Îţi las ţie
sufletul meu, în grijă.
Eu plec în câmpia nemuririi,
şi-a desfătării sub razele de Lună,
plec s-adun rouă din razele de Soare,
şi irişi cenuşii... din ochi de zână.
Sufletul meu a atins
cele mai albastre colţuri,
şi mă prefac că nu ştiu,
că alţii ştiu...
Sărut viaţa cu inima, dar spune-mi...
cine mă va salva, dacă îmi vor crăpa buzele?...
Cine mă va ajuta,
dacă pleoapele îmi vor albi, să văd,
şi cine mă va iubi...
... dacă voi fi gol?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu