De după...

... daca mă-ntrebați pe mine, n-o înviat nimeni.
Mai simplu de atât nici că se poate spune... ei bine, nu vine să ne salveze nimeni pentru că suntem tâmpiți și ne repetăm greșelile mii de ani, transformând asta într-o istorie lungă și sângeroasă; ăsta nu-i nici măcar Titanicul cu un amărât de supraviețuitor, și fie vorba între noi... nu ne-aruncă nimeni vreun colac cosmic în căpățână ca să ne eleveze. Nu ne ia nimeni "păcatele", suntem responsabili pentru ce gândim și facem, noi suntem apa și chiar dacă e greu de crezut... tot noi suntem nenorocitul colac de salvare. Plutim sau ne ducem la fund, ne ridicăm deasupra propriilor limite morale/spirituale sau cădem în propriile hăuri, toată treaba ține de alegerile pe care le facem.

 
Oricât de frumos sau înălțător ar părea ritualul sarbătorit cu ouă, cozonac și vin roșu,  realitatea-i că nu vă dă nimeni "lumină", o aveți deja în voi, aveți puterea de a străluci precum niște sori, de aia n-ar trebui să vă rezumați la a reflecta lumina altora precum niște amărâte de luni mici, reci... și cenușii. Iar dacă vreți liniște în suflet, faceți meditație - budhistă sau de care vreți voi (poate fi și la matematica, dacă asta ajută, e treaba voastră); în aceeași idee - dacă vreți liniște, fiți corecți cu cei din jurul vostru, există o roată pe care o învârtim noi înșine, până la urmă ideea e: ce semeni, aia culegi.
Dacă vreți să fiți "mai buni", făceți-o tot timpul, nu doar de sărbători; iar dacă e s-aveți nevoie de putere interioară, găsiți-vă 'soarele din piept'. Săpați în fântâna și în mina aia interioară cât trăiți, pe lângă "mâl" și "gaze toxice" o să găsiți niște lucruri faine de tot. Dacă vreți să dați un exemplu pozitiv - găsiți curajul de a crede în puterea exemplului personal, spunând celui de lângă voi - simplu, frumos și cu bunătate "băi, dacă pot eu, poți și tu, hai că se poate".

Alegeți-vă rolul.
Străluciți sau doar... reflectați?

Scrieri din vârf de... catarg (II)

- Haha...
- Cum o așez, mă, așa?
- Da, mă...

Acum câteva zile am văzut doi tipi maimuțărindu-se pe stradă. Pantaloni strâmți, niște chestii care se doreau a fi sacouri și care (evident) stăteau ca pe gard, încălțăminte  sport, parcă... da, era ceva sport.
Unul dintre ei își aranja gentuța pe partea stângă. Ăăă... da, gentuța.  Din aia mică, închisă la culoare, prinsă de o curelușă lungă cât să ajungă printr-o zonă intimă, un accesoriu numai bun de acoperit, sau mai bine spus -  de înlocuit coaiele. Trec pe lângă ei și mă întreb: "băi, ce pula mea?"

Dacă acum câțiva ani vedeam mulți copii cu părul ridicat în creastă,  chestie inspirată de "personalități" din sportul-circ numit fotbal, oameni care se chinuiau să lege două cuvinte în fața microfonului; azi văd tineri cu tot felul de pieptănături sau... coafuri, care au un aer... gay  retro-shit; sunt copiii (și mai nou - "adulții") cu mintea-n cur, ăia care-au prins exact ce-i mai prost din moda bășită de "afară".
Ca și când nu era de ajuns grămada de cocalari hrăniți cu steroizi, care "se umflă-n pene precum pula în izmene", acum îi mai avem și pe dracii ăștia. Nu știu cum dracu' s-a umplut lumea de hipsteri, brusc toți au devenit interesanți, elevați, neînțeleși - văd fulare, gentuțe, lac de unghii (deși unghiile n-au nimic), teniși combinați cu sacouri, tunsori care n-au nici o treabă cu formele capetelor, jeanși strâmți pe picior dar croiți în așa fel încât curul devine inexistent - iar mersul... cât mai caraghios posibil, văd tricouri și cămăși roz (!); da, ăsta-i un fel de pârț boem și obosit tras de niște puțoi pe care ideea de masculin în mod sigur îi sperie. Pula mea... să fii și să te manifești ca un bărbat e probabil o provocare prea mare în ziua de azi pentru unii.

Hai să iau la disecat pe scurt ce-am văzut cu ochii mei pe câmpia rock.
Dau timpul înapoi cu vreo 15-18 ani, și ajung la efectele morții lui Kurt Cobain, adică audițiile masive de Nirvana. Tipi aerieni ce-și exagerează problemele, efeminare, aer pierdut, (evident) Nirvana pe tricouri, Nirvana în cămăși de redneck, Nirvana în tunsoare, plus acea sensibilitate futută și tristă... pe care femeile o apreciau "atât de mult...".
Mai merg înapoi vreo câțiva ani, și unde ajung? La începutul anilor '90, perioada în care cele mai multe tipe erau moarte după Sebastian Bach (Skid Row). Nimic de spus, voce bună, putere de exprimare, dar îmi venea... ușor așa, să borăsc, de fiecare dată când auzeam "Vaaai, cât de mișto e tipul" - treaba venind de la persoane (evident) de sex feminin, pentru că toate, sau aproape toate reprezentantele sexului "frumos" care ascultau rock - erau moarte după blondul cu chip de... divă. Iar astea nu-s decât două exemple...

Mda. Sunt făcute studii pe tema asta, a femeilor cărora le plac bărbații cu pilozitate scăzută și alte (multe) trăsături feminine... Acum, revenind în 2013, peste toate astea a venit *moda. Ei bine... dacă mă întreabă cineva, e gay. Fucking gay... Nu-i așa, ce atâta masculinitate, frate? La urma urmei... cele mai multe "femei" vor lângă ele niște pulărăi androgini, nu bărbați. Nu?

Nu-i nevoie să rezolvi ecuații pentru a ajunge la concluzia că băiețeii  din ziua de azi ar face orice pentru a intra în grațiile și sub fustele... fetițelor; și că de fapt sexul "slab" e cel care fără să facă nimic special... conduce. Dar... asta e, fraierii vor rămâne fraieri. Sau... cine știe?
Tăticu'... înțeleg că trebuie să faci ceva sacrificii ca să-ți scârțâie patul, dar să te transformi într-o legumă de dragul sexului...


Treaba e cam așa: în timp, bărbații își vor pierde masculinitatea urmând curente din astea, și într-un final vor descoperi cu stupoare că femeile se plictisesc... de imaginea lor în oglindă. Ce se va întâmpla atunci cu ei... nu poate decât să-mi stârnească hohote de râs.

"Vă îmbrăcați ca niște pizde să vă placă pizdele

Băi nene, e-o țară de lesbiene"

Parazitii - Cui îi pasă

* n-am nimic cu moda, atât timp cât nu transformă bărbații în niște papițoi obosiți.

Vorbe (56)

“The personal, as everyone’s so fucking fond of saying, is political. So if some idiot politician, some power player, tries to execute policies that harm you or those you care about, take it personally. Get angry. The Machinery of Justice will not serve you here – it is slow and cold, and it is theirs, hardware and soft-. Only the little people suffer at the hands of Justice; the creatures of power slide from under it with a wink and a grin. If you want justice, you will have to claw it from them. Make it personal. Do as much damage as you can. Get your message across. That way, you stand a better chance of being taken seriously next time. Of being considered dangerous. And make no mistake about this: being taken seriously, being considered dangerous marks the difference - the only difference in their eyes - between players and little people. Players they will make deals with. Little people they liquidate. And time and again they cream your liquidation, your displacement, your torture and brutal execution with the ultimate insult that it’s just business, it’s politics, it’s the way of the world, it’s a tough life and that it’s nothing personal. Well, fuck them. Make it personal.”

― Richard K. Morgan, Altered Carbon

Praf (I)

- Ai... privirea unui om care și-a format deja părerea. Știi, ai acea neclintire a capului, acea... încremenire distantă a celui care întreabă "ce mai faci"... doar pentru a-și întări prisma râncedă și strâmbă prin care te vede. Ai în tine acea dorință nedisimulată de a vedea lumea în genunchi, și cu dezgust... anticipez satisfacția gândului ce scrijelește periodic zâmbete în buzele-ți morbide.

Nu, n-am uitat...
... genul ăsta de privire te urmărește prin alți ochi, mereu alții, mereu încercând să-ți smulgă adevăruri de sub pielea-ți obosită, ce pare să se strângă tot mai mult în jurul tău. Iar adevărul - adevărul e un praf de oase muribunde, ce-și face loc foșnind în ridurile false din jurul ochilor unui străin.

Vorbe (55)

... pe la sfârșitul lui 2012 scriam "Design", o postare despre existență, sânge, moarte... și evoluție.
Azi am găsit ceva care m-a uns pe suflet.

Mai există și alți oameni care gândesc. Asta... e o zi bună.
Numărul celor care se trezesc crește.

sursa: aici

Funny (18)

... doar pentru tine

sursa: Facebook

Scrieri din vârf de... catarg (I)

Pornind de la vrăjeala cu fluturașii... în capetele femeilor e un mare haos. Mare, adică... mare. Imens. Privind dintr-un anumit unghi și la un fel de scală... femeile sunt particulele alea mici din Univers, care se mișcă haotic; iar bărbații sunt elementele stabilizatoare. 

Lucru deloc lipsit de importanță, nehotărârea atinge toate aspectele și cam toate momentele vieții unei femei. Femeia o vrea mare, însă dacă o ai prea mare, doare; iar dacă o bagi prea adânc, iarăși doare, și nu e bine. Dacă e prea mică, nu simte nimic, iar dacă îi spui să facă exercitii Kegel, se uită surprinsă sau "opărită" la tine, pentru că (vai!) ai jignit-o spunându-i într-un mod frumos și decent că ea e cea care are vaginul larg, și că de fapt ... "jucăria" ta n-are nimic.  
Dacă te pune dracu', ai vreun moment de creativitate sexuală și vrei să experimentezi vreo poziție nouă, una care i-ar putea provoca o plăcere intensă, ei bine... în momentul ăla ea vrea să experimenteze..."scândura". Treaba-i bună, clar de Lună, patul încă nu s-a dezmembrat, vecinii încă n-au făcut infarct ascultându-vă, femeia vrea sex "nervos" în toiul nopții; erecție este să spargi și nuci, și buci, pasiune este pentru una cât ar fi pentru cinci, tandrețe blegoasă - este și aia... totuși tu nu ești "omul cameleon" și printre alte chestii îndepărtate și cosmice... nici nu te-ai născut cu veleități de tâmplar, în morții lui de lemn...

Dacă îi spui unei femei că o partidă de sex poate dura 2-3 ore, se uită cruciș la tine în timp ce în mintea-i haotică apare imaginea actorului preferat, după care spune că nu e posibil ca tu să faci așa ceva. Nimic de zis, asta e, ești bărbat, ții pieptul înainte, chiar și dacă trebuie să concurezi cu imaginea unei stafii de la TV îmbrăcată-n roz. Partea mai nasoală, cea pe care n-o știe "ea" - este că tipul respectiv pozează în ipostaze puțin cam... prea drăguțe pentru un mascul, iar adevărul dureros care i-ar spulbera iluziile (că printr-un miracol el va veni și-o va lua de nevastă)... este faptul că omu' e pârțar și-i plac fetele... cu mustață.

Deși crede că este o bună observatoare, de fapt femeia nu stă să-și studieze îndeajuns de mult partenerul, cu atât mai puțin să respecte dorințele acestuia (un exemplu foarte simplu e "am nevoie să petrec ceva timp și singur, mă sufoci"). Dacă o reprezentantă a sexului feminin a observat două-trei lucruri la un bărbat, deja gata, crede că l-a citit. Ea... "știe". Mai mult de atât, ea... "simte". Cum femeile (la modul general) n-au treabă cu vreuna dintre căile spirituale demne de luat în seamă (și nu în râs), faza cu "intuiția feminină", spusă pe un ton copilăresc-malițios-ușor superior e un mare praf de aruncat în ochi pentru fraieri, bărbații trecuți prin viață știind că femeile la unele capitole sunt "varză", și că în multe cazuri n-ar putea să "intuiască" nici măcar în ce direcție arată... degetul mijlociu.   
Rezultatul conflictului de "cunoștințe" despre oameni - în general, și despre bărbați - în particular... se vede destul de repede, întrucât e o mare diferență între ceea ce crede o femeie, ceea ce-și dorește o femeie, și ceea ce "știe" despre un bărbat - o, da, e vorba de aceeași... femeie.

Se întâmplă ca o femeie să nu știe a exprima frumos și simplu un "iubește-mă" sau "arată-mi că mă iubești". Nu, treburile astea, precum celelalte... sunt îmbârligate, evident -  chiar dacă bărbații sunt mult mai pasionați de arte marțiale, metafizică și yoga decât femeile, nu-s decât vreo câțiva pe lume cu șapte puteri și telepatie să-i citească gândurile unei femei, schimbătoare precum forma unei caracatițe. În consecință femeia pune bot și adună frustrări cu mai mult spor decât poate strânge grâu o combină agricolă, iar când explodează...

E un fel de "fute-mă, nu mă mai fute", întâlnit de mult prea multe ori ca să nu fie luat în calcul. Femeia vrea să-i aduci flori, dar când i le-aduci se preface că nu-i pasă, dacă te-aude că scrii, vrea  poezii la comandă, să fii tandru, atent și sensibil; nu, de fapt vrea s-o apuci de păr și să i-o tragi cu salbăticie, ba nu (iar)... de fapt vrea să se uite la un film "interesant" cu tine... ca de fapt să realizezi că pâna la urmă vrea tot... să i-o tragi sălbatic, și într-un final când i-o tragi zdravăn, îți spune... "te rog... mai încet". 
Dacă ai prieteni și petreci timpul cu ei, nu e bine. Dacă ai prietene sau cliente, în nici un caz nu e bine, ăla e clar... motiv de război, nu contează că e vorba de 17 sau 70 de ani. Cum femeia "s-a chinuit" să te cunoască, ea "știe" că tu ești un animal nemernic, nedemn de încredere, care ar fute până și veverița din copac cu tot cu scorbură, ba chiar și gaura neagră din galaxia învecinată; drept urmare îți va monitoriza toate ieșirile din casă și va pune mâna pe telefonul sau calculatorul tău ori de câte ori va avea ocazia, ba mai mult de atât, te va invita sa intri pe contul tău de Facebook de pe calculatorul ei, ca să vadă ce "secrete" mai ai.

Trebuie spus... e nevoie de un spirit de aventură periculos al dracu' pentru a aduce un echilibru în haosul format de lipsa de logică/rațiune și furtuna de sentimente contradictorii dintr-o femeie... cu alte cuvinte e ca și când ai naviga pe furtună între o mare înghețată și un soare al dracu' de fierbinte. Dacă nu te fute apa, te fute gheața, dacă nu te fute gheața, te fute soarele. Morala: cineva tot te fute. La cap.

În consecință...

... când o femeie îți spune "vai, dar eu vreau sa simt senzația aia... fluturașii ăia în stomac", tu spune-i "bine ca nu vrei să ți se-nmoaie genunchii, tocmai ce mi-am pus o cataramă nouă"