. "Jucăria" mai vine dotată cu webcam + microfon, combo blu-ray, 5-in-1 card reader, două plăci de reţea (una cu mufă RJ 45, cealaltă wireless 802.11 b/g/n), are mufe de ieşire audio, VGA şi HDMI. Pentru cei care lucrează mult cu dispozitivele de stocare externe, perifericele, ASUS VX7SX are 3 porturi USB-uri 2.0, şi un port USB 3.0, acolo unde e nevoie de o viteză mai mare de transfer. Ascultătorii de muzică pot sta şi ei liniştiţi, pentru că VX7SX vine cu o placă de sunet Creative Audigy HD. Şi cine a ascultat muzică pe un Creative... :)... ştie despre ce e vorba.

Ei, cam asta ar fi surpriza pe care i-aş face-o prietenului meu. Mulţumită configuraţiei extrem de puternice ar petrece mai puţin timp proiectând sau randând minunăţiile sale 3D, şi pentru că ar avea mai mult timp liber... într-o pauză, sunt sigur că ar mai şi juca ceva. :)

Spuneam că nu prea-mi place să primesc cadouri? Adevărat. Însă îmi place să-mi fac singur :P. Aşa că mi-aş cumpăra şi eu unul. E drept, am o vârstă. Şi lumea mă ştie ceva mai "zen". Însă nimic nu se compară cu un calculator bun, pe care să poţi juca ceva de actualitate. Da, am spus calculator. Însă în ziua de azi e posibilă performanţa în varianta mobilă. De ce nu să-mi iau un laptop? :)
Ia să văd care glumeţ îmi mai spune acum... că am placa video prea slabă :))

postare scrisă pentru etapa 3 SuperBlog 2011


surse foto / video: ASUS, YouTube,
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Gray_Lamborghini_LP640.jpg

Bate cuiul, dă cu var... da' nu-mi repari şi maşina aia de spălat?

Când am dreptate, păi am...  

Îmi place că noi, românii, suntem deştepţi. Sau nu... Nu-mi place. Pentru că suntem doar un pic deştepţi, şi nu inteligenţi.  Şi dacă prin cine ştie ce minune - avem momente în care suntem inteligenţi, în mod sigur... nu suntem înţelepţi.

Nu mai este nevoie să întreb lumea dacă ştie de ce merg prost lucrurile în ţara asta. 
Sau este? 
Ştiu ce răspund cei mai mulţi oameni, când sunt întrebaţi "de ce credeţi că ţara se află în rahat?"
... ştiu, pentru că am auzit-o de atâtea ori, placa asta - " păi e din cauza mincinoşilor din Guvern". Ei bine, răspunsul e greşit. Parţial, dar e greşit. Pentru că mai există o mână de oameni, care ştiu "de ce". 
E o vorbă... care sună cam aşa: "Democracy is a process by which the people are free to choose the man who will get the blame."
Treaba e uşoară, când arunci tot ce se întâmplă, în spinarea altuia. Că nu merge una, şi nici cealaltă... de fapt... că nu merge nimic. Că economia e la pământ. Că oamenii fură. 
Ei bine, oamenii nu doar fură. Oamenii sunt extrem de egoişti. Şi lipsiţi de înţelepciune, pe lângă asta. Unii sunt chiar proşti. Pentru că problemele nu pleacă doar "de sus", ci şi "de jos". Ok, "sistemul" actual e precum un cancer. Însă...
... să nu ne mai c*c*m pe noi, economia este la pământ, dar asta nu doar din cauza celor din conducerea ţării, ci şi din cauza mentalităţii de turmă.  

Am purtat o conversaţie cu cineva care lucrează în Belgia, ca şofer. Mi-a povestit că la un moment dat a fost nevoit să înlocuiască (într-o zi de duminica, parcă) ceva la motorul maşinii, şi a refolosit nişte şuruburi. Mândru că a facut asta, i-a spus şefului. Ce i-a spus seful său? "E foarte bine că ai improvizat, dar... dacă tu faci asta, nu vei mai cumpăra altele, iar producatorul de şuruburi nu va mai fi motivat să lucreze, şi în felul ăsta se va duce către faliment. Aici lăsăm loc pentru fiecare să se dezvolte, îl respectam pe celălalt, cu afacerea lui, şi îl lăsam să trăiasca. Trebuie şi omul respectiv să mânânce."


În ţara noastră, însă.... toată lumea... le ştie pe toate. Şi nimeni nu face nimic bun. Pentru ca aşa toată lumea ştie să sudeze ( şi câte unul se mai electrocutează sau mai dă peste cap sistemul electric al unei clădiri), toată lumea ştie să dea găuri în pereti (şi să rupă vreun fir prin care trece curent), toţi sunt alpinişti utilitari şi ştiu să-şi cureţe geamurile, de asta mai cade câte unul de la etaj, toţi sunt mecanici, vopsitori, agricultori, toţi drăcarii sunt "instalatori de Windows", şi aşa mai departe...


Rezultatul e: "eu nu te las nici să respiri, bă, ce să mai vorbim de loc să te desfăşori". Un egoism dus la extrem. "Las', mă, că fac eu. Ce-l mai chemi pe ăla? Îţi ia bani mulţi, las' că-ţi fac eu treaba, dai o bere". Câţi n-am văzut, care s-au apucat de-o treabă, şi-au dat cu bâta-n baltă... în plus, îi mai iau şi pâinea de la gură altuia.
Şi parcă-i aud pe unii: "băi, da' tu eşti prea cinstit". Am avut neplăcerea să aud asta. Păi... ăsta sunt, şi nu intenţionez să schimb lucrul ăsta.
Problema nu are doar o latură - cine ne conduce ţara. Mai există o latură - cum gândim, în raport cu cel de langă noi. Am încercat, şi încerc în continuare  să-i fac pe oameni să înţeleagă că sunt precum rotiţele unui mecanism. Dacă-i distrugi un dinte, doi... deja nu mai funcţionează cum trebuie. Dacă un singur om dintr-un colectiv îşi face treaba de mântuială, altul lucrează după el să repare. Mai rău de atât, uneori să corectezi un lucru prost făcut - înseamnă să munceşti de două ori mai mult decât e normal.


Nu degeaba ţin gadgetul ăla mic şi colorat în blog, pe care scrie "Române, fii mai neamţ". Mă întreb... câţi îi dau oare atenţie...






"One of these things is not like the others"

On the road again... cânta măgăruşul

Când vine vorba de plecare pe undeva, în afara oraşului, gândul îmi sare imediat la "echipament". Ce iau la mine, în ce cantitate, ce culoare, şi nu în ultimul rând... în ce. Nu pare, la prima vedere, însă are mare importanţă "în ce". Pentru că atunci când iei la tine o groază de lucruri, ai nevoie de bagaje "sănătoase", trainice, care să reziste la tras, împins, căderi, lovituri, etc. Nu în ultimul rând... care să-ţi placă. Sunt pretenţios, fie că e vorba de încălţăminte, pantaloni, tricouri... sau bagaje. Prefer lucrurile simple, fără multe dungi, pătrăţele, punctuleţe... sau alte bazaconii.

Ultima oară când mi-am cumpărat un rucsac, am umblat ceva-ceva. Pentru că trebuie să-mi placă modelul, fermoarul, culoarea, mărimea, textura materialului. Şi preţul. Da. Cam... toate astea.

Deeeci... Etapa a doua SuperBlog 2011 -  are ca subiect bagajele concepute de American Tourister, companie fondată de Sol Koffler în 1933, Providence, Rhode Island. Începutul a fost făcut în forţă de către polonez, care îşi dorea să creeze cele mai durabile valize din lume pentru... un dolar. American Tourister au fost primii care-au realizat huse din vinilin şi valize din material plastic, şi în prezent sunt cotaţi drept numărul 2... în lume. Toate bune şi frumoase, până aici. Avem pe mâini produsele unei companii care se află în competiţia pentru cele mai bune bagaje, de mai bine de 75 de ani.
Întrebarea este... dacă vreau să plec într-un concediu, unde le găsesc? Răspunsul: la REAL
Trebuie să recunosc, trec rar pe acolo, dar o fac cu plăcere de fiecare dată. Parte şi mai bună este că până pe 15 Februarie 2012, REAL Hypermarket România are reduceri  de 60% la bagajele făcute de American Tourister. Regulamentul campaniei de loializare "Economiseşte minimum 60% la produsele American Tourister poate fi găsit aici

Revenind...
Aş pleca la munte. Vreo două-trei săptămâni. Mi-ar plăcea să găsesc un motel, pe care să-l transform în "cartier general", unde să-mi las trollerele - şi de unde să plec cu rucsacul mare prin munţi, sau cu geanta de voiaj prin împrejurimi. Nu eram genul care să aprecieze trollerele, până n-am ajutat-o de câteva ori pe sor'mea cu mersul la gară. Şi atunci am văzut cât de practice sunt. Acum vreau si eu unul.
Cât despre rucsacuri, cam toată lumea care mă cunoaşte, mă vede cu câte unul. Că e albastru, negru, argintiu sau kaki... rucsac e. Cel mai util lucru, din punctul meu de vedere. Vrei să ieşi la o plimbare, dar e vremea instabilă? Nici o problemă. Bagi în rucsac umbrela de ploaie, pipa, tutunul, MP4-ul, plus o groază de alte chestii mici şi enervante ( enervante atunci când se află prin buzunarele pantalonilor)... şi gata! Ai rezolvat problema, chiar cu puţin stil, dacă mai şi asortezi culorile :)

Aş alege zona Braşovului. Iubesc locurile alea. În primul rând - oamenii nu se uită urât la tine, ci doar au o privire curioasă, plăcută, chiar dacă arăţi mai ciudat. O ştiu, pentru că am fost pe acolo. Şi m-am simţit mai bine decât în oraşul de baştină. În al doilea - aerul e mult mai curat. Iar priveliştile... minunate. Mi-au rămas întipărite în minte nişte imagini, când ceaţa se ridica din munţi... care rivalizează cu cele din Lord Of  The Rings.
Găsesc multe motive să zâmbesc, dar dacă vrei să mă vezi zâmbind într-un fel anume, du-mă la munte, şi lasă-mă să plec de nebun cu un rucsac bun în spate, pe stânci. Căţărare la liber. Miros de pamânt umed, de răşină şi ace de brad. Şi o combinaţie de linişte-nelinişte, pe care numai muntele mi-o dă. Liniştea locului, şi neliniştea călătorului însetat de drum. Şi poţi să mă dai dispărut câteva ore :).

... on the road again. I can't wait to get on the road again...


postare scrisă pentru etapa 2 SuperBlog 2011

Across the stars (3)

... ceva din mine trage să plece. Departe. Aproape. Acolo. Aici.
Răcoarea nopţii mi-e prietenă, căci în ea tremură sclipirile colorate ale vârfurilor de ace, ce mă cheamă tăcute acasă. O firmitură de lut îmi străluceşte-n palmă, arătându-mi drumul. Sunt un prizonier fără dungi, într-o închisoare fără zăbrele, ce are miros de neant...

Am paşii lipiţi de stele, şi răsuflarea-mi doarme.

sursa foto: http://www.lookatstars.com/all-about-neutron-stars-and-pulsars/pulsar3/

Vorbe (11)

"If patience is worth anything, it must endure to the end of time. And a living faith will last in the midst of the blackest storm. " Mohandas Gandhi

"Believe that life is worth living and your belief will help create the fact." William James  

"Nobody can make you feel inferior without your consent."  Eleanor Roosevelt 

 

"It's not who you are that holds you back, it's who you think you're not."  Author Unknown

"People are like stained-glass windows.  They sparkle and shine when the sun is out, but when the darkness sets in, their true beauty is revealed only if there is light from within."  Elisabeth Kübler-Ross
 

pentru cineva de departe :)

Sonic Mood (61) - Branford Marsalis Quartet

“Hot can be cool, and cool can be hot, and each can be both. But hot or cool, man, jazz is jazz.” Louis Armstrong