"... αи∂ σиcɛ ʏσʋ ωακɛ, тяʋℓʏ ωακɛ, ʏσʋ'ℓℓ яɛмɛмвɛя, тσσ."

miercuri, 30 noiembrie 2016

Abatorul numit "politică"



... mi-am amintit de un studiu făcut de "niște tipi", din care reieșea că puțini oameni de pe planeta asta au IQ-ul mic/sunt cu adevărat proști. Luând în calcul respectivul studiu... trebuie să spun "băi, ceva nu se leagă".
Se pare că prosteala mass-media ține, și ține bine. Se pare că prosteala blogurilor personale și  a paginilor de Facebook, Instagram (sau ce dracu' mai folosesc politicienii și vedetele radio-tv) ține și ea. E vorba despre figurile plăcute care folosesc vorbe alese, sau despre îmbuibații cu fețe porcine și comportamente lor deviante. Într-o extremă sau în cealaltă, toți reprezintă surse de "informație". Toți îndeamnă. Toți îți spun să votezi. Că așa e normal, așa e constituțional, așa e național...
Mai mult de atât, unii dintre ei încearcă (mascat, sau nu) să le zică oamenilor și cu cine să voteze, poate-poate pune fraierul de alegător botul la vrăjeală, măcar unul, doi, acolo...

Degeaba îi explici castravetelui care-i adevărul, dacă ăla nu vrea să înțeleagă. C-o faci an de an, o dată la patru ani, nu mai contează.
Stai, și te întrebi unde greșești, dacă ăla-i încăpățânat, ignorant... sau de fapt e prost cu spume.
Pentru că asta-i întrebarea.

Problema românului nu este nerespectarea legilor. Problema românului este respectarea fără crâcnire a legilor făcute de hoți și criminali, care-s băgate pe gât cu forța, și care-s întreținute de securiști, polițiști și jandarmi.
Toată lumea își dă cu părerea și cu presupusul despre politică, oameni politici și datoria civică, mersul la vot, dar...
... prea puțini au coaie pentru a sublinia ceea ce este evident: adevărul, și mai puțini au curajul de a face ceva în privința asta.

Adevărul, așa cum îl văd eu, e că valorile sunt răsturnate, ce e nasol și fără de bun gust a fost ridicat la rang de fain, iar ce era bun s-a dus... "pulă de suflet".
Luând în calcul ideea de vot (ăla unde în curând vor merge mulți, ca oile), o fațetă a adevărului este că nici unul dintre noi nu-l cunoaște personal pe candidat și nici n-are experiențe de viață în comun cu el.
Se bate (sau se omoară) frate pe frate, când e vorba de bani, ce să mai spui despre unul pe care îl vezi la televizor?
Ne tragem din animale, și animale (încă) suntem. Evoluate, mai mult sau mai puțin civilizate, dar... tot animale suntem. Treaba asta nu s-a schimbat până acum, și nici n-o să se schimbe curând.
Unul dintre lucrurile la fel de vechi ca noi - este setea de putere. Iar treaba asta e valabilă - de la neanderthalianul care-ți futea o bâtă în cap, ca să-ți ia bling-bling ul - până la omul "civilizat" de azi (ăla care-și calcă semenii în picioare pentru o reducere de căcat, într-un mall de căcat).

Acum - atenție.
O altă fațetă a adevărului este asta: puterea luată prin forță și manipulare de către trădători de țară, hoți și criminali nu se ia înapoi decât prin forță. Auziți, băi castravetilor?  Puterea... nu se dă din mână pentru c-o cereți voi frumos și civilizat, prin vot, și nici făcând demonstrații pașnice. Apropo, vede cineva mizerabila ironie, că tot veni vorba despre demonstrații? Ceri voie... ca să-ți ceri drepturile. Tare, nu-i așa?
Bă! Nu te duci la un criminal, la un hoț, sau la un trădător de țară și-i ceri cu frumosul să nu te omoare, să nu te fure, sau să nu te trădeze. Mai mult de atât, nu te duci la ăia care-s implicați mai mult sau mai puțin direct în furturi, corupție, crime și acte de trădare a țării (etc, puneti-va în pula mea mintea la contribuție)... să le ceri frumos puterea de care țin cu dinții. Ăia-ți râd în nas. Ba eventual au tupeul să aducă vorba de... calomnie. ,,Cum dom'le, EU?"

Asta n-au înțeles oamenii. Sau n-au vrut să vadă, pentru că na... implicarea costă, adevărul doare, de ce să sufere? Puterea se smulge din mână. Nu se dă doar pentru că respiri aer de România.
De asta au bătut băieții fierul tare pe ideea "instigării la violență". Ca nu cumva să miște românul și să ceară prea mult din ce-a produs. Băi castraveților, s-a întrebat vreunul dintre voi de ce sunt mai mulți jandarmi în țara asta decât militari?

Da' nu-i așa? O să mergeți precum oile la vot și anul ăsta, ca să vă eliberați conștiința, și-o să vă spuneți singuri c-ați făcut ceva important, ați contribuit la ceva mare, grandios.
Ei bine, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bulangiilor și (măi) coardelor...
Singurul lucru grandios în povestea asta va fi un rahat, la fel de mare precum sunt așteptările voastre.




Citate? Neah. Fără citate și fără scriitori cunoscuți, de data asta. 
Ăsta-i unul dintre lucrurile tâmpite pe care le fac oamenii: să-i lase pe alții să gândească în locul lor. 
"Ai auzit ce-a spus ăla? Om mare. Cugetător."
Puneți mâna dracu' și gândiți.













joi, 4 februarie 2016

Visuri mari și bani puțini - laptop-uri

A venit criza, a plecat criza, te-a atins, nu te-a atins, e aici, ba nu-i aici...
Eh, n-a plecat deloc, uite că-i tot aici, dându-ți șuturi în coaie, române.

N-aș fi "cu capsa pusă", dacă n-aș ști cum au decăzut lucrurile. Dacă înainte de criză echipamentele IT veneau ambalate cum se cuvine, cu bureți care atenuau șocurile și vibrațiile, cu discuri, cabluri, manuale și fluturași, în ziua de azi vin ambalate deseori în... carton (și cam atât).
.. și n-aș deschide gura să spun ceva despre subiect, dacă n-aș avea "în spate" vreo 16 ani de experiență cu IT-ul la capitolele service și vânzări.
Treaba-i că încep să mă scoată din minți căcaturile de PC-uri și (în special) laptop-uri care se vând la noi în țară. Oriunde te uiți, e o reclamă la vreo mizerie care e ușoară, arată bine... și merge prost.
... și oriunde te uiți, există cel puțin un om credul, unul care nu-și permite un calculator extraordinar, dar își dorește ceva, acolo...
Acum... treaba-i că nu pot să învinuiesc omul pentru că-i sărac. Nu știu prin ce-a trecut, ce l-a adus la situația materială actuală, sau ce l-a făcut să rămână blocat în ea. Nu-i treaba mea.

Dacă e să fiu critic, mă uit la alegerile sale, vis-a-vis de faptul că-i sărac. Dacă stai prost cu banii, și-ți cumperi un căcat cu fundiță roz, exact asta vei avea - un căcat cu fundiță roz, care - mai devreme sau mai târziu va începe să pută.
Iar rolul meu în povestea asta - e să opresc oamenii din a-și cumpăra căcaturi.
Nu întotdeauna recomandările mele au fost puse în practică, nu întotdeauna a fost timp pentru căutat un lucru anume, și nu în ultimul rând - nu întotdeauna au fost disponibile produsul/marca  pe care le cautam. Da' știu că am reușit de multe ori să împac și capra, și varza.

În general, problema nu-i cauzată doar de suma în care trebuie produsul să se încadreze, ci și de obiceiurile omului. Obiceiurile nesănătoase duc la alegeri nesănătoase.
Îți plac "ieftinelile"? Ești adeptul vorbelor "las' că merge și așa", "e nou, în garanție, ce-mi pasă"? Ești prea mândru sau prea zgârcit ca să ceri ajutorul unei persoane care știe ce-i "sub capotă"? Ai cumpărat pentru că era "la ofertă"? Păi, tăticu', dă-mi voie să-ți spun: în cazul ăsta - ești o victimă sigură pentru vânzător. Ăla n-o să-ți vândă ce-ți va prinde bine, o să-ți vândă ce-i va prinde bine.
Unul dintre amănuntele importante pe care le trec oamenii cu vederea - este configurația laptop-ului.
Am văzut (și nu o singură dată) vânzători care îți dădeau exact ce le cereai.
"Să vad un film, să ascult o muzică, ceva net..."
Când omul realizează că filmele HD pe care vrea să le vadă încep să ceară ceva mai multe resurse, și că statul pe net, care presupune existența unui antivirus -  face laptop-ul să "se miște" tot mai greu, deja e prea târziu.
Expresia "un calculator, acolo" se poate transforma într-o treabă nasoală, dacă nu privești lucrurile în perspectivă. Motiv pentru care le recomand oamenilor să-și cumpere laptop-uri/PC-uri cu o configurație peste cerințele din acel moment.
Dacă ești român, ai auzit în mod sigur de vorba "sunt prea sărac ca să-mi cumpăr marfă proastă".
În general, vânzătorul o să-ți bage sub nas produsele la care el are cel mai mult de câștigat.
Dacă are la vânzare Apple și DELL, dar are ceva de câștigat din vânzarea produselor Acer (aflate nu întâmplător la promoție), o să-ți spună că "a vândut multe din alea" și că "merg bine".
"Uitați, are procesor cu două nuclee, memorie multă". Sună cunoscut?
Ce nu știe amărâtul ăla care muncește din greu și vine la magazin ca să-i ia copilului un calculator/laptop, este că "procesor cu două nuclee și memorie multă" nu-s de ajuns.
Contează modelul procesorului, implementarea pieselor - de cine-i făcută, cum e făcută. Contează carcasa, fie că-i vorba de PC sau laptop. Contează mult sistemul de răcire, felul în care-i conceput pentru produsul ăla, dacă face față la o utilizare intensă, etc. Contează pe unde trage aer, și cât. Contează suportul tehnic de pe site-ul producătorului, secțiunea download drivere, BIOS, aplicații.

Alegerea unui PC/laptop poate fi ușor amuzantă. Pune mâna pe un telefon și sună un prieten. Prietenul respectiv la rândul lui - poate are un prieten, care cunoaște un IT-st. Dacă ai găsit un IT-st care are ceva principii sănătoase, ascultă-l. Stați la o bere, o tigară... și pune-i întrebări. De ce produsul ăla, de ce firma aia? Dacă e vorba de-un PC, cum alege componentele, de unde le ia, e serioasa firma care le vinde, etc.

N-ai prieteni? Nu știi în cine să ai încredere? Nici o problemă. Documentează-te. Citește un articol, aruncă o privire pe net, dacă ai posibilitatea.
... și foarte important: nu te grăbi să tragi concluzii (și nici să cumperi).
Dacă ești singuratic nu înseamnă că ești pierdut.
Trebuie să fii atent la detalii.
Primul lucru care se aduce în discuție - e prețul. Ai (să zicem) 1500 de lei în care trebuie să te încadrezi.
După bani - se pune problema ofertei. Mulți oferă, nu toți sunt serioși. De ce?
De exemplu, eu unul n-am să recomand în veci achiziționarea unui PC/laptop dintr-un mall despre care mi s-au povestit niște chestii nasole, cum ar fi aruncarea electronicelor din mașină de parcă ar fi baloți de paie. "Ferea, bă! Boaf (!) s-a mai futut un televizor. Trosc! Ce-a fost asta? A, o carcasă de PC. Dă-o'n pula mea..."
În cele din urmă... ce pretenții poți să ai de la ăștia care vând ace, brice și carice?
Vrei aragaz? Ah, da, pentru ăla mergi în mall. Însă chiar și la ăla trebuie să cauți tabla, să nu fie îndoită de la ceva manevrare/transport.
Vrei calculator? Mergi la o firma de calculatoare, de preferat. De regulă cel care lucrează într-o firmă de calculatoare se poartă frumos cu marfa. De ce? Pentru că omul ăla știe (sau trebuie să știe, mă rog) înțelesul cuvântului "fragil".

Urmează firma producătoare. Apple e bun, dar nu prea s-a vândut la noi în țară. La urma urmei, nu degeaba e scump. Așa că mă rezum la chestiile care se vând p'aici.
Când lumea mă întreabă "ce-i mai bun, ăla sau ăla?", spun DELL. Dacă găsești un produs DELL în banii ăștia, care să mai fie și bazat pe Intel (chipset placa de bază+procesor), e de bine. Nu te poți atinge de produsele DELL pentru că nu-ți permite buzunarul? Nici o problemă, ai de ales între ASUS, Lenovo și Toshiba.
Atenție, nu recomand laptop-urile bazate pe chipset-uri/procesoare AMD.

ASUS se afla în top 5 fiabilitate, ca producător, dacă-mi aduc aminte bine. Mi-au trecut prin mâini destule produse făcute de ei (laptop-uri, plăci de bază, plăci video, monitoare). Am văzut laptop ASUS care a supraviețuit unor accidente care implicau niște cafea, deci pot să-i recomand. Toate bune și frumoase până aici.

Toshiba - alt producător găsit în top 5 fiabilitate. Carcasele laptopurilor mai ieftine nu sunt la fel de rezistente așa cum erau modelele vechi, cu toate astea, dacă am de ales între Toshiba, Acer, Samsung si HP, aleg Toshiba.

Lenovo este IBM-ul cumpărat de chinezi. A fost cândva standard pentru multe chestii care se întamplau în lumea IT. Face încă treabă bună.


Păreri personale - HP-ul nu mai este ce-a fost. La ora asta HP merită atenție numai la produsele de top (Elitebook). Singurele Elitebook-uri pe care le știu accesibile sunt cele SH.
Acer.  Pentru mine este exemplificarea zicalei "pe dinafară-i vopsit gardul, și-năuntru... leopardul". Dacă vezi Acer, fugi cât te țin picioarele.
Samsung. Televizioare, da. Tablete, da. Memorii RAM, da. SDD-uri, da. Laptop-uri? Nu.

Sony. Ca să ai un Sony bun, trebuie să dai bani grei. Am văzut o tipă care a dat 3200 LEI pe un laptop Sony, alb și frumos, așa, ca pentru fete...
Mi-am pus mâinile în cap când am văzut ce conținea. Placă de bază cu chipset AMD, procesor Intel. Sincer? Păcat de procesorul ăla. Una-i să dai banii pe un produs, și alta-i să plătești numele firmei. Deci... atenție.
Doi ani mai târziu mi l-a adus la curățat. Îl desfac, și ce văd - o placă de bază pipernicită, plus  un sistem de răcire anemic (pentru procesor si chip video).
Stiți cum se numește asta? Treabă făcută de cumnatu'. Exact. El îi alesese laptopul.
"Treijdoo" de milioane în lei vechi. Să-mi trag una...

Ați primit cadou un produs făcut de una dintre firmele astea? Eh, asta e, dar... calul de dar nu se caută la dinți, cică.

Așa că...
... la achiziționarea unui laptop, vă uitați la următoarele:

- Producător - DELL, ASUS, Toshiba, Lenovo.

- Procesor - Intel. Toate procesoarele de PC/laptop au în ziua de azi cel puțin doua nuclee. Prețul unui procesor e dat de model, frecvență de lucru, memorie cache, număr de nuclee, tehnologie folosită, căldură degajată, consum de curent. Celeron e "fratele cel mai mic", i7 e "fratele cel mare".

- Chipset placa de bază - eu "merg" de ani buni pe chipset-uri Intel, răspund bine la multitasking și temperaturi mari. Evitați chipset-uri VIA, SIS, AMD la placile de bază, și mă repet, evitați procesoarele AMD în varianta mobilă.

- Chipset video - dacă laptop-ul are video dedicat, prefer să fie nVidia. O să auziți că AMD/ATI face și drege pe varianta mobilă, nu vă lăsați impresionați.
Deci - nVidia, da? Se aplică și aici niște reguli - model, memorie video (mărime în MB sau GB și lățime de bandă), consum curent, căldură degajată. Dacă vă gândiți să cumpărați un laptop ieftin pentru jocuri, eu unul zic "nu". Pentru asta mai bine vă luați un PC+monitor. Însă dacă-i musai laptop (că spațiu, că mobilitate...)... luați în calcul faptul că modelele obișnuite nu au o răcire extraordinară. Sistemul de răcire dintr-un laptop obișnuit e făcut pentru o utilizare normală, și nu pentru a fi "forjat"  ore întregi. Așa că mai băgați niște bani într-un cooler de laptop, de preferat - din metal, cu ventilatoare care pot fi poziționate în funcție de orificiul prin care sistemul de răcire al laptop-ului trage aer.

- Hard Disk - prefer Western Digital. Dacă nu-i WD, merge și-un Hitachi sau un Toshiba. Seagate a făcut același borș ca HP în privința calității și fiabilității, asta cam de prin perioada când au cumpărat Maxtor.

- Orificiu aerisire - evitați cu orice chip modelele de laptop-uri  care trag aerul pentru răcirea procesorului și a chip-ului grafic printre taste. O răcire eficientă  presupune o "gură de admisie" decentă, care de regulă se găsește în partea inferioară a carcasei laptopului.
- Baterie -  mai multe celule, mai bine. Mulți miliamperi? Și mai bine.

Cam asta e, în mare.


Iar celor care nu vor să înțeleagă...

... dacă vreți "ieftin și bun", mergeți fraților la raionul Detergenți. Găsiți acolo tot ce vreți.


Postarea reprezintă (în mare) suma experiențelor și părerilor  autorului. Dacă sunteți producători și vă simțiți lezați în amorul propriu, respectați cumpărătorii și faceți dracului produse mai bune!

miercuri, 20 ianuarie 2016

Capitolul I - Într-un univers paralel, tu și cu morții mă-tii... (2)

Încă de pe vremea lu' împușcatu', când eram un drac mic și curios, am auzit vorba ”bărbatul trebuie să fie bun la toate”. Să te pricepi la chestii din domenii diferite - ăsta era un motiv de mândrie, laudă, un semn al masculinității. Aproape toți făceau. Nu conta ce. Fie că înlocuiau o priză, că dădeau cu var, că-și făceau balcoanele din cornier sau că reparau biciclete, aspiratoare și televizoare, erau ”bărbați adevărați”.
Într-un sistem în care locul de muncă era asigurat (indiferent ce școală aveai), oamenii n-aveau nici o problemă în a-și sabota compatrioții. Era (ce-i drept) pe cartelă, da' era de mâncare. Unii își făceau lucruri prin casă, singuri, pentru că dădea testosteronul din ei pe-afară. Alții - pentru că se ascundeau - de rude, de prieteni, de securiști, nu mai contează. Alții - pentru că erau zgârciți. Alții - pentru că dădea bine (mai ales în fața doamnelor, deseori generoase cu aprecieri, ovațiuni și alte cele).
Nimănui nu-i dădea prin cap și nu-i păsa că i-ar fura pâinea de la gură cuiva.

Revoluția n-a făcut altceva decât să înrăutățească situația. Crezându-se scăpați din chingile comunismului, românii și-au deschis firme și s-au apucat să facă ”de toate”, oficial... de data asta.
Firme peste firme (cu oameni care încet-încet au devenit buni la toate) au împânzit țara, făcând în scurt timp ”multitasking-ul” să devină un standard.
De asta fiecare dintre noi a văzut măcar o dată în viața lui un șofer la aprovizionare rupându-și gheaba, cocoșat de kilogramele pe care le căra, o vânzătoare care ținea gestiunea firmei în care lucra, un economist care făcea treburile colegilor de birou (ăia având alte calificări), ori o firmă mare și cunoscută, în care i se cerea angajatului... să dea zăpada, să dea cu mopul, să spele geamurile... sau chiar să spele mașina șefului. Asta ar fi o fațetă a problemei.
A doua fațetă?
Au trecut ani buni, însă lucrurile au rămas neschimbate. În foamea lui, zidarul a continuat să bată cuie, iar tâmplarul să dea cu var. Asta n-ar fi fost o problemă, dacă zidarul n-ar fi bătut cuiele ca o pulă, în timp ce tâmplarul făcea dunga ca pișatul boului.
... și azi așa, mâine așa, până când românii au început să înjure din nou sistemul, partidul, vecinul, soacra, prietenul de la scara ”x” și dușmanul de la scara ”y”. Nu-s bani, e greu, e nașpa...

La noi în țară toată lumea bate cuie, dă cu var, croșetează, pune izolații pe bloc, repară țevile la baie, sudează, taie și montează geamuri, spală, vopsește, ba chiar instalează și-un calculator printre astea. Toti sunt scriitori, artiști, muzicieni, vindecători, inițiați și profesioniști, toți au păreri de nezdruncinat, deși unora le lipsește experiența de viață în asemenea măsură, că nu-s în stare să-și găsească curul cu ambele mâini...

Problema nu vine de la omul sărac, care într-adevăr nu-și permite plata unui meseriaș bun. Problema vine de la ăla care are din plin ”cu ce”, d'alde zgârie-brânză, care preferă să facă mațu' gros și să se fălească cu cât are și cât consumă, zicând ”lasă bă, că fac singur, ce pula mea să-i mai dau bani lu' ăla sau lu' ăl'lalt”.
... iar seara, când ajunge acasă, se uită de jur împrejur nedumerit, întrebându-se dacă-i casa strâmbă, ori a băut el prea mult. După care i se umflă coaiele precum tuburile de oxigen, de mândrie, aducându-și aminte ca EL este cel ce-a făcut treaba, motiv pentru care se prăbușește pe canapea fericit, adormind cu ”laaasă bă, că merge și așa” în brațe.
Dacă ăsta ar fi singurul exemplu, ar fi bine. Însă nu e singurul. Țara-i plină de oameni ”multitasking”. Toată lumea știe, toată lumea face. Prost, evident.
Fiecare arată cu degetul, însă nici unul nu-și recunoaște vina de-a contribui la starea actuală.
Efectul unei gândiri bazată pe ”las' că merge și așa” și ”las' că fac singur” se vede într-o singură viață de om. E unul dintre motivele zdravene pentru care Vestul o duce mai bine, iar noi... mai prost.

În esență, a te limita la ce știi să faci bine - nu-i o rușine. Parafrazându-l pe șeful unui cunoscut care lucrează în Belgia, înseamnă să-i respecți viața, meseria și afacerile celuilalt. Pentru că asta îmi povestea omul - despre cum s-a dus bucuros la șeful său, spunându-i că a refolosit niște șuruburi ca să prindă noul motor la mașina de serviciu.
... iar șeful ce i-a spus?
”Bravo, te apreciez că ești descurcăreț. Însă dacă tu refolosești azi șuruburi, mâine face altul același lucru, poimâine altul, într-un final producătorul de șuruburi o să dea faliment. Noi aici îl lăsăm pe celălalt să trăiască.”


Asa ca...
... voi astia, multifunctionalii pulii, atunci cand vreti sa faceti din rahat - un bici, care sa si pocneasca,  aveti grija sa nu faceti de fapt... cacatul praf.








miercuri, 23 septembrie 2015

Alo! Tovarăși!

Văd că blogul a început să primească vizite de pe la Ambasada României și Ministerul de Justiție.
Ce faceți, măi ăăă... băieți și fete? Vă căutați inpirația pe net? Aveți cumva prea mult timp liber la serviciu? Ați primit sarcini noi de la superiori? O lectură mică, ceva? Ori nu vă plac cetățenii României care își spun părerea despre mizeriile care se întâmplă în țara asta?
Hmm?!
Care-i faza?

luni, 14 septembrie 2015

Capitolul I - Într-un univers paralel, tu și cu morții mă-tii...

Am fost întrebat de multe ori de ce nu plec din România, dacă tot nu-s mulțumit de condițiile de aici. Răspunsul meu a fost constant - sănătatea e mult prea șubredă. Ce nu le-am spus celor care îmi puneau întrebarea respectivă, în schimb - sunt celelalte motive, care dau naștere la discuții lungi - și care în majoritatea timpului nu-mi sunt pe plac.
Mândria. Refuzul de a merge undeva și a spune "vreau să muncesc, da' sunt bolnav și vreau tratament special"...
... acel refuz de-a emigra într-o țară "civilizată" din UE, sau într-un stat de pe continentul american, ca să umplu buzunarele unor mizerabili rasați și îmbrăcați la costum, care - cu banii câștigați de pe urma muncii mele și a altora, subminează economia țării mele de baștină. Nu, tăticu'. N-ai să vezi asta.
Nu, nu trebuie să fii vreun mare patriot, ca să iei o hotărâre de genul. Trebuie doar să ai coaie și coloană vertebrală. Da' treaba asta e "cu schepsis". Pentru unii înseamnă ceva, iar pentru alții, altceva. Ăsta e unul dintre lucrurile care mă dezgustă la oameni. Trăgându-și aere admirative, mulți se bat cu pumnul în piept că le place să vadă "coloana vertebrală", da' tot ei sunt ăia care îți spun "măi, da' tu ești prea corect". Stai așa. Cum ai spus?!
Păi dă-te-n pula mea, ori ești corect, ori nu mai ești.
Nu vii la mine să-mi spui ce mult m-apreciezi, ca dup' aia să-mi spui că motivul pentru care o faci e de fapt "prea"...
Iar asta ce înseamnă - că ești undeva pe o linie gri, pe care - nici tu nu știi prea bine; nici nu știi și nici nu vrei să recunoști. Da' de vorbit, vorbești...

Să ai treburile de mai sus - înseamnnă să iei atitudine și să refuzi a  ceda abuzurilor venite din partea angajatorului. Înseamnă să-i zici ,,nu" atunci când trebuie, lui "iubi",  chiar dacă te suge cel mai bine din lume, și chiar dacă-i dorită de toți bărbații din oraș.
Înseamnă puterea de a sta ferm pe poziții atunci când prietenii "o iau rara",  fac greșeli și așteaptă ca tu să le accepți, oricare ar fi alea, pentru că deh, sunteți prieteni și... "acceptă-mă așa cum sunt". A, da? Multă muie. Când vrei o lume mai bună, da' nu faci nimic pentru ea, exact asta capeți. Muie.
Ori te-o fi făcut mă-ta perfect/ă, și nu știm noi...
Mergând pe firul proverbului sicilian ,,Only your real friends will tell you when your face is dirty", prieten adevărat nu-i cel care mă acceptă "așa cum sunt", dacă am faze de căcat în mine. Prieten adevărat e ăla care-mi atrage atenția, eventual îmi dă și una după ceafă atunci când greșesc. Ăla-i prieten. Restul sunt niște surogate demne de toată mila.

Am decis că voi rămâne aici, chiar dacă va fi trăiesc de pe o zi pe alta, ajungând prin asta a considera că țigările, de exemplu, au devenit un lux. Nu-mi e rușine să spun că sunt sărac, financiar vorbind. N-am bani, dar am alte chestii. Treburi pe care, la modul general vorbind, nu ți le poate fura nici statul, și nici femeia. Nimeni.

Ce-am învățat, în timp - a fost să țin capul sus, indiferent de condiții.

Am trecut prin mai multe situații grele decât pot mulți să suporte, și să nu înnebunească. Am ținut capul sus, și nu m-au oprit din a-mi urma drumul - nici "lecțiile" unui tată violent care a vrut să mă "termine" dinainte de-a mă naște, nici armata de rahat, nici abuzurile  angajatorilor care se băteau cu pumnul în piept că știu ei cum se fac afacerile; și nici încercările de intimidare venite din partea derbedeilor, care veneau în grupuri de câte trei, să-mi facă felul. Nu m-au schimbat în jigodie nici lipsurile, și nici foamea. Cireașa de pe tort, mare și strălucitoare - n-a mers nici manipularea (mai mult sau mai puțin fină) pe care au încercat-o cu mine femeile. Sunt ani și ani de experiențe strânse, care mă fac să mă uit în urmă, și să gândesc: ,,mă piș pe voi, ați încercat, și-ați eșuat".
Nu în ultimul rând, am trecut de mai multe ori pe lângă moarte, sau ea pe lângă mine. De asta îmi vine să râd isteric atunci când se trezește vreunul (sau vreuna) să-mi spună ceva despre curaj.

Apoi mă uit în jur, ca să realizez pentru a nu știu câta oară - că trăiesc într-o țară condusă de criminali, hoți, pungași, mafioți și huligani. Il văd pe Iohannis zâmbind complet aiurea, promulgând legi de 2 bani și lăsându-l pe nenorocitul de Ponta în funcție, același Ponta care este cercetat penal, și care se agăță cu disperare de cuvântul "demnitar", în timp ce strânge pe sub masă mâinile "prea-sfinților", și  dă musulmanilor din pământul țării ca din moșia mă-sii.
Văd securiști și jandarmi bruscându-i, bătându-i și băgându-i în dube tocmai pe plătitorii de taxe și impozite, cetățenii României. Da, asta e "legea" la noi, cetățeanul iese în stradă să-și spună nemulțumirea fată de hotărârile aleșilor (și ăia... plătiți din aceiași bani), ca să ajungă să fie tratat ca un gunoi terorist în propria lui țară.
Doar o oaie credulă este tentată să creadă că toate astea sunt făcute pentru ,,un climat sănătos"
Face jandarmul parte dintr-un ,,climat sănatos"?

Nu...
... jandarmul ce face?
Se simte puternic. Protejat.
Se umflă în pene precum se umflă pula în izmene, că deh, are protecție oferită de "lege", vestă specială, cască cu vizieră care rezistă fără probleme la o lovitură de bâtă, tibiere, genunchiere, cotiere, mănuși, "pulan", spray lacrimogen, arme de foc... și ÎNTOTDEAUNA umblă în haită. N-o să vedeți jandarm care ia la întrebări și reține de unul singur un grup întreg de oameni. Pentru așa ceva îți trebuie coaie (atenție, alea fără carapace de protecție).
Acum vreo trei săptămâni sau o lună am văzut un film în care un grup de jandarmi, FĂRĂ să se legitimeze, băgau oamenii în dubă precum ia măcelarul animalele la tăiat . Deși le era cerut în mod expres jandarmilor să se legitimeze, se făceau că nu aud.
Caut pe filmul pe Facebook câteva zile mai târziu, ghici ce? A dispărut. De ce? Pentru că niște pungași împuțiți se tem de dreptate, de aia care e dreaptă, nu de lege. Legea e fix "chielea pulii" pentru funcționarul român pus undeva, cu pile, să câștige un ban lucrând pentru România și cetățeanul român (cică).

... și dacă "organul legii" nu respectă cetățeanul țării, și nici legea țării, atunci el de ce trebuie respectat? Care-i faza? Trebuie să înghițim tot ce ni se întâmplă, doar pentru că ăla-i "omul legii"?
Ca ce chestie? Că e îmbrăcat în albastru și are o armă la șold? Ar trebui să ne sperie asta?

Cu ce drept îmbrâncești/lovesti/hărțuiești cetățeanul țării, care împreună cu milioane și milioane de alți români contribuie la bunăstarea ta, jandarmule?
Ție de ce nu ți se poate îndoi și învineți spatele cu sute de pulane? Vai, cică asta e incitare la violență. Mai ales dacă îți îndrepți atenția către "omul legii", care... nu respectă legea, paradoxal.
Mindfuck.
Autoapărare. O treabă veche de când lumea și pământul. Că altceva nu este. Autoapărarea e chestia aia, când ridici mâna împotriva unui derbedeu care vrea să te fure, omoare, bată, violeze. La fel faci și în cazul unui sistem opresiv și represiv.
Deocamdată e "incitare la violență".
Incredibil.
Așa au hotărât niște trădători de țară din arena politică, că asta-i lege. Așa-i, tovarășe jandarm? Că doar dintr-un sistem comunist și oprimant vii, și cum ai fost tu instruit la vremea ta, așa i-ai instruit și pe răcani. TU ai voie să ne hărțuiești, să ne bați, înghesui, să ne dai cu spray-ul în nas... iar noi trebuie să cotizăm la stat și să stăm cuminței, la ordin? Noi trebuie dansăm așa cum ne cântați voi?
Dacă ai o dubă la dispoziție și niște țoale albastre pe tine, de unde știm noi că nu ne răpești și nu ne-ai pus gând rău, tovarășe?
Astea fiind zise, huliganismul forțelor de ordine trebuie sancționat prompt și aspru. PUNCT.

Să nu mă ia nimeni cu căcaturi de genul "dar jandarmii ajută, n-ai văzut, pe timp de iarnă..."
Treziți-vă. Ăștia dacă ajută oamenii, au ordine venite pe considerente politice. În opinia mea - un om al legii drept și curat la suflet refuză să execute ordine care implică agresarea cetățenilor țării, cetățeni care, culmea, manifestă pentru drepturi, libertăți... și o viață mai bună.
Un om al legii NU ridică mâna împotriva concetățenilor, mai ales când aceștia participă la manifestații pașnice. Dacă i se cere așa ceva, înseamnă că superiorul lui e corupt. La fel și superiorul... superiorului.
... iar dacă acceptă să execute ordinul, înseamnă că nu-i drept și curat, ci o scursură de om. PUNCT.

Ia spune, domn' jandarm, ești împăcat cu tine însuți?
... când mergi la un grătar, ori să te bronzezi cu familia și prietenii la mare, sau când mergi "să te liniștești după stressul cauzat de serviciu" la munte, asta din bani care provin de la oamenii pe care-i agresezi  - mental, și fizic...
... dormi bine noaptea?

























Wargaming - the truth, what you see is NOT what you get, part III

Guess what?
Wargaming changed the description of the Ishizuchi.

This was the description until few days ago



and this is the new one:


It is not a "great choice" anymore. It's "the perfect premium ship".
Well... I can tell you this: I know how this ship works.

Don't buy the fucking thing.


Aaaand... they changed back. A "great" fucking choice...





duminică, 6 septembrie 2015

Wargaming - the truth, what you see is NOT what you get, part II

Hello, gamers of all ages who like to be respected by the game producers, designers and publishers.
Today I'll continue my observations about Wargaming and their trio, WoT, WoWp and WoW's.

What's new? Wargaming is looking "to reinforce" its community and the customer service team in Paris. Well, if you ask me, it's a little late for that. People got tired of their crap attitude and started to speak the truth. Perhaps finally, Wargaming has realized that treating their customers like shit is not good for business. And since we talk about business, I want to highlight something: those who haven't payed a single gold coin, premium day, premium tank, plane, or ship in these games... should thank to those who did, because they are the ones who payed for all.

So, what else is wrong with Wargaming? From time to time, they will shout things like "prize" or "gift".
You'll say: "but there's nothing wrong with prizes of gifts". Well, I think this is questionable. What I understand from the word "prize" - is something I have to fight for, and after all that fighting, I  expect to have tons of fun, countless moments of enjoying it. After all, it's "the prize".

Speaking of this, what was Wargaming doing? They set some steps, some missions to be accomplished. The idea was simple - after you complete them, you can get your prize. Usually that means you have to fight a lot. The bigger the prize, the longer and harder are the missions.
What people don't know - is that the prize will never be a good one. It could be big, beautiful, colored, but it will never be good.
Let's take for example the WZ-111, a chinese Tier 8 tank. As far as I know, that model is not/never was in the premium shop. But if that would be for sale, it would cost a lot. Let's say... the price of an IS-6, or somewhere around that price. The thing is - even if you get the tank for free (which is not, since you fight for it, loosing a lot of time), you'll realize that the shells are too expensive, the gun has the accuracy of a slingshot, the penetration is low for its tier, and even if it has a good turret armor, you cannot use it properly, since they set a good elevation of the gun, but a horrible "downhill" (lowering the gun pipe).

This is one example only. You want more?
Try the TOG II. It was extremely large, easy to hit&penetrate, and extremely slow (max speed 14Kmh). The only good thing of that tank - was the precision and the reload time of the gun. But...
Driving a TOG...
By the time you got in the middle of the map, the battle is almost  over. That if you are still alive. Since you drive one of the slowest tanks in history, everyone want to pierce it.
They removed it from the premium shop. But (surprise!) they leaved the Excelsior on sale, which is way worse. If you want to make a list of  the shittiest tanks in WoT for which you have to pay, Excelsior should be on top of it.
Speaking of gifts, all things gifted by Wargaming were... pretty. Not useful, just pretty. One small tank, low tier. For your collection, they say. That's enough to capture attention of the players. To manipulate them.
Log in, play one mission. Who knows, maybe you'll engage contests. Maybe today you'll buy something. Oh, look, here's the gift for you. It's useless, you cannot win shit with it, you cannot use it to farm, but is a gift. Isn't that cute?

Basically, Wargaming had organized contests with prizes, but never gave as a prize a real good tank.
And they never gave a good tank as a gift.

Also, old players are accustomed with Wargaming's tactics. Let's talk a little about Type 59. A real bad ass. Fast, agile, good angled armor, extremely good for farming, people said. I don't know who tested that tank and how, who decided the tests were complete and that the product can be put on sale, the thing is they made it so good, that was considered by many who fought it - a nightmare. Everyone at that time who had money bought one.
After too many players complained about how hard is to destroy a Type59, they (WG) nerfed it, if I remember well. And after that, they used the same old record. "Type 59 will be available for sale just for another x days". Wait, what? Oh, that "players are getting too much credits and too much fun" again.
Second example, E25. Another bad ass. They said ,,too many players bought it, it's unbalancing the game". Oh yes, it did. That was the perfect lie destined to use that record again..."will be available for sale just for another x days" . Only this time it wasn't about Type 59. And this is how they sold a lot of them.

If they would have been sincere and correct  people, they would have said: "we want everyone to have this, we'll let it in the premium shop forever, buy it whenever you want".

Well, it will not happen ever, I think.
To be a one of those premium players, is to be manipulated. You may not like the idea, but that's it, you were fooled into buying something.

Congrats! You are a premium player now. Enjoy your new bugged toy and that... shitty support they offer.












I