Atunci când opresc laptopul, şi fâşâitul uşor al boxelor ne ţine companie timp de câteva secunde... mă regăsesc lângă tine, admirând în tăcere. Am trăit sutele de albume, mi-am pierdut numele printre miile de piese, de la calm extaz - la agonie, şi totuşi... nimic nu se compară cu muzica pe care o ascult, atunci când te tin în braţe. Să te privesc dormind, şi să-ţi mângâi încet... încet, părul de pe tâmple - este singura melodie pe care oricât de mult doresc, n-o pot fredona... e sunetul catifelat, fără nume, ce nu poate fi înregistrat de nici o născocire a oamenilor.
Astăzi, mai puţin decât ieri, tresari, şi ritmul alunecă, pentru câteva clipe. Îmi plimb degetele prin părul tău, şi revii, cu răsuflarea-ţi liniştită. Şi adormi în cu pace-n suflet, căci am aşternut peste tine aripi nevăzute. Învăluită astfel, te-ndrepţi spre neştiutele lumi ale somnului din prag de dimineaţă, când zgomotul stropilor de ploaie atinge temător frunzele de castan .
sursa foto : http://noelleanoellea.wordpress.com/2007/12/31/wings-of-angels/
Niciun comentariu:
Comentariile noi nu sunt permise.