"... αи∂ σиcɛ ʏσʋ ωακɛ, тяʋℓʏ ωακɛ, ʏσʋ'ℓℓ яɛмɛмвɛя, тσσ."

sâmbătă, 25 martie 2017

Aritmetica pura - cand nu gandesti, gandeste altul pentru tine.

... pardon, gandeste pentru el insusi, pe spatele tau.

Face crestinul cu de-a sila copii? Are mai multi cotizanti  BOR-ul. A se vedea regimul pumnului in gura pe tema predarii religiei in scoli. Ii indoctrinezi de mici si le bagi in capete ca-s pacatosi, ca sa le futi directia, ti-ai asigurat venituri grase pe termen lung. Multi cotizanti = mai mai multe biserici = (si) mai multi popi umflati si ipocriti care detin terenuri, vile, hoteluri, mananca si beau ce nici macar nu viseaza cetateanul "de rand", basca, sunt plimbati cu masini de lux sau elicoptere  cumparate din bani publici.
Mai simplu de atat nu se poate.



sursa meme: Facebook

vineri, 3 februarie 2017

Romania: din alt unghi

Ce uita romanii - este ca a-l da jos pe Dragnea&Co nu-i suficient pentru a aduce tara pe linia de plutire. A baga in parnaie ministrii, parlamentarii, senatorii, deputatii, functionarii publici, oamenii politici si cadrele mai mult sau mai putin militare care si-au tradat tara - iarasi nu e de ajuns. 
A-l pune pe Iliescu sa plateasca pentru ce-a facut... nu-i de ajuns. A protesta pasnic... in nici un caz nu-i de ajuns.
Lumea s-a coalizat impotriva lui Boc, Basescu, Ponta...  oameniil-au urat pe unul sau pe altul, insa mie mi-a ramas un lucru viu in minte. Niciodata nu s-a ajuns la radacina. 
Mereu s-a zgariat varful icebergului, mereu oamenii si-au indreptat ura si frustrarile inspre papusi, si nu inspre papusari. Mereu a fost acceptata ideea jumatatii de masura. Aia cu "ei, l-am prins pe unul, hai ca-i bine si asa". 
Imi vine in minte expresia "i-am mai oprit nitel". Sa-i incetinesti pe cei de teapa celor mentionati mai sus nu-i de ajuns.
Tara asta o sa fie curata doar atunci cand (pe langa politicienii corupti) o sa dispara ultimul securist rosu, ultimul politist corupt si ultimul jandarm care dispretuieste cetatenii tarii. 


... si tare-mi e ca lucrurile se vor termina inainte de a incepe cu adevarat, asa cum s-a intamplat in alte randuri.
PSD-ul e o boala, insa focarul e in alta parte.
Masinaria asta politica in care sunt amestecate Securitatea, Politia si Jandarmeria este reptila, iar poporul care-si cere drepturile si vrea justitie - e vanatorul schiop de-un picior. Mereu reptila se misca, vanatorul nimereste mereu coada, care se regenereaza (sub o forma sau alta).
... si de fiecare data reptila ranjeste satisfacuta si-i arata vanatorului curul.


Lucrurile sunt clare: nu tintim unde trebuie.

miercuri, 30 noiembrie 2016

Abatorul numit "politică"



... mi-am amintit de un studiu făcut de "niște tipi", din care reieșea că puțini oameni de pe planeta asta au IQ-ul mic/sunt cu adevărat proști. Luând în calcul respectivul studiu... trebuie să spun "băi, ceva nu se leagă".
Se pare că prosteala mass-media ține, și ține bine. Se pare că prosteala blogurilor personale și  a paginilor de Facebook, Instagram (sau ce dracu' mai folosesc politicienii și vedetele radio-tv) ține și ea. E vorba despre figurile plăcute care folosesc vorbe alese, sau despre îmbuibații cu fețe porcine și comportamente lor deviante. Într-o extremă sau în cealaltă, toți reprezintă surse de "informație". Toți îndeamnă. Toți îți spun să votezi. Că așa e normal, așa e constituțional, așa e național...
Mai mult de atât, unii dintre ei încearcă (mascat, sau nu) să le zică oamenilor și cu cine să voteze, poate-poate pune fraierul de alegător botul la vrăjeală, măcar unul, doi, acolo...

Degeaba îi explici castravetelui care-i adevărul, dacă ăla nu vrea să înțeleagă. C-o faci an de an, o dată la patru ani, nu mai contează.
Stai, și te întrebi unde greșești, dacă ăla-i încăpățânat, ignorant... sau de fapt e prost cu spume.
Pentru că asta-i întrebarea.

Problema românului nu este nerespectarea legilor. Problema românului este respectarea fără crâcnire a legilor făcute de hoți și criminali, care-s băgate pe gât cu forța, și care-s întreținute de securiști, polițiști și jandarmi.
Toată lumea își dă cu părerea și cu presupusul despre politică, oameni politici și datoria civică, mersul la vot, dar...
... prea puțini au coaie pentru a sublinia ceea ce este evident: adevărul, și mai puțini au curajul de a face ceva în privința asta.

Adevărul, așa cum îl văd eu, e că valorile sunt răsturnate, ce e nasol și fără de bun gust a fost ridicat la rang de fain, iar ce era bun s-a dus... "pulă de suflet".
Luând în calcul ideea de vot (ăla unde în curând vor merge mulți, ca oile), o fațetă a adevărului este că nici unul dintre noi nu-l cunoaște personal pe candidat și nici n-are experiențe de viață în comun cu el.
Se bate (sau se omoară) frate pe frate, când e vorba de bani, ce să mai spui despre unul pe care îl vezi la televizor?
Ne tragem din animale, și animale (încă) suntem. Evoluate, mai mult sau mai puțin civilizate, dar... tot animale suntem. Treaba asta nu s-a schimbat până acum, și nici n-o să se schimbe curând.
Unul dintre lucrurile la fel de vechi ca noi - este setea de putere. Iar treaba asta e valabilă - de la neanderthalianul care-ți futea o bâtă în cap, ca să-ți ia bling-bling ul - până la omul "civilizat" de azi (ăla care-și calcă semenii în picioare pentru o reducere de căcat, într-un mall de căcat).

Acum - atenție.
O altă fațetă a adevărului este asta: puterea luată prin forță și manipulare de către trădători de țară, hoți și criminali nu se ia înapoi decât prin forță. Auziți, băi castravetilor?  Puterea... nu se dă din mână pentru c-o cereți voi frumos și civilizat, prin vot, și nici făcând demonstrații pașnice. Apropo, vede cineva mizerabila ironie, că tot veni vorba despre demonstrații? Ceri voie... ca să-ți ceri drepturile. Tare, nu-i așa?
Bă! Nu te duci la un criminal, la un hoț, sau la un trădător de țară și-i ceri cu frumosul să nu te omoare, să nu te fure, sau să nu te trădeze. Mai mult de atât, nu te duci la ăia care-s implicați mai mult sau mai puțin direct în furturi, corupție, crime și acte de trădare a țării (etc, puneti-va în pula mea mintea la contribuție)... să le ceri frumos puterea de care țin cu dinții. Ăia-ți râd în nas. Ba eventual au tupeul să aducă vorba de... calomnie. ,,Cum dom'le, EU?"

Asta n-au înțeles oamenii. Sau n-au vrut să vadă, pentru că na... implicarea costă, adevărul doare, de ce să sufere? Puterea se smulge din mână. Nu se dă doar pentru că respiri aer de România.
De asta au bătut băieții fierul tare pe ideea "instigării la violență". Ca nu cumva să miște românul și să ceară prea mult din ce-a produs. Băi castraveților, s-a întrebat vreunul dintre voi de ce sunt mai mulți jandarmi în țara asta decât militari?

Da' nu-i așa? O să mergeți precum oile la vot și anul ăsta, ca să vă eliberați conștiința, și-o să vă spuneți singuri c-ați făcut ceva important, ați contribuit la ceva mare, grandios.
Ei bine, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bulangiilor și (măi) coardelor...
Singurul lucru grandios în povestea asta va fi un rahat, la fel de mare precum sunt așteptările voastre.




Citate? Neah. Fără citate și fără scriitori cunoscuți, de data asta. 
Ăsta-i unul dintre lucrurile tâmpite pe care le fac oamenii: să-i lase pe alții să gândească în locul lor. 
"Ai auzit ce-a spus ăla? Om mare. Cugetător."
Puneți mâna dracu' și gândiți.













joi, 4 februarie 2016

Visuri mari și bani puțini - laptop-uri

A venit criza, a plecat criza, te-a atins, nu te-a atins, e aici, ba nu-i aici...
Eh, n-a plecat deloc, uite că-i tot aici, dându-ți șuturi în coaie, române.

N-aș fi "cu capsa pusă", dacă n-aș ști cum au decăzut lucrurile. Dacă înainte de criză echipamentele IT veneau ambalate cum se cuvine, cu bureți care atenuau șocurile și vibrațiile, cu discuri, cabluri, manuale și fluturași, în ziua de azi vin ambalate deseori în... carton (și cam atât).
.. și n-aș deschide gura să spun ceva despre subiect, dacă n-aș avea "în spate" vreo 16 ani de experiență cu IT-ul la capitolele service și vânzări.
Treaba-i că încep să mă scoată din minți căcaturile de PC-uri și (în special) laptop-uri care se vând la noi în țară. Oriunde te uiți, e o reclamă la vreo mizerie care e ușoară, arată bine... și merge prost.
... și oriunde te uiți, există cel puțin un om credul, unul care nu-și permite un calculator extraordinar, dar își dorește ceva, acolo...
Acum... treaba-i că nu pot să învinuiesc omul pentru că-i sărac. Nu știu prin ce-a trecut, ce l-a adus la situația materială actuală, sau ce l-a făcut să rămână blocat în ea. Nu-i treaba mea.

Dacă e să fiu critic, mă uit la alegerile sale, vis-a-vis de faptul că-i sărac. Dacă stai prost cu banii, și-ți cumperi un căcat cu fundiță roz, exact asta vei avea - un căcat cu fundiță roz, care - mai devreme sau mai târziu va începe să pută.
Iar rolul meu în povestea asta - e să opresc oamenii din a-și cumpăra căcaturi.
Nu întotdeauna recomandările mele au fost puse în practică, nu întotdeauna a fost timp pentru căutat un lucru anume, și nu în ultimul rând - nu întotdeauna au fost disponibile produsul/marca  pe care le cautam. Da' știu că am reușit de multe ori să împac și capra, și varza.

În general, problema nu-i cauzată doar de suma în care trebuie produsul să se încadreze, ci și de obiceiurile omului. Obiceiurile nesănătoase duc la alegeri nesănătoase.
Îți plac "ieftinelile"? Ești adeptul vorbelor "las' că merge și așa", "e nou, în garanție, ce-mi pasă"? Ești prea mândru sau prea zgârcit ca să ceri ajutorul unei persoane care știe ce-i "sub capotă"? Ai cumpărat pentru că era "la ofertă"? Păi, tăticu', dă-mi voie să-ți spun: în cazul ăsta - ești o victimă sigură pentru vânzător. Ăla n-o să-ți vândă ce-ți va prinde bine, o să-ți vândă ce-i va prinde bine.
Unul dintre amănuntele importante pe care le trec oamenii cu vederea - este configurația laptop-ului.
Am văzut (și nu o singură dată) vânzători care îți dădeau exact ce le cereai.
"Să vad un film, să ascult o muzică, ceva net..."
Când omul realizează că filmele HD pe care vrea să le vadă încep să ceară ceva mai multe resurse, și că statul pe net, care presupune existența unui antivirus -  face laptop-ul să "se miște" tot mai greu, deja e prea târziu.
Expresia "un calculator, acolo" se poate transforma într-o treabă nasoală, dacă nu privești lucrurile în perspectivă. Motiv pentru care le recomand oamenilor să-și cumpere laptop-uri/PC-uri cu o configurație peste cerințele din acel moment.
Dacă ești român, ai auzit în mod sigur de vorba "sunt prea sărac ca să-mi cumpăr marfă proastă".
În general, vânzătorul o să-ți bage sub nas produsele la care el are cel mai mult de câștigat.
Dacă are la vânzare Apple și DELL, dar are ceva de câștigat din vânzarea produselor Acer (aflate nu întâmplător la promoție), o să-ți spună că "a vândut multe din alea" și că "merg bine".
"Uitați, are procesor cu două nuclee, memorie multă". Sună cunoscut?
Ce nu știe amărâtul ăla care muncește din greu și vine la magazin ca să-i ia copilului un calculator/laptop, este că "procesor cu două nuclee și memorie multă" nu-s de ajuns.
Contează modelul procesorului, implementarea pieselor - de cine-i făcută, cum e făcută. Contează carcasa, fie că-i vorba de PC sau laptop. Contează mult sistemul de răcire, felul în care-i conceput pentru produsul ăla, dacă face față la o utilizare intensă, etc. Contează pe unde trage aer, și cât. Contează suportul tehnic de pe site-ul producătorului, secțiunea download drivere, BIOS, aplicații.

Alegerea unui PC/laptop poate fi ușor amuzantă. Pune mâna pe un telefon și sună un prieten. Prietenul respectiv la rândul lui - poate are un prieten, care cunoaște un IT-st. Dacă ai găsit un IT-st care are ceva principii sănătoase, ascultă-l. Stați la o bere, o tigară... și pune-i întrebări. De ce produsul ăla, de ce firma aia? Dacă e vorba de-un PC, cum alege componentele, de unde le ia, e serioasa firma care le vinde, etc.

N-ai prieteni? Nu știi în cine să ai încredere? Nici o problemă. Documentează-te. Citește un articol, aruncă o privire pe net, dacă ai posibilitatea.
... și foarte important: nu te grăbi să tragi concluzii (și nici să cumperi).
Dacă ești singuratic nu înseamnă că ești pierdut.
Trebuie să fii atent la detalii.
Primul lucru care se aduce în discuție - e prețul. Ai (să zicem) 1500 de lei în care trebuie să te încadrezi.
După bani - se pune problema ofertei. Mulți oferă, nu toți sunt serioși. De ce?
De exemplu, eu unul n-am să recomand în veci achiziționarea unui PC/laptop dintr-un mall despre care mi s-au povestit niște chestii nasole, cum ar fi aruncarea electronicelor din mașină de parcă ar fi baloți de paie. "Ferea, bă! Boaf (!) s-a mai futut un televizor. Trosc! Ce-a fost asta? A, o carcasă de PC. Dă-o'n pula mea..."
În cele din urmă... ce pretenții poți să ai de la ăștia care vând ace, brice și carice?
Vrei aragaz? Ah, da, pentru ăla mergi în mall. Însă chiar și la ăla trebuie să cauți tabla, să nu fie îndoită de la ceva manevrare/transport.
Vrei calculator? Mergi la o firma de calculatoare, de preferat. De regulă cel care lucrează într-o firmă de calculatoare se poartă frumos cu marfa. De ce? Pentru că omul ăla știe (sau trebuie să știe, mă rog) înțelesul cuvântului "fragil".

Urmează firma producătoare. Apple e bun, dar nu prea s-a vândut la noi în țară. La urma urmei, nu degeaba e scump. Așa că mă rezum la chestiile care se vând p'aici.
Când lumea mă întreabă "ce-i mai bun, ăla sau ăla?", spun DELL. Dacă găsești un produs DELL în banii ăștia, care să mai fie și bazat pe Intel (chipset placa de bază+procesor), e de bine. Nu te poți atinge de produsele DELL pentru că nu-ți permite buzunarul? Nici o problemă, ai de ales între ASUS, Lenovo și Toshiba.
Atenție, nu recomand laptop-urile bazate pe chipset-uri/procesoare AMD.

ASUS se afla în top 5 fiabilitate, ca producător, dacă-mi aduc aminte bine. Mi-au trecut prin mâini destule produse făcute de ei (laptop-uri, plăci de bază, plăci video, monitoare). Am văzut laptop ASUS care a supraviețuit unor accidente care implicau niște cafea, deci pot să-i recomand. Toate bune și frumoase până aici.

Toshiba - alt producător găsit în top 5 fiabilitate. Carcasele laptopurilor mai ieftine nu sunt la fel de rezistente așa cum erau modelele vechi, cu toate astea, dacă am de ales între Toshiba, Acer, Samsung si HP, aleg Toshiba.

Lenovo este IBM-ul cumpărat de chinezi. A fost cândva standard pentru multe chestii care se întamplau în lumea IT. Face încă treabă bună.


Păreri personale - HP-ul nu mai este ce-a fost. La ora asta HP merită atenție numai la produsele de top (Elitebook). Singurele Elitebook-uri pe care le știu accesibile sunt cele SH.
Acer.  Pentru mine este exemplificarea zicalei "pe dinafară-i vopsit gardul, și-năuntru... leopardul". Dacă vezi Acer, fugi cât te țin picioarele.
Samsung. Televizioare, da. Tablete, da. Memorii RAM, da. SDD-uri, da. Laptop-uri? Nu.

Sony. Ca să ai un Sony bun, trebuie să dai bani grei. Am văzut o tipă care a dat 3200 LEI pe un laptop Sony, alb și frumos, așa, ca pentru fete...
Mi-am pus mâinile în cap când am văzut ce conținea. Placă de bază cu chipset AMD, procesor Intel. Sincer? Păcat de procesorul ăla. Una-i să dai banii pe un produs, și alta-i să plătești numele firmei. Deci... atenție.
Doi ani mai târziu mi l-a adus la curățat. Îl desfac, și ce văd - o placă de bază pipernicită, plus  un sistem de răcire anemic (pentru procesor si chip video).
Stiți cum se numește asta? Treabă făcută de cumnatu'. Exact. El îi alesese laptopul.
"Treijdoo" de milioane în lei vechi. Să-mi trag una...

Ați primit cadou un produs făcut de una dintre firmele astea? Eh, asta e, dar... calul de dar nu se caută la dinți, cică.

Așa că...
... la achiziționarea unui laptop, vă uitați la următoarele:

- Producător - DELL, ASUS, Toshiba, Lenovo.

- Procesor - Intel. Toate procesoarele de PC/laptop au în ziua de azi cel puțin doua nuclee. Prețul unui procesor e dat de model, frecvență de lucru, memorie cache, număr de nuclee, tehnologie folosită, căldură degajată, consum de curent. Celeron e "fratele cel mai mic", i7 e "fratele cel mare".

- Chipset placa de bază - eu "merg" de ani buni pe chipset-uri Intel, răspund bine la multitasking și temperaturi mari. Evitați chipset-uri VIA, SIS, AMD la placile de bază, și mă repet, evitați procesoarele AMD în varianta mobilă.

- Chipset video - dacă laptop-ul are video dedicat, prefer să fie nVidia. O să auziți că AMD/ATI face și drege pe varianta mobilă, nu vă lăsați impresionați.
Deci - nVidia, da? Se aplică și aici niște reguli - model, memorie video (mărime în MB sau GB și lățime de bandă), consum curent, căldură degajată. Dacă vă gândiți să cumpărați un laptop ieftin pentru jocuri, eu unul zic "nu". Pentru asta mai bine vă luați un PC+monitor. Însă dacă-i musai laptop (că spațiu, că mobilitate...)... luați în calcul faptul că modelele obișnuite nu au o răcire extraordinară. Sistemul de răcire dintr-un laptop obișnuit e făcut pentru o utilizare normală, și nu pentru a fi "forjat"  ore întregi. Așa că mai băgați niște bani într-un cooler de laptop, de preferat - din metal, cu ventilatoare care pot fi poziționate în funcție de orificiul prin care sistemul de răcire al laptop-ului trage aer.

- Hard Disk - prefer Western Digital. Dacă nu-i WD, merge și-un Hitachi sau un Toshiba. Seagate a făcut același borș ca HP în privința calității și fiabilității, asta cam de prin perioada când au cumpărat Maxtor.

- Orificiu aerisire - evitați cu orice chip modelele de laptop-uri  care trag aerul pentru răcirea procesorului și a chip-ului grafic printre taste. O răcire eficientă  presupune o "gură de admisie" decentă, care de regulă se găsește în partea inferioară a carcasei laptopului.
- Baterie -  mai multe celule, mai bine. Mulți miliamperi? Și mai bine.

Cam asta e, în mare.


Iar celor care nu vor să înțeleagă...

... dacă vreți "ieftin și bun", mergeți fraților la raionul Detergenți. Găsiți acolo tot ce vreți.


Postarea reprezintă (în mare) suma experiențelor și părerilor  autorului. Dacă sunteți producători și vă simțiți lezați în amorul propriu, respectați cumpărătorii și faceți dracului produse mai bune!

miercuri, 20 ianuarie 2016

Capitolul I - Într-un univers paralel, tu și cu morții mă-tii... (2)

Încă de pe vremea lu' împușcatu', când eram un drac mic și curios, am auzit vorba ”bărbatul trebuie să fie bun la toate”. Să te pricepi la chestii din domenii diferite - ăsta era un motiv de mândrie, laudă, un semn al masculinității. Aproape toți făceau. Nu conta ce. Fie că înlocuiau o priză, că dădeau cu var, că-și făceau balcoanele din cornier sau că reparau biciclete, aspiratoare și televizoare, erau ”bărbați adevărați”.
Într-un sistem în care locul de muncă era asigurat (indiferent ce școală aveai), oamenii n-aveau nici o problemă în a-și sabota compatrioții. Era (ce-i drept) pe cartelă, da' era de mâncare. Unii își făceau lucruri prin casă, singuri, pentru că dădea testosteronul din ei pe-afară. Alții - pentru că se ascundeau - de rude, de prieteni, de securiști, nu mai contează. Alții - pentru că erau zgârciți. Alții - pentru că dădea bine (mai ales în fața doamnelor, deseori generoase cu aprecieri, ovațiuni și alte cele).
Nimănui nu-i dădea prin cap și nu-i păsa că i-ar fura pâinea de la gură cuiva.

Revoluția n-a făcut altceva decât să înrăutățească situația. Crezându-se scăpați din chingile comunismului, românii și-au deschis firme și s-au apucat să facă ”de toate”, oficial... de data asta.
Firme peste firme (cu oameni care încet-încet au devenit buni la toate) au împânzit țara, făcând în scurt timp ”multitasking-ul” să devină un standard.
De asta fiecare dintre noi a văzut măcar o dată în viața lui un șofer la aprovizionare rupându-și gheaba, cocoșat de kilogramele pe care le căra, o vânzătoare care ținea gestiunea firmei în care lucra, un economist care făcea treburile colegilor de birou (ăia având alte calificări), ori o firmă mare și cunoscută, în care i se cerea angajatului... să dea zăpada, să dea cu mopul, să spele geamurile... sau chiar să spele mașina șefului. Asta ar fi o fațetă a problemei.
A doua fațetă?
Au trecut ani buni, însă lucrurile au rămas neschimbate. În foamea lui, zidarul a continuat să bată cuie, iar tâmplarul să dea cu var. Asta n-ar fi fost o problemă, dacă zidarul n-ar fi bătut cuiele ca o pulă, în timp ce tâmplarul făcea dunga ca pișatul boului.
... și azi așa, mâine așa, până când românii au început să înjure din nou sistemul, partidul, vecinul, soacra, prietenul de la scara ”x” și dușmanul de la scara ”y”. Nu-s bani, e greu, e nașpa...

La noi în țară toată lumea bate cuie, dă cu var, croșetează, pune izolații pe bloc, repară țevile la baie, sudează, taie și montează geamuri, spală, vopsește, ba chiar instalează și-un calculator printre astea. Toti sunt scriitori, artiști, muzicieni, vindecători, inițiați și profesioniști, toți au păreri de nezdruncinat, deși unora le lipsește experiența de viață în asemenea măsură, că nu-s în stare să-și găsească curul cu ambele mâini...

Problema nu vine de la omul sărac, care într-adevăr nu-și permite plata unui meseriaș bun. Problema vine de la ăla care are din plin ”cu ce”, d'alde zgârie-brânză, care preferă să facă mațu' gros și să se fălească cu cât are și cât consumă, zicând ”lasă bă, că fac singur, ce pula mea să-i mai dau bani lu' ăla sau lu' ăl'lalt”.
... iar seara, când ajunge acasă, se uită de jur împrejur nedumerit, întrebându-se dacă-i casa strâmbă, ori a băut el prea mult. După care i se umflă coaiele precum tuburile de oxigen, de mândrie, aducându-și aminte ca EL este cel ce-a făcut treaba, motiv pentru care se prăbușește pe canapea fericit, adormind cu ”laaasă bă, că merge și așa” în brațe.
Dacă ăsta ar fi singurul exemplu, ar fi bine. Însă nu e singurul. Țara-i plină de oameni ”multitasking”. Toată lumea știe, toată lumea face. Prost, evident.
Fiecare arată cu degetul, însă nici unul nu-și recunoaște vina de-a contribui la starea actuală.
Efectul unei gândiri bazată pe ”las' că merge și așa” și ”las' că fac singur” se vede într-o singură viață de om. E unul dintre motivele zdravene pentru care Vestul o duce mai bine, iar noi... mai prost.

În esență, a te limita la ce știi să faci bine - nu-i o rușine. Parafrazându-l pe șeful unui cunoscut care lucrează în Belgia, înseamnă să-i respecți viața, meseria și afacerile celuilalt. Pentru că asta îmi povestea omul - despre cum s-a dus bucuros la șeful său, spunându-i că a refolosit niște șuruburi ca să prindă noul motor la mașina de serviciu.
... iar șeful ce i-a spus?
”Bravo, te apreciez că ești descurcăreț. Însă dacă tu refolosești azi șuruburi, mâine face altul același lucru, poimâine altul, într-un final producătorul de șuruburi o să dea faliment. Noi aici îl lăsăm pe celălalt să trăiască.”


Asa ca...
... voi astia, multifunctionalii pulii, atunci cand vreti sa faceti din rahat - un bici, care sa si pocneasca,  aveti grija sa nu faceti de fapt... cacatul praf.








miercuri, 23 septembrie 2015

Alo! Tovarăși!

Văd că blogul a început să primească vizite de pe la Ambasada României și Ministerul de Justiție.
Ce faceți, măi ăăă... băieți și fete? Vă căutați inpirația pe net? Aveți cumva prea mult timp liber la serviciu? Ați primit sarcini noi de la superiori? O lectură mică, ceva? Ori nu vă plac cetățenii României care își spun părerea despre mizeriile care se întâmplă în țara asta?
Hmm?!
Care-i faza?