Întrebări și răspunsuri

E vizibil sau nu... treaba-i că disprețuiesc oamenii care iau ideile și le înghit nemestecate, "adevăruri" date din gură în gură, neverificate și necontestate timp de mii de ani. Habotnicii. Persoane la care te uiți, prin care te uiți... și nu vezi nimic, ființe pustii și uscate asemeni unui deșert, care ar înghiți "apa" cărată de un om... doar pentru a o evapora, respinge.
Răspunsurile... răspunsurile date de alții n-au avut și nu vor avea vreodată însemnătate, dacă nu ești tu cel care și-a pus întrebările. Abia în momentul în care găsești curajul să-ți pui întrebări, să pui sub semnul întrebării lucruri la care mulți alții pretind c-au găsit răspunsuri... abia atunci începi să-mi câștigi simpatia.
Mi-aduc aminte că la un moment dat în viață (undeva prin anii '90)... doream să port medalioane, pandantive "cât mai originale", cât mai rare; căutam simboluri și reprezentări sofisticate ale ideilor mele, mai mult de atât, îmi cream modelele și-mi făceam "bijuteriile" singur. Piele, lemn, metal, materiale textile vopsite sau nu... eh, nu mai contează. Simboluri, mână sigură, idei - din partea mea... si ceva admirație din partea celor care mă vedeau purtându-le. Da, este importantă lucrătura, pentru că stilul(?)... contează și el.

Astăzi însă? M-aș mulțumi cu un semn. Un simplu semn. Cel de întrebare.

sursa citatului: aici

Questions and answers

 Să te ating cu privirea, e să te ascult. Dacă inima mea ar fi o peşteră, ecoul tău s-ar rostogoli fermecat în valuri colorate de lumină, peste sculpturile neînţelese ale apelor. Căci îmi vorbeşti fără cuvinte, şi mă atingi, fără sa-ţi mişti buzele. Şi-ncerc... să-mi amintesc...
Nu... nimeni nu a coborât atât de adânc... în fântâna apei mele.

E noapte... Într-o joacă sâcâitoare, portocaliul unei raze de lumină se luptă cu Luna, pentru a-şi face loc pe  chipul meu. Şi fiecare cuvânt pe care l-ai descătuşat din vechimea suferinţelor, îmi trimite valuri de durere, pe lacul sufletului. Faţa îmi încremeneşte, şi doar ochii îţi pot spune - că acum ştiu, şi cât de mult îmi doresc să fi fost lângă tine, "atunci". Însă privirea ta îmi ocoleşte genele, aruncând săgeţi în naltul cerului, spre stele neştiute...
...şi îmi petrec  timpul, dorind ca într-o zi să mă priveşti, senină.

... de ce...
... pentru că muzica ta îmi trezeşte viaţă, în vene. Şi dans, în suflet. Îmi dă sens şi putere, iar fără ea... nu sunt decât materie crudă, statuie stranie, şi rece. 



sursa foto: ideoda