Gura mică, băi!

Am obiceiul să folosesc cuvântul "tovarăş". Tovarăş în sus, tovarăş în jos... spus mai în glumă sau pe un ton mai serios... "ce faci, tovarăşe?" - uneori sub formă de salut, alteori cu diverse sensuri...

... şi poate fi vorba despre un om cu care doar dau pe gât paharele, halbele... şi pocalele. Dracu'... stai aşa... că din astea n-avem pe inventar.  Nu-i nimic, rămânem la halbe. Sau la pahare, pentru cei cărora le place vinul. Tot atunci când spun "tovarăş" poate fi vorba despre un amic sau bun prieten... dar... hmm... numai cei îndeajuns de subtili şi care ştiu că merită se pot gândi la "bun prieten". Iar restul? Restul n-au decât să viseze.

Aşa...

În marele meu talent de a arăta cu degetul adevăruri care supără... mă pune dracu' şi scriu ceva pe pagina de Facebook a unui alt gen de tovarăşi... e vorba de RockFM, gândind că nah... cică-i democraţie şi avem voie să ne spunem părerile deschis - în minunatul secol XXI. Aşa, ca între rockeri, ascultători de rock... oameni cu etichete... sau fără. Şi asta fără înjurături. Decent. Ghici ce? După două minute... commentul era şters.

Mai exact am întrebat de ce respectivii nu cumpără mai multă muzică rock (ok, nu muzică de anul ăsta, dar... măcar albume rock din anii '80-'90, în ideea de a fi mai ieftine). Asta ca să mai mărească fonoteca aia şi să mai schimbe playlist-ul. Personal... mi s-a acrit de playlist-ul ăla obosit / atâta Metallica, Compact, Def Leppard şi alţii (mai răi). Se difuzează aceleaşi bucăţi - over and over again... de la Skidrow, AC/DC, Iron Maiden, Manowar... etc...

Şi spun asta pentru că Metallica s-au dovedit a fi de fapt nişte lameri obosiţi atunci când au făcut materialul din 2007 (parcă 2007 era ), în care aveau "probleme de trupă" şi aduseseră un pârţar de psiholog cu aer afectat ca să-i consilieze. Acum hai să fim serioşi. Diferenţa dintre un "cordac" şi o "p*lă bleagă" o face exact un material de genul, care arată cât de tâmpiţi şi de lameri pot fi până şi rockerii. Ăia de pretind a fi cu spiritul liber şi  gândirea "outside the box", da...

Pentru că în locul lui Hetfield (mare mascul pe scenă după care salivau toate "femeile")... reacţia normală a unui bărbat ar fi fost  "poc-poc!" - douăzeci de pumni în capul lui Urlich, ca să-i aranjeze ideile de lider de trupă cu figuri. Morţii mă-tii, ia vezi cu cine te porţi aşa...

Dar nu... Hetfield iese din cameră trântind uşa precum un adolescent frustrat. Bine, meştere! Ţine-o tot aşa! Place asta la fanii ăia ai tăi de pe planeta Pământ, în special celor americani... care-s în bună parte puţin retarzi (nici măcar retardaţi), nu-i aşa?

Iar Compact? Mai trişti decât ăia rar am să văd. Burtoşi în colanţi cu faţa buhăită şi vocea piţigăiată... asta da combinaţie. Combinaţie compactă... chiar. Sunt curios ce s-ar fi ales de trupa asta dacă nu i-ar fi copiat cu nesimţire pe cei de la Cinderella...

Cum ar suna printre dinţi, aşa: "cu tine aş vrea să fiu(!)... morţii mă-tii... până târziu" ? Romantic, nu?

Def Leppard? Ascult şi acum. Oamenii mi-au trezit respectul - când în loc să-l dea pe tobar afară după ce respectivul avusese un accident de maşină soldat cu perderea unui braţ, i-au modificat sistemul de percuţie - şi omul a continuat să cânte cu două picioare şi un singur braţ. Da... ăsta e spirit de echipă. Tot respectul. Da' tată... şi ăştia cu măsură, că mi se face rău... Să-i asculţi dimineaţa, la prânz, şi seara... e ca si cum ai mânca baclava toată ziua.

Şi revin...

Cred că voi seta din ce în ce mai rar Winamp-ul pe Rock FM. Nu de alta, dar începe să semene cu un post de radio pe care-l "iubesc" - Europa FM - "un radio de milioane de români" (o parte dintre ei în mod sigur au probleme cu "mandarda") şi "cea mai bună aceeaşi muzică din '80 până azi". Pe ăştia îi ascult fără voia mea în mijloacele de transport când mă lasă acumulatorul de la MP4, şi aproape de fiecare dată îmi vine să vomit.

Aşa că mă-ntorc bucuros la posturile online Pirate Radio KQLZ şi HardRadio.

Pentru că românii n-au ieşit încă din comunism...

Hail!