"... αи∂ σиcɛ ʏσʋ ωακɛ, тяʋℓʏ ωακɛ, ʏσʋ'ℓℓ яɛмɛмвɛя, тσσ."

marți, 26 iunie 2012

Curăţare

Ma uit în urmă şi văd urme de paşi grei... sau molcomi...
Sub tălpile mele stânci s-au transformat într-un praf fin ce străluceşte în lumina palidă a nopţii, ca apoi să mă ridice - mai semeţe şi mai frumoase - aproape de cerul plin de ţinte argintii. Trag însetat, cu pasiune. Am aprins încă o ţigară sub teiul înalt care-mi mângâie în ropot umerii cu bobiţele lui aurii, parfumate.

... şi drumul a trecut printre stânci, sau peste ele... şi m-a 'nălţat cu scrâşnet către un alt "eu", mai bun; ori m-a dus prin mlaştini. Dulce a fost nepăsarea acelor îmbrăţişări noroioase, murdare, şi adânci;  şi amăruie a fost oprirea timpului, amăruie - aşa cum se spune că ar fi mierea viespilor...
Însă mult mai dulce a fost învingerea  temerilor - atunci când am părăsit semeţia pietrei cu iz de muşchi ud... pentru a mă cufunda în oceanul limpede al cunoaşterii de sine.
Am aruncat poleitele haine de împrumut, căci noul meu trup nu le mai cuprindea strălucirea fadă...
... şi-am pus din nou pe umeri mantaua ce flutură uşor în adierea vântului de seară - înveşmântat astfel am pornit către alte culmi... din care izvorăsc ape răcoroase.

8 comentarii:

  1. Superb textul, de invidiat situatia in care te afli(invingerea temerilor) si mai ales drumul pe care ai pornit(al cunoasterii de sine). Se spune ca doar atunci cand ai pierdut totul, nu-ti mai este teama de nimic.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, @Nice :). Drumul asta e ales de multa vreme. Cat despre pierdut?
    :)...

    RăspundețiȘtergere
  3. @Suflet de curva... "mda..."? Ce nu-ti convine?

    RăspundețiȘtergere
  4. @addicted... uite ca la asta nu m-am gandit :P

    RăspundețiȘtergere
  5. M-am gandit eu. :) Deci.. te ajut?

    RăspundețiȘtergere
  6. @addicted - am "umerii" puternici, ma descurc :)
    Iti multumesc pentru gand, m-ai facut sa zambesc :)

    RăspundețiȘtergere