Questions and answers

 Să te ating cu privirea, e să te ascult. Dacă inima mea ar fi o peşteră, ecoul tău s-ar rostogoli fermecat în valuri colorate de lumină, peste sculpturile neînţelese ale apelor. Căci îmi vorbeşti fără cuvinte, şi mă atingi, fără sa-ţi mişti buzele. Şi-ncerc... să-mi amintesc...
Nu... nimeni nu a coborât atât de adânc... în fântâna apei mele.

E noapte... Într-o joacă sâcâitoare, portocaliul unei raze de lumină se luptă cu Luna, pentru a-şi face loc pe  chipul meu. Şi fiecare cuvânt pe care l-ai descătuşat din vechimea suferinţelor, îmi trimite valuri de durere, pe lacul sufletului. Faţa îmi încremeneşte, şi doar ochii îţi pot spune - că acum ştiu, şi cât de mult îmi doresc să fi fost lângă tine, "atunci". Însă privirea ta îmi ocoleşte genele, aruncând săgeţi în naltul cerului, spre stele neştiute...
...şi îmi petrec  timpul, dorind ca într-o zi să mă priveşti, senină.

... de ce...
... pentru că muzica ta îmi trezeşte viaţă, în vene. Şi dans, în suflet. Îmi dă sens şi putere, iar fără ea... nu sunt decât materie crudă, statuie stranie, şi rece. 



sursa foto: ideoda