Gri

... a trecut ceva timp...
Paşii mi se poticnesc deasupra unui alb fără viaţă - ce încearcă cu răceală să-mi ascundă drumul lung. Dau liber unui nor de fum şi încerc să-mi imaginez cum ar fi să-ncremenească în aerul îngheţat al serii. Mi-ar plăcea să-l prind c-o uşoară neglijenţă de un stâlp, să se mişte în bătaia nemiloasă a vântului de iarnă - asemenea unui banner căruia i s-a desprins unul dintre cabluri.
L-aş prinde şi l-aş lăsa acolo... iar chemarea lui cenuşie şi izbită s-aţâţe soarele portocaliu la sfârşitul fiecărei după-amiezi care dă să fugă speriată peste câmpuri...