"... αи∂ σиcɛ ʏσʋ ωακɛ, тяʋℓʏ ωακɛ, ʏσʋ'ℓℓ яɛмɛмвɛя, тσσ."

joi, 14 aprilie 2011

Roib



Mi-am strâns părul în coadă de cal, să pot zburda liniştit pe străzile neprietenoase ale oraşului, unde praful de o culoare pierdută se topeşte în stropii reci ai unei ploi de primăvară. Azi... sunt un rege al simţurilor îngheţate, şi al inimii ce bate cu zgomot surd în căutarea ecoului. Sunt gunoierul nobil, aflat în căutarea trecutului cu sclipire de titan, în care adevărul mângâie precum bronzul lăsat de soare pe o piele albă, virginală. În neclintirea mea, sunt vântul. În nemişcarea mea, încă alerg către oameni, dorind să fiu înconjurat de lumina braţelor.




6 comentarii:

  1. Se pare ca ti-a revenit inspiratia:)

    RăspundețiȘtergere
  2. ... să spunem că în cazul ăsta :)... prezenţa prietenilor e precum adierea caldă a vântului, fără de care un foc nu s-ar reaprinde.

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti doresc din toata inima ca reactia oamenilor sa fie pe masura asteptarilor tale, sa raspunda cu dragoste la dragoste! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Iti multumesc, Nice:) Chiar m-as bucura sa vad oamenii ca se deschid sincer unii spre altii, ca le pasa, etc...

    RăspundețiȘtergere
  5. imi place imaginea care mi se contureaza in minte cand citesc cuvintele tale"Sunt gunoierul nobil, aflat în căutarea trecutului cu sclipire de titan"...sa speram ca vei gasi ceea ce cauti:)

    RăspundețiȘtergere
  6. :) ma bucur ca iti place, Mihai
    Obisnuiam sa spun ca in privinta oamenilor, sunt precum un cautator de aur, prin sita caruia trec tone de mal si pietris. Si... din cand in cand... pe sita ramane cate o bucatica de metal nobil...

    RăspundețiȘtergere