Fire in the sky

Am fost în noaptea asta pe faleză, în încercarea de a găsi "ceva-ul" ăla din eclipsele de Lună pe care le-am văzut  acum mulţi ani. M-aş fi bucurat să fie linişte. Ei bine... n-am avut parte de prea multă linişte, dar...
Văzând eclipsa, mi-am dat seama că-mi lipseşte vechiul meu balcon, de la etajul 10, cu vedere spre Dunăre, unde în nopţile senine de primăvară sau vară - beam un vin alb (sau roşu, dupa chef), şi ascultam blues în surdină - cu o ţigară în colţul gurii, ţinând picioarele pe balustradă.

În noaptea asta am realizat pentru a nu ştiu câta oară... că oamenii au uitat să stea locului, şi să se bucure de lucrurile simple, în linişte. Cât despre cei tineri... nu cred c-au învăţat cum se face asta...
Prima parte a eclipsei am prins-o la "Zid", atunci cand Luna părea acoperită parţial de un nor murdar. Cum îmi place să mă bucur de evenimentele de genul - fără a auzi toate discuţiile celor din jur şi muzica de la terase,  m-am retras câteva sute de metri "mai încolo", unde am stat de unul singur, în întuneric. Sfârşitul primei părţi a fost superb. Am aşteptat mai bine de 30 de minute, cred, să văd acel ultim colţ de Lună, precum un ac alb, încovoiat, aruncându-şi lumina din ce în ce mai slabă peste apele Dunării.
Apoi a venit partea a doua, destul de ciudată pentru "ăi mai slabi de înger", pentru că prima umbră, roşiatică, a fost acoperită de o alta, mai întunecată, iar dacă la prima fază astrul cu zâmbet strâmb încă se mai reflecta în apă, la a doua devenise greu de reperat pe cer. Şi dacă sfârşitul primei părţi a fost frumos, mijlocul celeilalte a fost magnific. Da, ăsta e cuvântul. Imaginea a fost în acelaşi timp... de speriat. Un astru pe moarte, imens şi rotund,  cu întuneric în mijloc, şi foc pe margini.  Care m-a dus cu gândul la... răul din "The Fifth Element".
Sincer? Nu e de mirare că în alte vremuri oamenii o luau razna văzând aşa ceva :).

Nesfârşitul drum (2)

... şi doar atingerea vântului îi scutura vremelnic temerile adunate în păr, de-a lungul timpului. Căci mâinile acelea delicate, a căror frumuseţe stranie venea din  uşoara paloare a degetelor, nu-şi mai îndreptau tandreţea către chipul său. Iar toate cărămizile de argint ale cetăţii de odinioară... nu erau acum decât simple bucăţi de metal, ce zăceau prăvălite în praful roşiatic al apusului, hrănind Soarele şi Luna cu strălucirea lor rece.

"Uşor pierdut în ignoranţa tinereţii, simţeam îmbrăţişarea frăţească pe care mi-o oferea fără reţineri verdele înalt al copacilor ce-mi ieşeau în cale. Atunci, stropii de ploaie ai norilor întunecaţi aduceau pe fruntea mea acea blândă mângâiere, pe care doar lacrimile sălciilor de pe malul unui lac o dau, în orele dimineţii. Şi nevoia de soare se pierdea printre boabele reci de apă, căci eu eram ploaia... şi soarele, şi copacul înalt, care mă făceau să las capul pe spate, cu nările fremătând în răcoarea tomnatică a mirosului de pământ reavăn. Îmi amintesc apoi vântul, care lua din mine şoapta mută a numelui tău neştiut încă, undeva, departe..."

"Gândeam că ar fi trebuit să mă răscolească lipsa muzicii. Mă imaginam pe atunci sfărâmat de linişte, încet, încet, cu scrâşnetul metalic al unei maşini băgate la presă, pentru reciclare. Dar foşnetul ud al frunzei, şuieratul prietenos al vântului, îmbrăţişarea tunetului, şi ropotul sec al ploii - au devenit cântec nesfârşit. Iar tu... te ghemuiai la pieptul meu, zgribulită precum un pui de pisica ud, ne-nţelegând acordurile."




sursa foto: Google

.................................Reflexie....................................

De ce-mi luceşti aşa străină?

...nu eu sunt cel ce-a spart

în cioburi, vasul cu lumină.

De ce eşti rece şi lividă,

aşa departe, şi cumplită?

De ce-atingi apa-n astă seară,

şi-n alte nopţi de caldă vară,

de ce te-ascunzi pe-acelaşi cer

cu multe stele mişcătoare,

prea mici, şi obositoare,

de ce iar vii, de ce apari,

nopţi de-a rândul, şi dispari?

 De ce nu stai pe loc, odată, 

Să luminezi a mării spumă,

din pline maluri cu furtună,

de ce priveşti încoace rece, 

şi nu îmi spui o vorbă bună

... de ce nu stai cu mine, Lună?

 sursa foto: http://laundelles.wordpress.com/2007/09/