"... αи∂ σиcɛ ʏσʋ ωακɛ, тяʋℓʏ ωακɛ, ʏσʋ'ℓℓ яɛмɛмвɛя, тσσ."

luni, 10 aprilie 2017

Refuz&Realitate

Într-o conversație nu foarte amicală, o cucoană iritată îmi tot băga în față cuvântul "civilizație"...
... că în țările civilizate, cetățeanul respectă una și alta, că-i așa și pe dincolo, că acolo se face și se drege...
I-am tăiat-o scurt, spunându-i că așa-zisele țări civilizate s-au ridicat și-au prosperat prin cele mai josnice și oribile moduri posibile.
Poate că nu m-ar seca subiectul, dacă n-aș ști că multe dintre țările astea au în comun niște lucruri. Crimă. Furt. Viol. Trafic de interese. Trafic de oameni. Genocid. Tortură. Băgatul doctrinelor religioase pe gâturile asupriților. Exploatarea resurselor specifice fiecărei zone. Distrugerea competitorilor din țările cucerite și implicit a locurilor de muncă.
Franța, Anglia, Spania, Portugalia, Germania, Japonia, Norvegia, Turcia, Canada, Italia sunt doar câteva exemple. Ah, și să nu uit capul de listă, Statele Unite Ale Americii, pentru că, deh, ce-i lumea fără o SUA clădită pe genocid? The greatest nation on Earth, cum le place să zică.

Nu mi-ar fi atât de greață, dacă n-aș vedea cu ochii minții mormanul de oase pe care-i clădită lumea. Moarte. O bună parte din lumea asta e clădită pe minciună, moarte și suferință.
... și în ciuda faptului ăsta, lumea preferă să întoarcă capul. "Nu, nu se poate. Hai mă că nu-i chiar așa..."
Ei bine, chiar așa e.

Poate știi piatra aia prețioasă pe care ți-o dorești pe inelul de logodnă? Sau poate știi lănțișorul ăla din argint/aur pe care l-ai cumpărat dintr-un magazin frumos luminat, cu vitrine atent șterse?
S-a întrebat vreodată cineva de unde vine aurul ăsta? Argintul? Pietricica aia scumpă?
A avut îndrăzneala careva să se întrebe dacă au fost exploatați niște oameni pentru ele? Sau s-a întrebat cineva cât a avut de suferit dpdv economic țara de origine a minereurilor/mineralelor?  Pentru că diamantul, rubinul, safirul, smaraldul nu cresc în copaci. S-a întrebat cineva dacă aurul pe care-l poartă pe degete/urechi/gât/piept e de fapt aur furat sau cerut bir de  către turci acum câteva sute de ani, iar acum s-a întors în țară la suprapreț?

Că place sau nu, valorile multor lucruri și așa-zisele virtuți ale multor oameni au baze macabre.

Poate îl știi pe domn' profesor. Ăla care umblă rigid, mereu aranjat la patru ace, care-și dă cu praf de moralitate în fiecare dimineață, să fie "om serios". Poate că nu-i, sau cine știe, poate-i chiar ăla care în secret visează să mai fută o elevă. Pe fiică-ta.
Poate îl știi pe Prea-Fericitul orașului. Sau poate nu-l știi. Ăla care are mereu un aer superior, îmbrăcat în haine scumpe, care e purtat de colo-colo în mașină de mii de Euro cumpărată din banii contribuabililor. Umblă vorba c-ar fute băieței. Copii. Minori adică, dacă nu te duce căpățâna.
Ori poate îl știi pe caraliul de la cealaltă scară. Ăla care pare atât de plin de dreptate și justețe.
Poate chiar este. Sau poate-i un mizerabil cu uniformă care-i implicat în traficul de carne vie.
O știi pe doamna aia mereu aranjată? Cică ar fi asistentă la spital. E mereu calmă și zâmbește plăcut. Nu știe nimeni de ce. Așa o fi firea ei. Sau poate doar îi priesc banii îndesați în buzunare de către pacienți, ca să fie siguri că primesc un tratament uman.
Îl știi pe domnul contabil? Ăla cu ochelari. Are o vârstă respectabilă, și un cont gras în bancă. O fi de la muncă. Ori poate o fi de la relațiile cu niște personaje obscure.
Sau poate îl știi pe domnul avocat. Ăla cu aerul lui de om ocupat, dar în același timp, suspicios de atent. Poate-i om bun. Poate ți-ar sări în ajutor. Sau poate doar așteaptă următorul client să-i pice în plasă.
Îl mai știi pe agentul ăla de circulație? Ăla care te taxa pentru cea mai mică abatere de la lege? Poate și ăsta-i plin de virtuți. Sau poate-i doar o curvă care zâmbește încurcată când dă cu ochii de interlopii orașului.
Cum, nu-l știi pe dom' doctor? E ăla grijuliu, care dă sfaturi tuturor. "Mâncați bine, beți cu măsură." Când e plecat din oraș, e plecat cu treabă. La conferințe. Cum ce conferințe? Alea după care bea cu colegii de breaslă whisky, de-și borăște sufletul. Vorba aia, minte sănătoasă în corp sănătos. Păi nu? Păi da. Păi ce pula mea?




Acesta este un pamflet. Sau... cine știe? Poate că nu e.


sâmbătă, 25 martie 2017

Aritmetica pura - cand nu gandesti, gandeste altul pentru tine.

... pardon, gandeste pentru el insusi, pe spatele tau.

Face crestinul cu de-a sila copii? Are mai multi cotizanti  BOR-ul. A se vedea regimul pumnului in gura pe tema predarii religiei in scoli. Ii indoctrinezi de mici si le bagi in capete ca-s pacatosi, ca sa le futi directia, ti-ai asigurat venituri grase pe termen lung. Multi cotizanti = mai mai multe biserici = (si) mai multi popi umflati si ipocriti care detin terenuri, vile, hoteluri, mananca si beau ce nici macar nu viseaza cetateanul "de rand", basca, sunt plimbati cu masini de lux sau elicoptere  cumparate din bani publici.
Mai simplu de atat nu se poate.



sursa meme: Facebook

vineri, 3 februarie 2017

Romania: din alt unghi

Ce uita romanii - este ca a-l da jos pe Dragnea&Co nu-i suficient pentru a aduce tara pe linia de plutire. A baga in parnaie ministrii, parlamentarii, senatorii, deputatii, functionarii publici, oamenii politici si cadrele mai mult sau mai putin militare care si-au tradat tara - iarasi nu e de ajuns. 
A-l pune pe Iliescu sa plateasca pentru ce-a facut... nu-i de ajuns. A protesta pasnic... in nici un caz nu-i de ajuns.
Lumea s-a coalizat impotriva lui Boc, Basescu, Ponta...  oameniil-au urat pe unul sau pe altul, insa mie mi-a ramas un lucru viu in minte. Niciodata nu s-a ajuns la radacina. 
Mereu s-a zgariat varful icebergului, mereu oamenii si-au indreptat ura si frustrarile inspre papusi, si nu inspre papusari. Mereu a fost acceptata ideea jumatatii de masura. Aia cu "ei, l-am prins pe unul, hai ca-i bine si asa". 
Imi vine in minte expresia "i-am mai oprit nitel". Sa-i incetinesti pe cei de teapa celor mentionati mai sus nu-i de ajuns.
Tara asta o sa fie curata doar atunci cand (pe langa politicienii corupti) o sa dispara ultimul securist rosu, ultimul politist corupt si ultimul jandarm care dispretuieste cetatenii tarii. 


... si tare-mi e ca lucrurile se vor termina inainte de a incepe cu adevarat, asa cum s-a intamplat in alte randuri.
PSD-ul e o boala, insa focarul e in alta parte.
Masinaria asta politica in care sunt amestecate Securitatea, Politia si Jandarmeria este reptila, iar poporul care-si cere drepturile si vrea justitie - e vanatorul schiop de-un picior. Mereu reptila se misca, vanatorul nimereste mereu coada, care se regenereaza (sub o forma sau alta).
... si de fiecare data reptila ranjeste satisfacuta si-i arata vanatorului curul.


Lucrurile sunt clare: nu tintim unde trebuie.

miercuri, 30 noiembrie 2016

Abatorul numit "politică"



... mi-am amintit de un studiu făcut de "niște tipi", din care reieșea că puțini oameni de pe planeta asta au IQ-ul mic/sunt cu adevărat proști. Luând în calcul respectivul studiu... trebuie să spun "băi, ceva nu se leagă".
Se pare că prosteala mass-media ține, și ține bine. Se pare că prosteala blogurilor personale și  a paginilor de Facebook, Instagram (sau ce dracu' mai folosesc politicienii și vedetele radio-tv) ține și ea. E vorba despre figurile plăcute care folosesc vorbe alese, sau despre îmbuibații cu fețe porcine și comportamente lor deviante. Într-o extremă sau în cealaltă, toți reprezintă surse de "informație". Toți îndeamnă. Toți îți spun să votezi. Că așa e normal, așa e constituțional, așa e național...
Mai mult de atât, unii dintre ei încearcă (mascat, sau nu) să le zică oamenilor și cu cine să voteze, poate-poate pune fraierul de alegător botul la vrăjeală, măcar unul, doi, acolo...

Degeaba îi explici castravetelui care-i adevărul, dacă ăla nu vrea să înțeleagă. C-o faci an de an, o dată la patru ani, nu mai contează.
Stai, și te întrebi unde greșești, dacă ăla-i încăpățânat, ignorant... sau de fapt e prost cu spume.
Pentru că asta-i întrebarea.

Problema românului nu este nerespectarea legilor. Problema românului este respectarea fără crâcnire a legilor făcute de hoți și criminali, care-s băgate pe gât cu forța, și care-s întreținute de securiști, polițiști și jandarmi.
Toată lumea își dă cu părerea și cu presupusul despre politică, oameni politici și datoria civică, mersul la vot, dar...
... prea puțini au coaie pentru a sublinia ceea ce este evident: adevărul, și mai puțini au curajul de a face ceva în privința asta.

Adevărul, așa cum îl văd eu, e că valorile sunt răsturnate, ce e nasol și fără de bun gust a fost ridicat la rang de fain, iar ce era bun s-a dus... "pulă de suflet".
Luând în calcul ideea de vot (ăla unde în curând vor merge mulți, ca oile), o fațetă a adevărului este că nici unul dintre noi nu-l cunoaște personal pe candidat și nici n-are experiențe de viață în comun cu el.
Se bate (sau se omoară) frate pe frate, când e vorba de bani, ce să mai spui despre unul pe care îl vezi la televizor?
Ne tragem din animale, și animale (încă) suntem. Evoluate, mai mult sau mai puțin civilizate, dar... tot animale suntem. Treaba asta nu s-a schimbat până acum, și nici n-o să se schimbe curând.
Unul dintre lucrurile la fel de vechi ca noi - este setea de putere. Iar treaba asta e valabilă - de la neanderthalianul care-ți futea o bâtă în cap, ca să-ți ia bling-bling ul - până la omul "civilizat" de azi (ăla care-și calcă semenii în picioare pentru o reducere de căcat, într-un mall de căcat).

Acum - atenție.
O altă fațetă a adevărului este asta: puterea luată prin forță și manipulare de către trădători de țară, hoți și criminali nu se ia înapoi decât prin forță. Auziți, băi castravetilor?  Puterea... nu se dă din mână pentru c-o cereți voi frumos și civilizat, prin vot, și nici făcând demonstrații pașnice. Apropo, vede cineva mizerabila ironie, că tot veni vorba despre demonstrații? Ceri voie... ca să-ți ceri drepturile. Tare, nu-i așa?
Bă! Nu te duci la un criminal, la un hoț, sau la un trădător de țară și-i ceri cu frumosul să nu te omoare, să nu te fure, sau să nu te trădeze. Mai mult de atât, nu te duci la ăia care-s implicați mai mult sau mai puțin direct în furturi, corupție, crime și acte de trădare a țării (etc, puneti-va în pula mea mintea la contribuție)... să le ceri frumos puterea de care țin cu dinții. Ăia-ți râd în nas. Ba eventual au tupeul să aducă vorba de... calomnie. ,,Cum dom'le, EU?"

Asta n-au înțeles oamenii. Sau n-au vrut să vadă, pentru că na... implicarea costă, adevărul doare, de ce să sufere? Puterea se smulge din mână. Nu se dă doar pentru că respiri aer de România.
De asta au bătut băieții fierul tare pe ideea "instigării la violență". Ca nu cumva să miște românul și să ceară prea mult din ce-a produs. Băi castraveților, s-a întrebat vreunul dintre voi de ce sunt mai mulți jandarmi în țara asta decât militari?

Da' nu-i așa? O să mergeți precum oile la vot și anul ăsta, ca să vă eliberați conștiința, și-o să vă spuneți singuri c-ați făcut ceva important, ați contribuit la ceva mare, grandios.
Ei bine, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bulangiilor și (măi) coardelor...
Singurul lucru grandios în povestea asta va fi un rahat, la fel de mare precum sunt așteptările voastre.




Citate? Neah. Fără citate și fără scriitori cunoscuți, de data asta. 
Ăsta-i unul dintre lucrurile tâmpite pe care le fac oamenii: să-i lase pe alții să gândească în locul lor. 
"Ai auzit ce-a spus ăla? Om mare. Cugetător."
Puneți mâna dracu' și gândiți.













joi, 4 februarie 2016

Visuri mari și bani puțini - laptop-uri

A venit criza, a plecat criza, te-a atins, nu te-a atins, e aici, ba nu-i aici...
Eh, n-a plecat deloc, uite că-i tot aici, dându-ți șuturi în coaie, române.

N-aș fi "cu capsa pusă", dacă n-aș ști cum au decăzut lucrurile. Dacă înainte de criză echipamentele IT veneau ambalate cum se cuvine, cu bureți care atenuau șocurile și vibrațiile, cu discuri, cabluri, manuale și fluturași, în ziua de azi vin ambalate deseori în... carton (și cam atât).
.. și n-aș deschide gura să spun ceva despre subiect, dacă n-aș avea "în spate" vreo 16 ani de experiență cu IT-ul la capitolele service și vânzări.
Treaba-i că încep să mă scoată din minți căcaturile de PC-uri și (în special) laptop-uri care se vând la noi în țară. Oriunde te uiți, e o reclamă la vreo mizerie care e ușoară, arată bine... și merge prost.
... și oriunde te uiți, există cel puțin un om credul, unul care nu-și permite un calculator extraordinar, dar își dorește ceva, acolo...
Acum... treaba-i că nu pot să învinuiesc omul pentru că-i sărac. Nu știu prin ce-a trecut, ce l-a adus la situația materială actuală, sau ce l-a făcut să rămână blocat în ea. Nu-i treaba mea.

Dacă e să fiu critic, mă uit la alegerile sale, vis-a-vis de faptul că-i sărac. Dacă stai prost cu banii, și-ți cumperi un căcat cu fundiță roz, exact asta vei avea - un căcat cu fundiță roz, care - mai devreme sau mai târziu va începe să pută.
Iar rolul meu în povestea asta - e să opresc oamenii din a-și cumpăra căcaturi.
Nu întotdeauna recomandările mele au fost puse în practică, nu întotdeauna a fost timp pentru căutat un lucru anume, și nu în ultimul rând - nu întotdeauna au fost disponibile produsul/marca  pe care le cautam. Da' știu că am reușit de multe ori să împac și capra, și varza.

În general, problema nu-i cauzată doar de suma în care trebuie produsul să se încadreze, ci și de obiceiurile omului. Obiceiurile nesănătoase duc la alegeri nesănătoase.
Îți plac "ieftinelile"? Ești adeptul vorbelor "las' că merge și așa", "e nou, în garanție, ce-mi pasă"? Ești prea mândru sau prea zgârcit ca să ceri ajutorul unei persoane care știe ce-i "sub capotă"? Ai cumpărat pentru că era "la ofertă"? Păi, tăticu', dă-mi voie să-ți spun: în cazul ăsta - ești o victimă sigură pentru vânzător. Ăla n-o să-ți vândă ce-ți va prinde bine, o să-ți vândă ce-i va prinde bine.
Unul dintre amănuntele importante pe care le trec oamenii cu vederea - este configurația laptop-ului.
Am văzut (și nu o singură dată) vânzători care îți dădeau exact ce le cereai.
"Să vad un film, să ascult o muzică, ceva net..."
Când omul realizează că filmele HD pe care vrea să le vadă încep să ceară ceva mai multe resurse, și că statul pe net, care presupune existența unui antivirus -  face laptop-ul să "se miște" tot mai greu, deja e prea târziu.
Expresia "un calculator, acolo" se poate transforma într-o treabă nasoală, dacă nu privești lucrurile în perspectivă. Motiv pentru care le recomand oamenilor să-și cumpere laptop-uri/PC-uri cu o configurație peste cerințele din acel moment.
Dacă ești român, ai auzit în mod sigur de vorba "sunt prea sărac ca să-mi cumpăr marfă proastă".
În general, vânzătorul o să-ți bage sub nas produsele la care el are cel mai mult de câștigat.
Dacă are la vânzare Apple și DELL, dar are ceva de câștigat din vânzarea produselor Acer (aflate nu întâmplător la promoție), o să-ți spună că "a vândut multe din alea" și că "merg bine".
"Uitați, are procesor cu două nuclee, memorie multă". Sună cunoscut?
Ce nu știe amărâtul ăla care muncește din greu și vine la magazin ca să-i ia copilului un calculator/laptop, este că "procesor cu două nuclee și memorie multă" nu-s de ajuns.
Contează modelul procesorului, implementarea pieselor - de cine-i făcută, cum e făcută. Contează carcasa, fie că-i vorba de PC sau laptop. Contează mult sistemul de răcire, felul în care-i conceput pentru produsul ăla, dacă face față la o utilizare intensă, etc. Contează pe unde trage aer, și cât. Contează suportul tehnic de pe site-ul producătorului, secțiunea download drivere, BIOS, aplicații.

Alegerea unui PC/laptop poate fi ușor amuzantă. Pune mâna pe un telefon și sună un prieten. Prietenul respectiv la rândul lui - poate are un prieten, care cunoaște un IT-st. Dacă ai găsit un IT-st care are ceva principii sănătoase, ascultă-l. Stați la o bere, o tigară... și pune-i întrebări. De ce produsul ăla, de ce firma aia? Dacă e vorba de-un PC, cum alege componentele, de unde le ia, e serioasa firma care le vinde, etc.

N-ai prieteni? Nu știi în cine să ai încredere? Nici o problemă. Documentează-te. Citește un articol, aruncă o privire pe net, dacă ai posibilitatea.
... și foarte important: nu te grăbi să tragi concluzii (și nici să cumperi).
Dacă ești singuratic nu înseamnă că ești pierdut.
Trebuie să fii atent la detalii.
Primul lucru care se aduce în discuție - e prețul. Ai (să zicem) 1500 de lei în care trebuie să te încadrezi.
După bani - se pune problema ofertei. Mulți oferă, nu toți sunt serioși. De ce?
De exemplu, eu unul n-am să recomand în veci achiziționarea unui PC/laptop dintr-un mall despre care mi s-au povestit niște chestii nasole, cum ar fi aruncarea electronicelor din mașină de parcă ar fi baloți de paie. "Ferea, bă! Boaf (!) s-a mai futut un televizor. Trosc! Ce-a fost asta? A, o carcasă de PC. Dă-o'n pula mea..."
În cele din urmă... ce pretenții poți să ai de la ăștia care vând ace, brice și carice?
Vrei aragaz? Ah, da, pentru ăla mergi în mall. Însă chiar și la ăla trebuie să cauți tabla, să nu fie îndoită de la ceva manevrare/transport.
Vrei calculator? Mergi la o firma de calculatoare, de preferat. De regulă cel care lucrează într-o firmă de calculatoare se poartă frumos cu marfa. De ce? Pentru că omul ăla știe (sau trebuie să știe, mă rog) înțelesul cuvântului "fragil".

Urmează firma producătoare. Apple e bun, dar nu prea s-a vândut la noi în țară. La urma urmei, nu degeaba e scump. Așa că mă rezum la chestiile care se vând p'aici.
Când lumea mă întreabă "ce-i mai bun, ăla sau ăla?", spun DELL. Dacă găsești un produs DELL în banii ăștia, care să mai fie și bazat pe Intel (chipset placa de bază+procesor), e de bine. Nu te poți atinge de produsele DELL pentru că nu-ți permite buzunarul? Nici o problemă, ai de ales între ASUS, Lenovo și Toshiba.
Atenție, nu recomand laptop-urile bazate pe chipset-uri/procesoare AMD.

ASUS se afla în top 5 fiabilitate, ca producător, dacă-mi aduc aminte bine. Mi-au trecut prin mâini destule produse făcute de ei (laptop-uri, plăci de bază, plăci video, monitoare). Am văzut laptop ASUS care a supraviețuit unor accidente care implicau niște cafea, deci pot să-i recomand. Toate bune și frumoase până aici.

Toshiba - alt producător găsit în top 5 fiabilitate. Carcasele laptopurilor mai ieftine nu sunt la fel de rezistente așa cum erau modelele vechi, cu toate astea, dacă am de ales între Toshiba, Acer, Samsung si HP, aleg Toshiba.

Lenovo este IBM-ul cumpărat de chinezi. A fost cândva standard pentru multe chestii care se întamplau în lumea IT. Face încă treabă bună.


Păreri personale - HP-ul nu mai este ce-a fost. La ora asta HP merită atenție numai la produsele de top (Elitebook). Singurele Elitebook-uri pe care le știu accesibile sunt cele SH.
Acer.  Pentru mine este exemplificarea zicalei "pe dinafară-i vopsit gardul, și-năuntru... leopardul". Dacă vezi Acer, fugi cât te țin picioarele.
Samsung. Televizioare, da. Tablete, da. Memorii RAM, da. SDD-uri, da. Laptop-uri? Nu.

Sony. Ca să ai un Sony bun, trebuie să dai bani grei. Am văzut o tipă care a dat 3200 LEI pe un laptop Sony, alb și frumos, așa, ca pentru fete...
Mi-am pus mâinile în cap când am văzut ce conținea. Placă de bază cu chipset AMD, procesor Intel. Sincer? Păcat de procesorul ăla. Una-i să dai banii pe un produs, și alta-i să plătești numele firmei. Deci... atenție.
Doi ani mai târziu mi l-a adus la curățat. Îl desfac, și ce văd - o placă de bază pipernicită, plus  un sistem de răcire anemic (pentru procesor si chip video).
Stiți cum se numește asta? Treabă făcută de cumnatu'. Exact. El îi alesese laptopul.
"Treijdoo" de milioane în lei vechi. Să-mi trag una...

Ați primit cadou un produs făcut de una dintre firmele astea? Eh, asta e, dar... calul de dar nu se caută la dinți, cică.

Așa că...
... la achiziționarea unui laptop, vă uitați la următoarele:

- Producător - DELL, ASUS, Toshiba, Lenovo.

- Procesor - Intel. Toate procesoarele de PC/laptop au în ziua de azi cel puțin doua nuclee. Prețul unui procesor e dat de model, frecvență de lucru, memorie cache, număr de nuclee, tehnologie folosită, căldură degajată, consum de curent. Celeron e "fratele cel mai mic", i7 e "fratele cel mare".

- Chipset placa de bază - eu "merg" de ani buni pe chipset-uri Intel, răspund bine la multitasking și temperaturi mari. Evitați chipset-uri VIA, SIS, AMD la placile de bază, și mă repet, evitați procesoarele AMD în varianta mobilă.

- Chipset video - dacă laptop-ul are video dedicat, prefer să fie nVidia. O să auziți că AMD/ATI face și drege pe varianta mobilă, nu vă lăsați impresionați.
Deci - nVidia, da? Se aplică și aici niște reguli - model, memorie video (mărime în MB sau GB și lățime de bandă), consum curent, căldură degajată. Dacă vă gândiți să cumpărați un laptop ieftin pentru jocuri, eu unul zic "nu". Pentru asta mai bine vă luați un PC+monitor. Însă dacă-i musai laptop (că spațiu, că mobilitate...)... luați în calcul faptul că modelele obișnuite nu au o răcire extraordinară. Sistemul de răcire dintr-un laptop obișnuit e făcut pentru o utilizare normală, și nu pentru a fi "forjat"  ore întregi. Așa că mai băgați niște bani într-un cooler de laptop, de preferat - din metal, cu ventilatoare care pot fi poziționate în funcție de orificiul prin care sistemul de răcire al laptop-ului trage aer.

- Hard Disk - prefer Western Digital. Dacă nu-i WD, merge și-un Hitachi sau un Toshiba. Seagate a făcut același borș ca HP în privința calității și fiabilității, asta cam de prin perioada când au cumpărat Maxtor.

- Orificiu aerisire - evitați cu orice chip modelele de laptop-uri  care trag aerul pentru răcirea procesorului și a chip-ului grafic printre taste. O răcire eficientă  presupune o "gură de admisie" decentă, care de regulă se găsește în partea inferioară a carcasei laptopului.
- Baterie -  mai multe celule, mai bine. Mulți miliamperi? Și mai bine.

Cam asta e, în mare.


Iar celor care nu vor să înțeleagă...

... dacă vreți "ieftin și bun", mergeți fraților la raionul Detergenți. Găsiți acolo tot ce vreți.


Postarea reprezintă (în mare) suma experiențelor și părerilor  autorului. Dacă sunteți producători și vă simțiți lezați în amorul propriu, respectați cumpărătorii și faceți dracului produse mai bune!