Mă bucur pentru tine!

Mulți dintre noi avem/am avut de-a face cu oameni religioși sau care pretind că sunt religioși - cunoscuții, vecinii, șefii, politicienii sau chiar unii amici sunt religioși, mai mult de-atât, uh... rudele sunt religioase. La naiba, până și iubita poate fi religioasă.
... minunat...
Aștia-s oamenii ce merg deloc, mai rar (sau mai des) la biserică, oameni care scriu (sau nu) acatiste / blesteme, care citesc cărți de rugăciuni și care postesc zile întregi, iar după aceea se împărtășesc unui fățarnic îmbrăcat în straie bisericești, unul din ăla care abuzează copii, care ia de la toți și nu dă nimic nimănui (nici măcar săracilor), care merge la curve, etc, etc...

Da, credinciosule. Atunci când ești mai slab de înger, faptul că ești înconjurat de-atâta "pietate" îți așterne un văl peste ochii minții și te face să crezi despre lume că e minunată, iar câinii sar nestingheriți și cu încetinitorul prin iarbă, cu covrigi în coadă. Mai mult de atât, poți fi chiar  tentat să faci lucrul pe care-l fac "frații" și "surorile" întru credință și obiceiuri, cu fervoare - adică să-ncerci să le bagi pe gât 'necredincioșilor' dogma religioasă trecută prin propria-ți prismă, mică și deformată, care amestecă culorile și te face să crezi că Pământul e un loc bun și plat, vechi de 6000 de ani. Cu alte cuvinte... arde tot ce-i în jurul tău pentru că ești prea slab și prea prost, și nu știi să-ți stăpânești... focul.
Am întâlnit oameni care nu fac asta, oameni care își țin credința pentru suflețelele lor și nu-i agresează mental pe alții. Dar... pe ei îi pot număra pe degete.

Studiind oamenii de-a lungul timpului (să zicem mai bine de 25 ani de studiu din aproape 40) - am ajuns să cred că dogma religioasă are ceva legături cu maimuțăreala; oamenii dau fericiți  de la unul la celălalt această "chestie" plină de găuri și cunoștințe limitate/eronate, care pe deasupra mai sunt și contradictorii; în același timp  își insuflă unul altuia temeri legate de-o pedeapsă nesfârșită într-un loc terifiant. Mecanismul e simplu, de asta a avut (și are) atât succes.

Nu-i poți insufla celui de lângă tine un sentiment puternic de fericire pentru că tu ești fericit, sentimentul în sine este - dacă nu revoltător, măcar insignifiant (ori chiar steril) pentru un exemplar aparținând unei specii care din cele mai vechi timpuri a fost... egoistă și violentă. Iar aici e valabilă și viceversa.
Hai s-o dăm pe bune. Câți dintre voi se pot uita la un om fericit pentru că are ceva ce voi n-aveți, și în loc să-l pizmuiască - să fie fericiți pentru el?
... sau măcar bucuroși?
Nu, asta nu prea merge. În schimb îi poți insufla omului de lângă tine credințe nefondate și temeri. De ce? Pentru că "prind mai bine" în fondul psihic uman. Teama, groaza, frica de singurătate în suferință, vârtejul creat de combinarea nesiguranței derivată din lipsa de înțelegere - cu spaima dată de siguranța unui iad fierbinte și etern... toate astea și multe altele au ținut oamenii în frâie, mii de ani.
Și pe cât sunt mai cutremurătoare și mai incredibile poveștile, pe-atât de repede prostul "pune botul".

A spus cineva (George Carlin) ceva de genul: "Spune-le oamenilor că există acolo, în cer, un om invizibil care a creat totul, și ei te vor crede. Spune-le ca vopseaua e proaspătă, și vor atinge peretele ca să se convingă".

Aș scrie, aș scrie mult și-aș da-o în texte grele pline de "har", dar știu că se poate foarte bine și fără din astea. Știu că nu trebuie să folosesc o formă alambicată și cuvinte alese, pentru a spune adevăruri simple, și nu-i așa(?) adevărurile sunt de cele mai multe ori... simple.
În timp ce seriozitatea își are rolul ei, se-ntâmplă pe alocuri ca un simplu bobârnac peste nas să trezească mai bine decât o palmă peste față.

Deci...
Aud/citesc câte o chestie de genul "am să mă rog pentru el/tine". Da. E una dintre chestiile care-mi ridică părul pe spate.
... și după ce stau și reflect ceva timp asupra problemei,  îmi dau seama că  Don Baker are dreptate.
"Prayer is like masturbation. It feels good to the person doing it, and does nothing for the person they're thinking about"
 (Rugăciunea este precum masturbarea. E plăcută pentru persoana care o practică, și nu face nimic pentru persoana căreia îi este adresată/la care aceasta se gândește)

Trebuie să spun că rar auzi un bărbat spunându-ți așa ceva, că se va ruga pentru tine. Tâmpenii de genul le auzi de regulă de la femei. Un bărbat nu se cacă pe el cu "am să mă rog pentru tine". Un bărbat pune mâna și te-ajută... sau îți spune în față "marș mă, du-te'n  p*la mea". Sau "se dă la fund".
... și sincer e de preferat una dintre reacțiile de mai sus - în locul unei speranțe bolnave generată de un credincios prea leneș și prea fricos pentru a ajuta "pe bune". Pentru că a ajuta înseamnă să te implici, să depui efort. Punct.

 Acum... stau și mă-ntreb...
... cât timp le trebuie credincioșilor ca să realizeze asta? O zi? Un an? Zece ani?
O viață?

Pentru că... dacă tot vorbim de masturbare, haideți, faceți-o pe bune, cu bilute (sau  fără), cu lubrifiant (sau fără), cu dildo-uri sau fără dildo-uri, cu femei gonflabile (sau bărbați), filme de dragoste, ceară topită, șampanie, adierea vântului, sunetul ploii, zbierete de mâță în călduri, zgomote de tobă spartă, tomberoane descărcate dimineața, sirene de poliție, sateliți căzând, morți zburând, comete, lupi urlând la Lună, efecte speciale ... ce vreți voi. Fiți creativi/e. În felul ăsta... mulți oameni cărora altminteri le-ați fi dedicat rugăciuni, ar fi - dacă nu fericiți, măcar mulțumiți cu gândul c-au participat la ceva plăcut (și mai ales... real) pentru voi.

Scenariu:

- M-am masturbat azi gândindu-mă la tine.
-Uh. Ăă... a fost un orgasm bun?
-Oh, da!
- Mă bucur pentru tine!

_______________________________________________

Aveți capete. Folosiți-le. Puneți totul sub semnul întrebării.

Scrieri din vârf de... catarg (I)

Pornind de la vrăjeala cu fluturașii... în capetele femeilor e un mare haos. Mare, adică... mare. Imens. Privind dintr-un anumit unghi și la un fel de scală... femeile sunt particulele alea mici din Univers, care se mișcă haotic; iar bărbații sunt elementele stabilizatoare. 

Lucru deloc lipsit de importanță, nehotărârea atinge toate aspectele și cam toate momentele vieții unei femei. Femeia o vrea mare, însă dacă o ai prea mare, doare; iar dacă o bagi prea adânc, iarăși doare, și nu e bine. Dacă e prea mică, nu simte nimic, iar dacă îi spui să facă exercitii Kegel, se uită surprinsă sau "opărită" la tine, pentru că (vai!) ai jignit-o spunându-i într-un mod frumos și decent că ea e cea care are vaginul larg, și că de fapt ... "jucăria" ta n-are nimic.  
Dacă te pune dracu', ai vreun moment de creativitate sexuală și vrei să experimentezi vreo poziție nouă, una care i-ar putea provoca o plăcere intensă, ei bine... în momentul ăla ea vrea să experimenteze..."scândura". Treaba-i bună, clar de Lună, patul încă nu s-a dezmembrat, vecinii încă n-au făcut infarct ascultându-vă, femeia vrea sex "nervos" în toiul nopții; erecție este să spargi și nuci, și buci, pasiune este pentru una cât ar fi pentru cinci, tandrețe blegoasă - este și aia... totuși tu nu ești "omul cameleon" și printre alte chestii îndepărtate și cosmice... nici nu te-ai născut cu veleități de tâmplar, în morții lui de lemn...

Dacă îi spui unei femei că o partidă de sex poate dura 2-3 ore, se uită cruciș la tine în timp ce în mintea-i haotică apare imaginea actorului preferat, după care spune că nu e posibil ca tu să faci așa ceva. Nimic de zis, asta e, ești bărbat, ții pieptul înainte, chiar și dacă trebuie să concurezi cu imaginea unei stafii de la TV îmbrăcată-n roz. Partea mai nasoală, cea pe care n-o știe "ea" - este că tipul respectiv pozează în ipostaze puțin cam... prea drăguțe pentru un mascul, iar adevărul dureros care i-ar spulbera iluziile (că printr-un miracol el va veni și-o va lua de nevastă)... este faptul că omu' e pârțar și-i plac fetele... cu mustață.

Deși crede că este o bună observatoare, femeia nu stă să-și studieze îndeajuns de mult partenerul, cu atât mai puțin să respecte dorințele acestuia (un exemplu foarte simplu e "am nevoie să petrec ceva timp și singur, mă sufoci"). Dacă o reprezentantă a sexului feminin a observat două-trei lucruri la un bărbat, deja gata, crede că l-a citit. Ea... "știe". Mai mult de atât, ea... "simte". Cum femeile (la modul general) n-au treabă cu vreuna dintre căile spirituale demne de luat în seamă (și nu în râs), faza cu "intuiția feminină", spusă pe un ton copilăresc-malițios-ușor superior e un mare praf de aruncat în ochi pentru fraieri, bărbații trecuți prin viață știind că femeile la unele capitole sunt "varză", și că în multe cazuri n-ar putea să "intuiască" nici măcar în ce direcție arată... degetul mijlociu.   
Rezultatul conflictului de "cunoștințe" despre oameni - în general, și despre bărbați - în particular... se vede destul de repede, întrucât e o mare diferență între ceea ce crede o femeie, ceea ce-și dorește o femeie, și ceea ce "știe" despre un bărbat - o, da, e vorba de aceeași... femeie.

Se întâmplă ca o femeie să nu știe a exprima frumos și simplu un "iubește-mă" sau "arată-mi că mă iubești". Nu, treburile astea, precum celelalte... sunt îmbârligate, evident -  chiar dacă bărbații sunt mult mai pasionați de arte marțiale, metafizică și yoga decât femeile, nu-s decât vreo câțiva pe lume cu șapte puteri și telepatie să-i citească gândurile unei femei, schimbătoare precum forma unei caracatițe. În consecință femeia pune bot și adună frustrări cu mai mult spor decât poate strânge grâu o combină agricolă, iar când explodează...

E un fel de "fute-mă, nu mă mai fute", întâlnit de mult prea multe ori ca să nu fie luat în calcul. Femeia vrea să-i aduci flori, dar când i le-aduci se preface că nu-i pasă, dacă te-aude că scrii, vrea  poezii la comandă, să fii tandru, atent și sensibil; nu, de fapt vrea s-o apuci de păr și să i-o tragi cu salbăticie, ba nu (iar)... de fapt vrea să se uite la un film "interesant" cu tine... ca de fapt să realizezi că pâna la urmă vrea tot... să i-o tragi sălbatic, și într-un final când i-o tragi zdravăn, îți spune... "te rog... mai încet". 
Dacă ai prieteni și petreci timpul cu ei, nu e bine. Dacă ai prietene sau cliente, în nici un caz nu e bine, ăla e clar... motiv de război, nu contează că e vorba de 17 sau 70 de ani. Cum femeia "s-a chinuit" să te cunoască, ea "știe" că tu ești un animal nemernic, nedemn de încredere, care ar fute până și veverița din copac cu tot cu scorbură, ba chiar și gaura neagră din galaxia învecinată; drept urmare îți va monitoriza toate ieșirile din casă și va pune mâna pe telefonul sau calculatorul tău ori de câte ori va avea ocazia, ba mai mult de atât, te va invita sa intri pe contul tău de Facebook de pe calculatorul ei, ca să vadă ce "secrete" mai ai.

Trebuie spus... e nevoie de un spirit de aventură periculos al dracu' pentru a aduce un echilibru în haosul format de lipsa de logică/rațiune și furtuna de sentimente contradictorii dintr-o femeie... cu alte cuvinte e ca și când ai naviga pe furtună între o mare înghețată și un soare al dracu' de fierbinte. Dacă nu te fute apa, te fute gheața, dacă nu te fute gheața, te fute soarele. Morala: cineva tot te fute. La cap.

În consecință...

... când o femeie îți spune "vai, dar eu vreau sa simt senzația aia... fluturașii ăia în stomac", tu spune-i "bine ca nu vrei să ți se-nmoaie genunchii, tocmai ce mi-am pus o cataramă nouă"

Întrebare

Acum... pe bune...
Se pare că multe femei care visează la p*la calului din vârful dealului... ori n-au auzit  de exerciţiile Kegel, ori dacă ştiu de ele - sunt prea comode ca să le practice.



sursa: Randomly Funny $tuff

Plus sau minus

Am purtat de-a lungul timpului conversaţii cu mulţi oameni... tineri, bătrâni, femei, bărbaţi...
Atunci când într-o discuţie venea vorba de egalitatea între sexe, subiectul era întotdeauna dezbătut cu pasiune, cu foc şi cu nerv. E un lucru pe care l-am văzut, l-am auzit şi l-am simţit de atâtea ori...
Şi în ciuda faptului că unele lucruri nu se vor schimba niciodată, ideea că femeile vor să fie egale cu bărbaţii nu mă surprinde.
Am avut odată cont pe Tagged. Şi m-am trezit cu o tipă în listă - o femeie frumoasă care avea un copil. Şi care la un moment dat m-a întrebat dacă - şi de ce sunt misogin.
Şi i-am răspuns "într-o oarecare măsură", cu argumente. I-am spus despre ştiinţă, artă, poezie şi proză. Despre "the easy way", superficialitate - şi cât de mult mă dezgustă. Despre incapacitatea sau după caz - de lipsa de interes  a femeii  de-a înţelege ce se întâmplă în mintea şi sufletul unui bărbat.

Să nu-mi spună nimeni că toată treaba a fost din cauza timpurilor, şi că femeile au fost ţinute în umbră cu forţa, departe de libertatea de a crea. Pentru că erau şi alte lucruri pe lumea asta... altele decât turnatul plozilor, gătitul, cusutul sau spălatul. Şi rămânea în mod sigur timp liber de alte lucruri. Hai să nu ne ***** pe noi.
Pur şi simplu n-am să accept explicaţia asta. Eu ştiu că alţii când au vrut ceva cu adevărat şi le-au fost puse piedici în cale, au făcut pe dracu'n patru şi le-au trecut. Şi nu i-a mai oprit nici timpul, nici oamenii, nici piatra şi nici oţelul. Ori au dat colţul încercând, ori nu. Dar n-au renunţat. Sub nici o formă n-au ales calea mai uşoară.

Şi în ideea asta... ajung la "egalitate". Am auzit multe femei spunând că vor egalitate. După mii şi mii de ani în care ar fi putut să facă ceva, şi după ce 99% dintre lucrurile existente pe lumea asta  au fost create / inovate / descoperite de bărbaţi... s-au trezit şi femeile că vor să fie egale. Întrebarea mea e: "cu cine, frate?".
Pentru că nişte lucruri nu s-au schimbat de-a lungul timpului. E vorba despre chimia corpurilor. E vorba despre reacţiile unui bărbat şi ale unei femei în situaţii similare. Şi cine are tendinţa să treacă peste aspectul ăsta... că citească din nou "situaţii similare", ca să bage bine la cap. E vorba despre modul de-a gândi. E vorba despre modul de-a simţi.

Şi-atunci vin următoarele întrebări...

Ca femeie... cum poţi să vrei să fii egală cu un bărbat, când fragilitatea corpului nu-ţi permite asta?  Cum vrei egalitate, când multe alte femei înaintea ta au tăcut din gură, au plecat capetele şi-au ales diverse căi de "supravieţuire" - de la a face copii şi ţine o gospodărie până la... cea mai veche meserie din lume - lucruri care se întâmplă şi acum? Cum poţi să-ţi doreşti egalitate cu un bărbat, când fragilitatea interioară este precum o lupă care măreşte şi exagerează lucrurile neplăcute făcute de unul?

De-a lungul timpului bărbaţii au fost cei care au inventat cam... toate chestiile / maşinăriile posibile şi imposibile, începând probabil  de la banala roată... până la telefoane, cuptoare cu microunde, calculatoare, interfoane, sau sateliţi care ne asigură transferul datelor pe net... şi multe alte lucruri pe care le folosim zilnic. Tot ei sunt ăia care au luptat în mai toate războaiele din istoria omenirii, cotropind sau apărându-şi ţările (şi familiile). Dacă sunteţi femei şi citiţi asta... vă place sau nu... realitatea e ca cei mai mulţi inovatori, scriitori, pictori, războinici şi poeţi...  sunt bărbaţi. Oameni printre care se află unii ce-au preferat să trăiască în mizerie sau să moară, decât să renunţe la ce-i făcea să se simtă vii. Vii.
Am văzut şi femei care nu încercau să fie ceea ce nu erau. Care au acceptat că sunt femei, şi care-şi trăiesc viaţa în consecinţă. Care gândesc pentru sine, şi care au curajul de a pătrunde aspecte diverse ale vieţii. Şi care sunt puternice în faţa încercărilor, fără să fie "bărbate".
Însă altele...

Să n-aud bullshit-ul ăla extremist cu "băi, dar o femeie ţi-a dat viaţă". Pentru că o să m-apuc să trimit cu viteză lumea să citească despre informaţiile pe care le conţin spermatozoizii. Am avut nevoie unii de alţii la faza asta cu procreerea, da, fiecare a avut rolul său. Ca oameni, însă... unii dintre noi sunt buni, iar alţii sunt mai puţin buni. Iar alţii... ei bine... alţii sunt răi. Violatori, criminali... Categorii de oameni pe care nu le iert. Pentru unii nu mai e timp de reeducare, pentru unii nu există "ştii... nu-i bine ce faci, îţi răneşti semenii". Există ghilotina. Scurt.

Revenind...
Cu toate astea, noi "ăştia", bărbaţii... noi suntem "porci", "măgari" şi "mitocani". Noi facem lucruri "urâte". Chiar şi dacă în asprimea noastră dăm peste nas într-un mod destul de elegant unei femei care se poartă / vorbeşte într-un mod inadecvat, urât. Chiar dacă ce se poate face şi spune e de o mie de ori mai rău şi mai urât, iar noi alegem să dăm bobârnace în loc să dăm cu parul şi să zburăm capete... tot noi suntem "ăia răi".
Vede cineva diferenţa dintre bobârnac şi par? Întreb pentru că primul este perceput de multe femei ca fiind al doilea, cu toate că nu-s aceleaşi lucruri.
Egalitate...

E un lucru pe care îl doresc multe femei, dar care nu va exista niciodată.

Câteva lucruri ştiu. Unul dintre ele este acela că suntem făcuţi să fim diferiţi. Şi mai ştiu că o femeie nu poate merge pe drumul vieţii cu ochii în microscop, exagerând toate lucrurile mai mult sau mai puţin plăcute pe care le face un bărbat.

  

Preludiu vs sex

Sex. Mmmmhm. Dadaa. Mai devreme, sau mai târziu, fie că realizează, sau nu, oamenii au nevoie de intimitate. Pentru mulţi, simplu e bine, iar doi e numărul perfect. O... topire colorată - a egoului într-un alt ego, care creează un mic univers, parfumat... intoxicant, în care stele se nasc şi mor, cu o rapiditate terifiantă.
Ei, toate ar fi bune şi frumoase, dacă nu s-ar sări direct la/pe cireaşă, fără a se gusta tortul. Pentru că şi una, şi cealaltă, sunt făcute... de aceiaşi "cofetari".

Cu cât un bucătar se grăbeşte mai mult, cu atât mai prost îi iese lucrul pe care doreşte să-l facă. Mai la o bere, mai la o ţigară, bărbaţii ajung inevitabil să vorbească despre sex. Nu despre o seară petrecută cu aleasa din seara / luna/ viaţa aia - pe malul unei ape, cu o ţigară în bot, discutând fel şi fel de "tâmpenii", şi nici despre "pierdutul timpului" la un pahar de vin (roşu ?), sub o lumină difuză. În nici un caz... nu poate fi vorba de preludiu. E greu. Da' greu tare. Mulţi ar prefera probabil să fie biciuiţi, să descarce un vagon de marfă, ori să stea în mâini, decât să treacă cu partenerele (stabile, sau nu)... printr-un preludiu. Care începe de la o simplă conversaţie, plimbare, pahar de vin, film... ce-o fi.. Partea şi mai proastă - e că din ce în ce mai multe femei uită să aprecieze, ba mai mult, se tem să ceară partenerilor lucruri de genul ăsta.
Asemeni celui care nu poate aprecia bine frumuseţea şi graţia unei femei, în timp ce conduce cu  300Km/h, cei mai mulţi scapă din vedere "tortul", care e mai mare, are mai multe straturi, fiecare cu gustul său, şi care poate fi mult mai savuros; în goana spre... "cireaşă". Iar sexul? Pac! A trecut, s-a dus. Ăăă... când s-a întâmplat, ce a rămas? Păi, ăăă... a fost tare, mişto, cool. Da'... n-am înţeles mare lucru din el.
În câteva cuvinte, lumea vrea viteză. Viteză. În stil MotoGP sau Formula 1, nu mai contează. Şi ce uită este că... pentru o cursă bună, trebuie să încălzeşti bine... motorul şi cauciucurile.


sursa foto : http://recipe247.blogspot.com/2010/09/chocolate-cherry-cake-recipe.html