"... αи∂ σиcɛ ʏσʋ ωακɛ, тяʋℓʏ ωακɛ, ʏσʋ'ℓℓ яɛмɛмвɛя, тσσ."

joi, 1 septembrie 2011

În ramă

Am observat încă de acum mulţi ani - tendinţa oamenilor de a limita lucrurile frumoase din vieţile lor. Pe undeva este de înţeles, pentru că sunt lucruri care cer curaj, având în vedere că presupun riscuri... şi durere. Acum... nici unul dintre noi nu are curajul absolut, care se reflectă în toate aspectele vieţii. Nu, n-avem super eroi pe aici. Doar oameni. În ideea asta, dacă mie îmi este teamă de ceva, ţie îţi e teamă de altceva, şi lui/ei - de altceva. Cu toate astea, avem temeri comune, ca să le spun aşa. Dacă mie mi-e teamă de treburile care ţin de stomatologie, îţi este şi ţie, şi lui, şi ei... Să fim serioşi, nimeni nu se dă în vânt după dureri vii şi ascuţite, chiar dacă ţin câteva minute. Cu toate astea, mai devreme sau mai târziu cu toţii ajungem pe acolo, cu feţe lungi, şi dorinţa arzătoare de a ieşi mai repede pe uşă :). Eh, asta e realitatea. Bine, eu aş prefera să mă lupt cu o fiară în pădure, decât să merg la stomatolog, că na'... ăsta-s eu, dar... nici măcar unul ca mine nu scapă de aşa ceva, în cele din urmă.

Dacă în privinţa durerilor fizice, ordinea este suferinţă/durere - tratament - rezolvarea problemei (asta unde se poate trata), şi în ultim caz - fericire; în privinţa celor sufleteşti ordinea e inversă. Întâi suntem fericiţi, după ce suntem fericiţi apar neînţelegerile, după care încercăm să rezolvăm problemele, moment din care îşi face apariţia suferinţa. Şi dacă problemele nu merg rezolvate, singurele lucruri care ne rămân sunt suferinţa şi... experienţa de viaţă. În unele cazuri rămâne şi un al treilea lucru - iubirea pentru persoana care ne-a fost aproape, dar... astea sunt cazuri ceva mai rare.
Am văzut-o de prea multe ori - oamenilor le vine greu să creadă că-i posibil să iubeşti, fără să primeşti înapoi acelaşi sentiment, la aceeaşi intensitate, şi dacă se poate - în aceeaşi formă. Chiar zilele trecute am avut surpriza să ascult pe cineva spunând: "îl iubeam pentru că mă iubea". Ăăă... greşit. Iubeşti de dragul iubirii, în cazul ăsta, nu iubeşti persoana despre care aduci vorba, puişor.
Spus verde'n faţă. E democraţie, în fond. Dacă ai avut curajul să afirmi aşa ceva de faţă cu mine, aşteaptă-te să ţi-o iei. Frumos, dar ţi-o iei.
Aia nu e iubire. Ăla e troc. E un fel de... "îţi dau o varză mică pe trei murături şi-un borcan". Hmm... Singurul lucru pe care o să-l aveţi în comun vor fi... gazele intestinale. Nimic mai mult.
Nu-i de mirare că nu evoluăm, în stilul ăsta.


Pe lângă asta, ce e ciudat, şi inacceptabil - e schimbul unei vieţi din care înţelegi ceva - cu una plină de lucruri mici şi superficiale. E ca şi când ai schimba Soarele pe o pădure mare, plină de licurici. Ok, ai renunţat la Soare, acum ai licurici să-ţi bagi şi-n cur, dar asta n-o să-ţi facă viaţa mai frumoasă. Ai iluzia unei împliniri, asemeni beţivului care încearcă să-şi astâmpere setea, dând pe gât pahar după pahar, şi sticlă după sticlă; şi ai iluzia frumuseţii, asemeni nebunului care încearcă să prindă Luna cu găleata, în fântână. Eu nu pot să numesc asta viaţă.
"A pretinde ca îţi satisfaci dorinţele prin pasiuni este ca şi cum ai crede ca poţi stinge focul cu paie", spunea cineva...

Am auzit de prea multe ori oamenii spunând: "nu mai pot să fac asta", "mi-e teamă să mai iubesc", "nu vreau să mai fiu rănit/ă". Dacă iubirea este singurul lucru care te face cu adevărat să te simţi viu/vie... de ce mai spui asta? De ce să nu-ţi faci curaj, să-ncerci din nou? E mai bine să trăieşti o viaţă plină de... "nimic"?

Şi-mi aduc aminte de mine, cel care acum câţiva ani buni şi-a dorit să nu mai simtă nimic... nici un sentiment. Nimic. Flat line. Cel care a reuşit. 
Îmi aduc aminte şi ce a urmat, îmi amintesc lipsa unui gust al vieţii, oamenii pe care-i priveam ca pe nişte gândaci buni de strivit cu piciorul, vântul - a cărui adiere nu mă mai extazia, ploaia - a cărei ropot nu mă mai calma, soarele, frunzele şi gâzele - care nu-mi mai trezeau versuri. Îmi amintesc cât de gol eram... şi paradoxal... cât de mult putea să doară că nu mai simţeam nimic.
... "mare" realizare... Îmi vine să zâmbesc, acum. Uneri nu realizezi cât de prost eşti, până nu faci o prostie.

E adevărat că sunt lucruri la oameni - care rămân aceleaşi, peste ani. Însă la fel de adevărat este că altele se schimbă. A iubi... este a învăţa să apreciezi o pictură, în timp. O iei de jos, de la mâzgâlelile cu cretă pe asfalt, şi desenele făcute în creioane colorate. N-ai să te naşti direct student la "Academia de Arte", cu liniile, stilurile, şi culorile bine înfipte în minte, sau mai mult de atât, n-ai să te naşti artist consacrat.
Constant, dintr-un anumit punct de vedere, sau altul, te schimbi. Şi dacă te înalţi până acolo, dragostea se schimbă odată cu tine. Capătă alte culori, alt înţeles, alt gust, cu fiecare persoană care intră şi iese din viaţa ta. Precum un fruct care are alt gust la fiecare muşcătură.
Nu, nu agreez săritul din relaţie în relaţie, la nesfârşit. Din contră. Treburile astea îmi lasă un gust amar. Cine încearcă săritul din floare'n floare, va avea poate un palmares impresionant (pentru cine se lasă impresionat), dar nu va trece de "şcoala generală", va rămâne la... liniuţe şi cerculeţe. Dacă în privinţa sentimentelor frumoase sunt pentru ceva, sunt pentru îndrăzneala de a merge mai departe. Şi încerc să le insuflu celorlalţi (mai ales celor dragi) lucrul ăsta, atunci când ei cred că nu mai au curaj, putere, şi motive. Mda... printre altele mi s-a spus că-s prea "zen" pentru vremurile astea. Păi... e democraţie, după cum spuneam :)). În plus, nu e nimeni prin preajmă care să creadă şi să spună aceleaşi lucruri. Dacă era cineva, la ora asta stăteam liniştit c-o ţigară sau cu pipa-n bot, aprobam dând uşor din cap, şi nu-mi mai făceam griji pentru ceilalţi.

Prima mare iubire va fi întotdeauna... adolescentină, hormonală, când toată lumea e celui îndrăgostit, care crede că vede lucrurile clar, când de fapt le vede cât se poate de deformate; care crede că dăruie totul, când de fapt aşteaptă să primească totul. Şi cine are tăria şi curajul să meargă mai departe, despre a doua iubire va avea surpriza să afle că e mai coaptă, iar deschiderea minţii şi puterea de înţelegere îi sunt mult mai mari. Şi că orgoliul şi egoismul încep să pălească, pentru că abia acum începe să iubească cu adevărat. Nu e altceva decât o maturizare a sentimentelor. Cât despre a treia...
Ei bine... a treia... cei mai mulţi devin blazaţi, nu ajung la aşa ceva.



Pictura... e "acolo". Şi nici unul dintre noi nu s-a născut critic de artă.

:)

"Hate leaves ugly scars, love leaves beautiful ones."  ~ Mignon McLaughlin, The Second Neurotic's Notebook, 1966










25 de comentarii:

  1. Eu la care categorie ma incadrez ca am fost indragostita de 2 ori inainte sa ma cuplez cu actualul, care e al 3-lea si cel cu care am ramas. Precizez ca primii doi au fost cu nimic mai mult decat simpli straini, deci acutalul e mai degraba primul, ca doiar el mi-a raspuns la fel.

    Ahh si-ar mai fi celalalt care tot strain a fost si tot strain a ramas. :)))

    Ce de complicatii.

    RăspundețiȘtergere
  2. A fi indragostit - pentru mine e una, a iubi, e alta :), @Silvia. Ai rabdare, ai sa-ti dai seama. In timp, totul in timp :)...

    RăspundețiȘtergere
  3. De obicei, prima reacţie atunci când te "frigi", este să te fereşti. În principiu, persoanele care azi vor spune "never again" revin, în timp, la sentimente mai bune. Dar da, e nevoie de timp.
    Şi nu ştiu dacă "maturitatea" vine odată cu a doua/a treia persoană, cât cu intensitatea dorinţei de a te maturiza.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Camelia :)... reactia e normala. Insa nu cred ca genul asta de maturizare se intampla dupa dorinta, ci... pur si simplu. E un "antrenament magic", dupa care inveti sa tii in maini... pietre incinse :)
    Oricum, e un lucru sa ai doua-trei relatii obisnuite, in care nu te implici prea mult sufleteste, si altul sa ai doua-trei relatii cu adevarat importante, eventual la distante mari de timp una de cealalta. Eu la cele din urma ma refeream.

    RăspundețiȘtergere
  5. a magie imi rasuna..
    ;x
    frumos ai scris :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @29decembrie - ma bucur ca-ti place:)
    Crezi ca oamenii pot iubi de mai multe ori? Ca exista un fel de maturizare in directia asta ?

    RăspundețiȘtergere
  7. cred ca am avut si eu o perioada de flat line cum ii spui tu si a fost oribil.. cred ca mi-a lasat si unele sechele perioada aceea...

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi-a placut sa te citesc si azi.
    Azi esti calm :P

    RăspundețiȘtergere
  9. @Mihai, se pare ca stii cum e... nu e o experienta pe care sa ti-o mai doresti, odata ce ai avut-o.
    Nu e usor nici sa simti, dar merita :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Perioadele alea de flat line dor mai tare ca iubirea...Te simti mort. Stiu, am trecut prin asta si ajunsesem sa-mi doresc chiar si suferinta numai sa simt ceva...Iubirile sunt complicate, dar minunate.Toate relatiile mele au fost iubiri, mai mari sau mai mici, dar iubiri...Trei au fost majore:prima, o alta magica,intensa, dar scurta, cu final trist si ultima care nu stiu cat mai e, dar se incapataneaza inca sa fie...Eu traiesc pentru iubire, nu pot fara...

    RăspundețiȘtergere
  11. @gaby_d - ma bucura ca iti place :)
    Dap, sunt destul de calm :). Prietenii mei ar spune ca-s doar "eu", cel normal :)
    Ce bunataturi mai pui la cale?:) Mi-ar placea sa gust odata din ceva gatit de tine :). De aratat, arata super bine :D

    RăspundețiȘtergere
  12. @Laura... :) tu si cu Mihai ati trecut prin asa ceva, inseamna ca stiti ce spun :)

    vorbim :)
    Hug :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Azi n-am facut decat o ciorba de pui cu legume.
    Am incercat sa-ti raspund in versuri la poeziile tale dar azi toate-mi ies stangaci/stangace. Cum e corect?:))

    RăspundețiȘtergere
  14. Mmm :) ciorba suna bine :D, @gabi_d. Cam asa ceva am facut si eu azi, la oala sub presiune :)
    Cred ca stangace se potriveste contextului, avand in vedere ca e vorba de "versuri" :)
    Ahaa... :D, deci vrei sa ma provoci la duel, asa-i :)?
    :P :))
    O seara frumoasa :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Pe cuvant, unde gasesc poezii (personale, bineinteles)incerc sa raspund ca atare :D

    Seara buna si tie.
    Trebuie sa las si muzica, altfel nu-s eu :))
    http://www.youtube.com/watch?v=M4SmZkmLRjQ

    RăspundețiȘtergere
  16. Mmm :D... ai nimerit bine cu Rammstein :D
    Multumesc, @gabi_d :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Dupa ani la rand de iubiri neconventionale, devastatoare, incomode, surprizatoare, absurde chiar, iubiri care m-au condus prin lumi ascunse si taramuri nestiute, printre vise si stele, ceruri cotropite de furtuni si tainice genuni, imi doresc o iubire calma, banala, impartasita. Nu cred ca m-am maturizat, doar am obosit. Iubirile mistuitoare m-au epuizat. Vreau reciprocitate...mai mult ca orice.

    RăspundețiȘtergere
  18. Hehe, tu erai la mine, eu la tine. Asta inseamna coincidenta? :P

    RăspundețiȘtergere
  19. @Nice :))... nu stiu, nu cred in coincidente :P
    Iti inteleg ideea cu reciprocitatea :) Stiu cate ceva despre lucrurile respective, nu mai stiu daca mi-ai scris pe mail, sau ai raspuns pe blog, dar... stiu. Iti urez sa ti se implineasca dorinta :), si sa tina mult, mult de tot :)
    hugs:)

    RăspundețiȘtergere
  20. ufa, ca frumos ai mai scris... si mult...
    Iubirea nu se programeaza si nici n-ai cum sa te feresti de ea... te feresti de marturisire, de asumare si de recunoastere... dar de simtit n-ai cum... cand vine vine, cand te-apuca, te-apuca... iar restul tine de cat de mult iti respecti sentimentele si puterea de a simti (nu de a tine in frau)... si de suferit suferim cu totii si spunem ca gata, ne-a ajuns.. dar ce ne mai dorim inca o data, vai!

    RăspundețiȘtergere
  21. :) Liz
    ... am trecut prin toate "minunile" astea :)...
    ...si da, am avut curajul "inca o data :)... doare ca naiba, dar te simti viu. Conteaza foarte mult... sa te simti viu.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  22. It is a risk to love. What if it doesn't work out? Ah, but what if it does...

    RăspundețiȘtergere
  23. "Liz... da, e un risc :)... e minunat simplul fapt ca iubesti. Asta ne eleveaza, cu adevarat. E minunat cand totul "merge", atunci e complet mecanismul, ca sa spun asa, dar... prima parte e esentiala.
    "Ah, but what if it does... "
    yes...:)

    RăspundețiȘtergere
  24. "A iubi... este a învăţa să apreciezi o pictură, în timp. " ce mi a placut asta :).

    RăspundețiȘtergere
  25. @Nu - bine ai venit pe "across the stars":)

    RăspundețiȘtergere