"... αи∂ σиcɛ ʏσʋ ωακɛ, тяʋℓʏ ωακɛ, ʏσʋ'ℓℓ яɛмɛмвɛя, тσσ."

joi, 8 decembrie 2011

Teama de a spune "NU"

Îmi "place" cum oamenii şi-au stabilit standardele. Limitele. Pereţii. Da, pereţii ăia între care se mişcă, şi de care mai dau câte un cap, aşa, de control.
Există o mulţime de lucruri pe lumea asta ridicate la rang de "standarde".

Normal.

Un cuvânt care-şi pierde din însemnătate pe măsură ce omenirea "evoluează". "Normalul" a atins secolul XXI, precum un artist care se îndreaptă spre şevalet având pe vârful pensulei... silă. Indiferenţă. Egoism. Şi ce a ieşit... este o pictură grotească, în care lucrurile se schimbă pe măsură ce le priveşti. Aruncând un ochi dintr-un anumit unghi... la un moment dat îţi dai seama că penelul este cel corupt de pânză, şi nu invers.
Pânza a rămas aceeaşi. Da. Şi nu. Efectul se transformă în cauză, şi viceversa. Şi culoarea viciului e cea care se plimbă pe mâna pictorului, pătrunzându-i porii.

Standarde.

Unul dintre ele este frica. Da, frica e un standard. Dacă ţi-e frică ţie, mi se face şi mie frică, ni se face tuturor frică. Dacă mai multor oameni le este frică, atunci e de naşpa. Nasol. Drace...e nasol tare.
Şi ţi-e frică...
Frică de necunoscut, de "foc", frică de pedepse, de eterna damnare. Frică de privirea celuilalt (care e determinat şi sigur pe el în credinţa lui), atunci când ai vrea să-i spui că nu crezi şi nu ţi-e teamă. E frica de a fi marginalizat de o societate bolnavă, în care unul dintre lucrurile aflate la mare preţ e capacitatea de adaptare, aceeaşi adaptare care îi face pe oameni să se aplece mult prea mult asupra propriilor probleme, devenind nepăsători la problemele altora. Acelaşi lucru care îi transformă în hiene - a căror duhoare n-o simţi decât atunci când le laşi să se apropie prea mult - sub mirajul unui zâmbet mieros. Acelaşi lucru pe care-l vezi la un virus, capabil de "n" mutaţii. Fără zâmbet, de data asta.

Standard - e rămânerea în labirintul pe care ni l-au creat alţii, cu mult timp înainte de-a ne fi născut, care au pretins că ştiu răspunsurile pentru ca noi să nu ne mai punem... întrebările. Prea puţini sparg "cutia", mult prea puţini rup rândurile, lăsându-se mânaţi de dorinţa de a afla ce e dincolo de "perete".

Creştinism.

Un alt standard. Unde voiam să ajung. Băgatul pe gât a creştinismului, din primele zile de viaţă. Acum... pe bune... îşi aduce aminte cineva să-şi fi dat consimţământul, atunci când a fost botezat?  Să fi spus vreunul "da... frate, vreau să fiu creştin... băi, da' vreau asta de nu mai pot să respir, nu altfel."?
"Pune-mă să mă ploconesc, să fiu umil şi să pup cruci, să dau bani la popi, că ei sunt prea-sfinţi".
Ăăă... Nu. Nu cunosc pe nimeni care să fi făcut asta. Mai toată lumea pe care o cunosc a acceptat... şi înghiţit. Treaba e precum "doftoria" aia de-ţi este băgată pe gât, cu linguriţa. Numai că... treabă curioasă... la faza asta n-ai nici o boală. Dar... eh... asta e, las-o aşa. Păi... dacă spune lumea ceva? Dacă mă bate Dumnezeu?
Păi... dacă iau un kinder, şi-l învăţ din primii ani de viaţă, că sub patul lui e un monstru hidos, care-l muşcă de picioare dacă nu-i cuminte... dracul o să fie terorizat. Până într-o zi... când din "întâmplare" se împiedică şi cade. Sau... mai bine pentru el, îşi ia inima-n dinţi. Şi se uită. Şi... nimic. Nimeni. Nu-i nici un monstru. Nu-i "bau-bau". Sunt doar câteva scame, şi eventual un gândăcel mic şi rău, care roade parchetul.

Nu există "dacă te afli aici, înseamnă că trebuia să fii creştin". Pentru că asta-i o mare tâmpenie. Te afli aici pentru că da... ai ceva de făcut. E ceva pe lumea asta numai al tău, la care eşti bun, modul tău personal de a străluci şi radia lumină.  Însă calea pe care ajungi să-ţi împlineşti misiunea e precum o autostradă cu mai multe benzi şi ramificaţii. Poţi s-o iei la dreapta, poţi să alegi stânga... tot acolo ajungi. Toată treaba e să n-o iei înapoi, nu de alta dar... provoci dezastru-n "trafic".

Din punctul meu de vedere, omul ar trebui să-şi aleagă religia la o vârstă matură, dacă e să creadă că i se potriveşte vreuna. Să fie crescut  cu un set de reguli de bun simţ şi să-i fie dezvoltată de copil capacitatea de a discerne binele de rău. EticMoral. Şi de ce nu... util. Ce-i asta? O furnică. La ce-i bună? Păi... curăţă pâmântul de mizerii. O laşi să trăiască.



Ce-i ăla? Un ţânţar. Pişcă? Răspândeşte boli? Omoară-l.



Dogmă. Manipulare. Teamă. Ăăă... nu. Hai să mai schimbăm "reţeta". Pe "ingredientele" astea s-a mers mii de ani. Nu asta-i calea.  Nu crezutul în fantome şi temeri ne elevează, ci în propria persoană. În propriile forţe. Nu aşteptatul unui cadou din cer ne face fericiţi, ci realizarea lucrurilor cu propriul cap şi propriile mâini.
Eu zic să lăsăm prostiile... şi aşteptarea asta fără rost. În sensul că păcatele ne vor fi iertate. În sensul că cineva se va sacrifica pentru noi. Să fim mai buni şi să reparăm răul făcut, pentru că ăsta e drumul, dacă vrem să evoluăm, dracu'. Şi mai ales... să lăsăm teama. Teama că nu merităm, că nu suntem suficient de buni şi că nu vom fi niciodată. Teama că nu voi fi acceptaţi. Am s-o spun. N-avem nevoie de zei. Pentru că... omul sfinţeşte locul.
Da.

Dacă ai ajuns pe aici şi ce ai citit te oripilează, trage aer în piept şi găseşte puterea de a-ţi pune întrebări. În timp vor veni şi răspunsurile. Şi dacă nu-ţi place ce-am scris, hai să-ţi spun o treabă. E democraţie.

"God is the immemorial refuge of the incompetent, the helpless, the miserable. They find not only sanctuary in His arms, but also a kind of superiority, soothing to their macerated egos; He will set them above their betters."
H. L. Mencken




surse foto: http://bayharborbutcher.wordpress.com/2009/08/27/nietzsche-mosquitos-y-dexter/
                 http://en.wikipedia.org/wiki/Ant

12 comentarii:

  1. eu am priceput ce zici tu, dar vreau sa fiu putin off topic: vezi ca tantarii sunt hrana de baza a libelulelor. nu orice ni se pare noua nociv sau inutil este cu adevarat asa.

    RăspundețiȘtergere
  2. @docica, bina ai venit pe "across the stars" :)

    ... cunosc aspectul. E valabil si pentru broaste, ca si alea parca tot insecte mananca, si pentru multe alte specii. Insa... banuiesc ca ai prins ideea la care ma refeream. Si... din pacate... tantarii nu doar "ni se par " nocivi. Sunt... nocivi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Torden, pamantul asta este oarecum echilibrat . Cu oameni destepti, evoluati spiritual si cu oameni mai saraci pe scara evolutiei. Sa pretinzi , chiar si la nivel ...minim - o corelare a religiei cu valorile sociale si morale este ...o utopie.
    Pentru mine minunile reprezinta lucrurile de peste zi, micile mele miracole, ganduri, intamplari fara aparenta semnificatie.
    Dar altii au nevoie sa creada in duhuri, in alte elemente
    Nu-i poti condamna.....Gandeste-te la bunici tai . Gandeste-te cum le-ai exemplifica lor tot ce scrie mai sus :)
    Nu strivi corola de minuni a lumii. Avem nevoie de ea :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @hapi... in viziunea mea pamantul asta nu e deloc echilibrat. Si e asa pentru c-am permis sa fie asa, generatie dupa generatie. Ce-mi ceri tu, cu alte cuvinte - este dreptul la slabiciune. O slabiciune care nu este altceva decat un compromis. Si compromisurile nu fac decat sa duca la alte compromisuri. De ce cei slabi sa nu devina puternici? Trebuie sa-i lasam in treaba lor?
    Apropo de asta... o alta cugetare: "Feeding the starving poor only increases their number"

    Bunici mei sunt de mult oale si ulcele. Si crede-ma ca oricat de dureros ar fi, daca ar mai trai si m-ar lasa sa vorbesc despre... le-as spune punctul meu de vedere. As gasi cuvinte.

    Asa ca da... strivesc "corola de minuni a lumii". Pentru ca putem fi frumosi, buni, inalti, drepti. N-avem nevoie de povesti pentru asta.


    @Silvia :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Uite, hai sa nu-ti dau un exemplu despre altii ca sa par egocentrica.....iti dau unul despre mine. Intrebi de ce nu pot cu totii sa devina puternici. Pentru ca nu e in legea firii
    Uite, eu sunt o persoana in general echilibrata. Dar foarte nepriceputa la matematica si orientare spatiala, etc. Ei bine, incearca sa-mi "updatezi" aceste goluri. Nu vei reusi, Odata pentru ca n-am neaparata nevoie de el, compensez prin alte cunostinte si doi-pentru ca nu pricep pur si simplu :)))
    Asa e si cu "restul " oamenilor. Toti avem partile noastre forte si toti avem slabiciuni. Numai Hitler credea ca poate crea elite :)
    Dumnezeu a stiut foarte bine ce face chiar daca tie iti pare irational.......unii vad ordine in haos si asa mai departe :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu nu cred in faza aia - ca "Dumnezeu" a stiut ce face. Cred in evolutie. Si mai cred ca oamenii nu se straduiesc suficient de mult. De asta se lasa "in voia Domnului". Nu e vorba de Hitler, e vorba de fiecare dintre noi, care poate trage mai mult de sine. Hai sa discutam de orientarea in spatiu. Esti pusa intr-o situatie critica. Te fugaresc niste talhari prin padure. Ce faci, te lasi talharita si omorata, sau te orientezi si alergi in directia buna, sa-ti salvezi viata? C'mon...

    RăspundețiȘtergere
  7. Oamenilor le plac caile deja batute, alta reteta nu va fi inventata prea curand pentru ca oamenii se complac, aleg intotdeauna calea cea mai simpla. Cine incearca sa se revolte, sa iasa din tipare e privit ca un nebun, ca un inadaptat social, e rapid marginalizat, stigmatizat.

    RăspundețiȘtergere
  8. ...ce nu înţelege lumea este că Hristos a venit şi ne-a explicat că modul în care se raportau evreii la Dumnezeu nu era un mod tocmai adecvat, ei se supuneau prin lege, de frică, Hristos a venit şi ne-a arătat că nu se poate credinţă cu de-a sila, credinţa trebuie să fie o chestie voluntară, se bazeze pe dragoste... De asta mie îmi plac unii neoprotestanţi, pentru că ei merg pe ideea de botez la maturitate, voluntar, deşi am impresia că totuşi şi acolo unii o fac la presiunea grupului sau a familiei...

    RăspundețiȘtergere
  9. @Nice... cam e timpul sa se schimbe asta.
    @Mihai... "tipul" a venit... a plecat... si nu l-a mai vazut nimeni de atunci. Cat despre neoprotestantii aia... deci nici la ei treaba nu-i ok.
    Apoi...
    ... prefer sa ma bazez pe mine, decat pe un "prieten imaginar".

    RăspundețiȘtergere
  10. Torden, lasa-l la o parte pe Dumnezeu, puteam sa zic "natura" nu sunt genul de persoana care pune irationalul sau necunoscutul in fata rationalului
    Totusi, eu vorbesc de o limitare genetica care poate fi usor testata in laborator.

    RăspundețiȘtergere
  11. @hapi... hmm... si frica e genetica? Sau... generata? Insuflata?

    RăspundețiȘtergere