Frig

Celor care sunt fericiți c-a venit iarna le spun așa:
faceți un exercițiu de imaginație...
... sau mergeți de faceți armata - luni și luni întregi de gardă ,,3 cu 6" și ,,3 cu 3" (asta însemnând somn ,,din părți", ciorapi care nu se usucă la timp, încălțăminte umedă, foame), băgați pază în poligon, curățați țeava unui tun cu motorină, la -15 grade+vânt puternic (cu mâinile goale, da?)
... sau... "bucurați-vă" de futaiul dat de ofițerii beți criță (târâș prin zloată groasă - îmbrăcăminte subțire și mainile goale, de ex). Faceți treaba asta, ca să știți cum e sa simți dureri crâncene în loc de frig. Stați voi pe întuneric, singuri, în frig, zăpadă, vânt, ploaie... printre blindate și mașini...
După experiențele alea... nu-mi aduc aminte să fi văzut pe stradă, în viața civilă, vreun fost coleg de armată care să zâmbească fericit și tâmp, iarna.

Cel care spune că se bucură de venirea iernii - e clar că nu știe ce înseamnă suferința cauzată de frig.

Gri

... a trecut ceva timp...
Paşii mi se poticnesc deasupra unui alb fără viaţă - ce încearcă cu răceală să-mi ascundă drumul lung. Dau liber unui nor de fum şi încerc să-mi imaginez cum ar fi să-ncremenească în aerul îngheţat al serii. Mi-ar plăcea să-l prind c-o uşoară neglijenţă de un stâlp, să se mişte în bătaia nemiloasă a vântului de iarnă - asemenea unui banner căruia i s-a desprins unul dintre cabluri.
L-aş prinde şi l-aş lăsa acolo... iar chemarea lui cenuşie şi izbită s-aţâţe soarele portocaliu la sfârşitul fiecărei după-amiezi care dă să fugă speriată peste câmpuri...