Uneori mă simt al dracului de bătrân...
... ca şi când aş purta nenumărate ierni cu mine - nu-i unul, ci sunt mai multe anotimpuri seci, iar şi iar, care nu aduc decât senzaţia aia de gol...
... pentru că fiecare iarnă e alta... şi iarna e un fel de anotimp tâmpit care se încăpăţânează să se-ntoarcă sub fel şi fel de forme...
... ca-n alte dăţi... mi-a zgâriat sufletul şi mi-a ucis zâmbetul pe chip...
În oraşul ăsta iarna te transformă într-un animal bezmetic ce umblă cu capul în pământ... adulmecând în praf urmele şterse de afecţiune ale unor fantome colorate.
... alergi într-o cuşcă cu gratii roşii, sperând palid că următoarea gură de aer nu va avea iz de mâl îmbâcsit. Te poticneşti şi cauţi cu o mână nevăzută soarele, în piept. Nu mai e acolo...
Arămie şi stinsă - o mare de cioburi sclipeşte în dezordine aşteptând să fie topită.
nu iubesc nici eu iarna deși uneori,in momentele cand ninge, cand e totul alb curat si calm parca imi place
RăspundețiȘtergere... @Mihai, asta a fost un... alt fel de iarna...
RăspundețiȘtergereSoarele este inca acolo, poate mai bine ascuns, dar este. Soarele nu dispare niciodata, nu stii?
RăspundețiȘtergere@Laura... un soare care nu da lumina si caldura nu e de folos nimanui.
RăspundețiȘtergereIti dau din soarele mele, e mare, luminos si te asigur ca a lui caldura e de folos. :)
RăspundețiȘtergere@addicted :)
RăspundețiȘtergere>:D<