Nu mică mi-e mirarea atunci când păşesc în parcul de distracţii al lumii... unde scârţâitul lugubru al roţilor uriaşe ce învârt în sens levogir oameni tulburi - se loveşte de luminile rollercoasterelor care prăbuşesc cu încetinitorul ţipete abrupte. E un carnaval ce-mi aduce în nări miros de sânge luminat de cuarţ negru; o petrecere grotească în care găsesc lumânări câte în Lună şi-n stele... dar nici un sărbătorit.
Din înfundata ceaţă răzbat zgomote greoaie de tacâmuri ascuţite, şi undeva în centru... marele tort se înalţă şovăielnic către cer precum o virgină trecută de prima tinereţe, în rochie de in. Senină, glazura lui aruncă pişcături dulci în noapte, şi tuturor le este sete...
Ah creatia ;))
RăspundețiȘtergere@Silvia - huh?
RăspundețiȘtergereera un fel de a spune "ah, n-ai mai scris de multa vreme" :P
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergere... am cateva motive :)
Ploua cu metafore in textul tau, un maestru al figurilor de stil... :)
RăspundețiȘtergereDupa ce ne topim, dupa un strop de normalitate sau de liniste, de senin?
... cred ca de liniste, draga @Nice :)
RăspundețiȘtergere