"Da, sunt de acord, dar... depinde şi din ce unghi priveşti"

Un alt lucru de care-mi aduc aminte, când vine vorba de treburi IT, este primul monitor pe care l-am avut. Dacă ţin bine minte, era un Sampo de 14", cu ecranul curbat (şi carcasă albă - care s-a îngălbenit repede de la fumul de ţigară)... din cauza caruia am avut ceva dureri de cap, pentru că pe vremea aia era nevoie de un filtru care să-i mai ia "diavolului" din radiaţii. Ei bine, până la urmă mi-am luat şi un filtru,  însă ăla a fost momentul din care am început să înjur, pentru că nu mai vedeam bine imaginile.
Avantajul unui monitor cu tub catodic însă - era că puteai să priveşti ce juca prietenul tău la calculator, chiar dacă erai aşezat pe o margine incomodă de canapea, la "ţ" grade. Lucru care s-a schimbat, odată cu apariţia LCD-urilor. De unde ne obişnuisem cu monitoarele CRT, acum ni se părea ciudat să ne uităm la nişte chestii care erau doar cu puţin mai adânci... decât tăvile de făcut plăcinte. Pentru că înainte - la monitor conta o dată marca, a doua oară ecranul (care era de preferat plat), şi a treia oară... greutatea. Deci... un monitor "adevărat" trebuia să fie greu, da? Adică din ăla de-ţi lua la control şalele, dacă-l cărai mai mult de 50 de metri. Am eu o amintire... cu unul de 21", pe care am avut curajul să-l cobor singur, pe scări,  de la etajul 4. Nici nu mă gândesc să repet experienţa aia. Nici măcar dacă mă rogi. Frumos, frumos de tot.

Bun. Şi am lucrat cu primele monitoare de genul. Nu foarte entuziasmat, însă, din cauza luminozităţii slabe, a consumului de curent asemănător CRT-urilor, a mult prea folositului "nu pune mâna pe ecran"... şi din cauza unuia dintre cele mai enervante aspecte... unghiul de vizibilitate. Asta mă seca, pentru că aveam o libertate foarte mică de mişcare.

Lucruri care au dispărut în timp, pentru că LCD-urile s-au transformat in TFT-uri, şi au avut calităţi mai bune, şi după TFT-uri au apărut monitoarele pe LED, care consumă mai puţin decât LCD-ul şi TFT-ul, şi stau mai bine la capitolul unghi de vizibilitate şi culori.

Ce aş încerca la ora asta...

... este un ASUS PA246Q P-IPS (Performance In Plane Switching, patentat de Hitachi, tehnologie care scade pierderea luminii de către cristalele din display, şi îmbunătăţeşte reproducerea culorilor ), monitor care redă 1.07 miliarde de culori (10 biţi), spre deosebire de monitoarele obişnuite, care pot "scoate" doar 16,7 milioane de culori. Dacă se întreabă cineva, da, e monitor profesional.  Adică... armament greu. Care poate fi rotit din modul landscape în modul portrait, şi care conţine nişte surprize plăcute.

Cel mai important aspect deja l-am subliniat. Culoarea. Care acoperă 98% din spectrul Adobe RGB. Lângă el, un alt aspect important e unghiul de vizibilitate, care atinge 178 de grade din orice poziţie (verticală, orizontală). Aşa. Are culori foarte bune, are unghi de vizibilitate mare, ce mai are?
Păi... e full HD 1080P. Are mufă HDMI, USB, Card-Reader, mufă pentru căşti de 3,5, suportă o rezoluţie de 1920x1200, şi are o luminozitate de 400 cd/㎡, care se leagă foarte bine de contrastul 50000:1.

Timpul de răspuns e de 6 milisecunde, şi are mai multe moduri automate de setare a culorilor. Dacă monitoare cu HDMI, USB şi mufă pentru căşti - am mai văzut, ASUS PA246Q P-IPS are şi PIP (picture in picture), ceea ce se poate dovedi extrem de util, dacă vrei să lucrezi cu mai multe surse de imagine (cameră foto, card de memorie, etc). Şi având în vedere că ecranul atinge 61, 13cm, un consum de 75W mi se pare mai mult decât ok.
Ce aş face cu monitorul ăsta? Păi... după ce l-aş proba bine (jocuri, filme... jocuri, filme), i l-aş recomada prietenului meu, "V", care e designer, şi care se plângea acum câteva luni că monitorul vechi îi scotea culori aiurea, motiv pentru care frumoasele proiecte 3D la care lucra ieşeau prea... roz, de exemplu :P.




postare scrisa pentru etapa 25 SuperBlog 2011