I feel the need. The need for speed!

Trebuie să spun, iubesc cum sună asta. Nu într-unul dintre cântecele unor tipi afro-americani, care au mare priză la public în ziua de azi, nu în simulatoarele auto, ci în... Top Gun. Vechi, dar iubesc filmul. Pe ăsta, în mod special. În general, sunt destul de bun la a reţine replicile, gesturile, şi lucruri care ţin de regie - la un film. Fază care devine puţin amuzantă, pentru că de obicei nu vorbesc mult. Mi se pare obositor. Ei, însă dă-mi un subiect care-mi place, provoacă-mă să-ţi povestesc ceva dintr-un film care mi-a plăcut mult, ca să-ţi faci o idee; şi ai reuşit să stârneşti Taurul din mine. Mă urnesc greu, dar şi când mă urnesc... :))... mai opreşte-mă dacă poţi.
Cine a văzut Top Gun, ştie atmosfera. Nebunie. Tinereţe şi nebunie. Şi viteză, "o grămadă" de viteză.
Dacă la maşini viteza se măsoară în kilometri sau mile pe oră, la avioanele de luptă şi rachete - e mai potrivit mach-ul. Şi dacă la "jucăriile zburătoare" de genul, e potrivită unitatea asta de măsură, după ce au zburat cu doar câteva sute de kilometri / mile pe oră, la calculatoare viteza a început cu vreo câţiva herţi amărâţi, acolo... care au ajuns peste ani megaherţi, şi peste alţi câţiva ani - gigaherţi. Am spus de multe ori că sunt o grămadă de lucruri în secolele pe care le-am prins, care nu-mi plac. În acelaşi timp, îmi place că am prins nişte lucruri pe care le vedeam de copil doar prin filme, sau pe care le citeam prin cărţi. Maşini care poluează puţin, rachete, sateliţi, telefoane mobile, medicamente, operaţii, calculatoare. Îmi aduc aminte că atunci când vedeam în vreun film un calculator care făcea tot felul de minuni, multe şi grele, mă întrebam: "Cum ar fi? Ce conţine? Ce e sub 'capotă'? "
Şi iată-mă azi, scriind despre un procesor care a intrat în Cartea Recordurilor, AMD Bulldozer, care are "numai"... 8,429 GHz. Am visat eu la multe, în viaţa mea, dar... hmm... oricât de multe ar fi, trebuie să-l includ şi pe el în visurile mele. Pentru că am nevoie de viteză. Şi o viteză ca asta, când lucrezi mult cu un calculator, n-ai cum să nu ţi-o doreşti, pur şi simplu n-ai cum.
Vrem sau nu să recunoastem, avem nevoie de viteză. Şi... vrem sau nu, oricât de multe ore am avea parte de soare, tot ni se pare ziua scurtă. Iar în condiţiile astea, trebuie să ne adaptăm. Aşa au părut avioanele, maşinile, telefoanele mobile, maşinile de spălat, calculatoarele şi... de ce nu... comenzile online.
Şi suntem asaltaţi de produse, care mai de care mai frumoase, mai uşoare, mai rapide, care fac "ţ" lucruri în acelaşi timp, dar... acum vine întrebarea... ţine creierul uman pasul  cu progresul electronicelor? Deocamdată, da :).
Încă suntem "rasa dominantă", şi din fericire, n-am ajuns la problemele din "Matrix". În zilele noastre, IBM a reuşit să simuleze în totalitate lucrurile care se petrec în creierul unei pisici, şi doar... 4,5 % din ceea ce face creierul uman. Pentru că nici un calculator din lume, şi nici o gramadă de calculatoare puse să lucreze împreună, nu reuşesc (încă) să proceseze ce procesează creieraşele noastre.
Cu proiectul „Blue Gene” au fost simulaţi 4,5 la sută din neuronii creierului şi conexiunile dintre ei numite sinapse – ceea ce înseamnă undeva pe la 1 miliard de neuroni şi vreo 10 miliarde de sinapse. Iar creierele noastre?...  au aproape 20 de miliarde de neuroni şi  vreo 200 de miliarde de sinapse. Frumos, nu? :)
IBM a reuşit să simuleze creierul unui şoarece (cu 512 procesoare), a unui şobolan (cu 2.048 procesoare) şi al unei pisici (cu "doar"... 24.576 procesoare). Iar ca să ajungă la performanţele cortexului uman, IBM estimează că-i vor trebui... nici mai mult, nici mai puţin, decât... 880.000 de procesoare.
Concluzia? Încă nu suntem depăşiţi de tehnică. Ooo, nu :). Hahaa!
Avem însă nevoie de ea? Da. Ca de aer.

postare scrisă pentru etapa 12 SuperBlog 2011