"... αи∂ σиcɛ ʏσʋ ωακɛ, тяʋℓʏ ωακɛ, ʏσʋ'ℓℓ яɛмɛмвɛя, тσσ."
joi, 13 februarie 2014
Cărți - se pune de-o bibliotecă online
Pentru cei ce doresc să citească o carte, dar nu-și permit s-o cumpere - se lucrează la un proiect de bibliotecă online. Cărțile, în variantele lor digitale - vor fi gratuite.
Oricine poate contribui - fie prin donații (bani, cărți), fie prin reclamă (pe pagina personală de Facebook, Twitter, blog, etc)
Detalii mai multe puteți găsi aici.
;)
duminică, 2 februarie 2014
Întrebări și răspunsuri
E vizibil sau nu... treaba-i că disprețuiesc oamenii care iau ideile și le înghit nemestecate, "adevăruri" date din gură în gură, neverificate și necontestate timp de mii de ani. Habotnicii. Persoane la care te uiți, prin care te uiți... și nu vezi nimic, ființe pustii și uscate asemeni unui deșert, care ar înghiți "apa" cărată de un om... doar pentru a o evapora, respinge.
Răspunsurile... răspunsurile date de alții n-au avut și nu vor avea vreodată însemnătate, dacă nu ești tu cel care și-a pus întrebările. Abia în momentul în care găsești curajul să-ți pui întrebări, să pui sub semnul întrebării lucruri la care mulți alții pretind c-au găsit răspunsuri... abia atunci începi să-mi câștigi simpatia.
Mi-aduc aminte că la un moment dat în viață (undeva prin anii '90)... doream să port medalioane, pandantive "cât mai originale", cât mai rare; căutam simboluri și reprezentări sofisticate ale ideilor mele, mai mult de atât, îmi cream modelele și-mi făceam "bijuteriile" singur. Piele, lemn, metal, materiale textile vopsite sau nu... eh, nu mai contează. Simboluri, mână sigură, idei - din partea mea... si ceva admirație din partea celor care mă vedeau purtându-le. Da, este importantă lucrătura, pentru că stilul(?)... contează și el.
Astăzi însă? M-aș mulțumi cu un semn. Un simplu semn. Cel de întrebare.
sursa citatului: aici
Răspunsurile... răspunsurile date de alții n-au avut și nu vor avea vreodată însemnătate, dacă nu ești tu cel care și-a pus întrebările. Abia în momentul în care găsești curajul să-ți pui întrebări, să pui sub semnul întrebării lucruri la care mulți alții pretind c-au găsit răspunsuri... abia atunci începi să-mi câștigi simpatia.
Mi-aduc aminte că la un moment dat în viață (undeva prin anii '90)... doream să port medalioane, pandantive "cât mai originale", cât mai rare; căutam simboluri și reprezentări sofisticate ale ideilor mele, mai mult de atât, îmi cream modelele și-mi făceam "bijuteriile" singur. Piele, lemn, metal, materiale textile vopsite sau nu... eh, nu mai contează. Simboluri, mână sigură, idei - din partea mea... si ceva admirație din partea celor care mă vedeau purtându-le. Da, este importantă lucrătura, pentru că stilul(?)... contează și el.
Astăzi însă? M-aș mulțumi cu un semn. Un simplu semn. Cel de întrebare.
sursa citatului: aici
Etichete:
bijuterii,
credinta,
desert,
divinitate,
dumnezeu,
idee,
idei,
intrebare,
intrebari,
medalion,
originalitate,
pandantiv,
raspunsuri,
simboluri
Abonați-vă la:
Postări (Atom)