Chestia e ca mi se pare fără nici o noimă. Un personaj misterios face aia și aia într-un număr de "ț" zile, după care face fiarele și omul. Ăăă... stai așa. Deci ăsta face o planetă și aruncă ceva viață pe ea. După care un șarpe o ademenește pe una c-un măr (băi, trebuie să spun - ieftină tipa, ori nu mâncase de multă vreme). Sau poate doar era curioasă al dracului de tare, cine știe?
Interesant cum se mai leagă lucrurile... Eva mușcă din mărul cunoașterii... și bărbatul este cel care face cele mai multe descoperiri - științifice sau nu. Ei cum dracu'? Logica asta...
Deci... moșul de la "ultimul etaj" face toate astea. Și acum vine faza de design. Bun. Ce culoare avea prăpăditul ăla de Adam? Că treaba asta n-a fost nimeni în stare s-o spună. Păi dacă ăla era puțin tuciuriu, să zicem... ce dracu s-a întâmplat de-au apărut cafeniii, negrii, asiaticii în toate variațiile lor, pieile roșii sau nordicii cu părul lor galben sau roșu? Ce mai spunem despre triburile de pigmei? Sau ce să mai spunem despre diferențele lingvistice, care sunt atât de mari?
Dacă îmi aduc aminte bine, Adam și Eva au trăit până undeva în jurul vârstei de 900 de ani. Bun, deci ăștia doi așa cum erau ei, longevivi, s-au înmulțit. Nimic mai "frumos" n-am ce spune, probabil s-o fi întâmplat din plictiseală. Și mă gândesc la copiii lor - care ar fi trebuit să trăiască mult de tot, al dracului de mult, având în vedere că proveneau dintr-un asemenea material genetic. Totuși, cum se explică existența bipezilor care aveau o viață de 35 - 45 de ani maxim? Ăia, da, ăia care trăiau cu vreo patru sute și ceva de mii de ani înainte ca Pământul să fi fost făcut. Stai așa. Pământul a fost făcut undeva acum 6000 de ani, potrivit Bibliei. Homo Sapiens înseamnă c-a plutit și-a vânat în spațiu până atunci. Corect?
Realitatea este că... suntem duși, ca specie. Albi, galbeni, cafenii, roșii, negri - suntem duși. Fucked up, cum spun eu. Bă, frumoasă e româna, da' uneori mai frumoasă este engleza. E treabă de accent, cum se aranjează literele, cuvintele. Deci... "fucked up". Da?
Pe ici, pe colo... oamenii cred una sau alta. Că suntem buni, că suntem răi...
Problema nu e doar că suntem buni sau răi sau că suntem și una... și alta. Problema e de fapt... că n-avem control. Problema e că specia noastră nu știe când să se oprească. Problema este că facem de mii de ani aceleași greșeli - și pentru c-am întors... "problema" pe toate părțile, o să-mi permit să spun că avem o mare problemă la capitolul... design.
... suntem rezultatul unei "lumi a sângelui" - cum o numesc eu, în care fenomenul "eu te consum pe tine ca să-mi continui existenţa" a apărut încă de la primele organisme vii, şi "s-a dus" până la plante, animale şi oameni.
În ideea asta am ajuns într-o bună zi să mă întreb... "de ce?"
Unul dintre motivele pentru care nu cred că există un "Dumnezeu" - entitate superioară şi... hmm... "inteligentă"... e pentru că nu pot să înțeleg și să accept că ființa supremă ar fi în stare să creeze o "lume a sângelui"... o lume în care singura posibilitate de a exista a celor mai multe organisme (mai mult sau mai puţin complexe) presupune dispariţia altor organisme vii.
Fie că e vorba de o plantă, o insectă... sau de regnul animal (asta incluzând felinele sau/şi caninele pe care le iubim), cam toată lumea mânâncă... pe toată lumea. Organismele mici sunt mâncate de cele mai mari... cele mari de altele şi mai mari, şi tot aşa... până într-un final unde toată lumea este mâncată de nişte organisme multicelulare... mici. Furnici le zice. Acum pe bune... stau şi mă gândesc... Aberez...
Sau nu...
Păi... am văzut asta la cam toate vieţuitoarele... acum vine rândul oamenilor. Sau mai bine spus... mai ales rândul oamenilor.
Oamenii sunt fiinţele care au cea mai largă şi mai variată gamă de mâncăruri. A vizionat cineva Shocking Asia? Pare uneori greu de crezut, dar... omul este atât de tâmpit încât e în stare să crească / prindă şi să consume... lilieci. Da. Lilieci din ăia... negri şi urâţi ca dracu', care în film sunt jupuiţi de vii la scoaterea din cuşcă. Delicatesă... cică-i spune. Nu ştiu ce fel de delicatesă o fi... ce ştiu e că n-aş pune gura pe aşa ceva nici dacă mi-ar pune cineva un pistol la tâmplă. Mă rog...
Dacă a fost cineva care să împingă lucrurile dincolo de orice fel de limite... ei bine... ăla a fost / este omul. Omul care a minat, care a ras pădurea de "aici" şi a semănat pământul de "colo"... omul care a semănat, cultivat, tăiat, crescut... omul care a vrut ca lucrurile să fie "altfel".
Ei, acum... e bine să vrei. Dar...
Bine cu adevărat este să stai în pătrăţica ta, să evoluezi în legea ta şi să-ţi vezi de viaţa pe care o ai. Când nu e bine? Păi... nu mai e bine atunci când "eu vreau" străpunge vieţile şi sferele de interes ale altor fiinţe care trăiesc pe aceeaşi planetă cu tine.
Cumva privesc înapoi în timp, și-mi spun că e ceva în neregulă cu "noi", ca specie. Mereu am vrut mai mult. Să avem, să avem...
... pământul altuia, mâncarea altuia, consoarta altuia...
Omul...
... omul a forat, omul a poluat, "omul" e cel care a reuşit să facă până şi modificări genetice... e cel a tăiat şi spânzurat ca un adevărat tiran din vârful lanţului trofic. Omul care se joacă de-a Dumnezeu...
Şi în tot timpul ăsta... cam singura evoluţie pe care a avut-o omul... a fost cea tehnologică. Degeaba ne c*cam pe noi cu religia, credinţa, cultura şi teancurile de cărţi citite (carți care... din cate văd eu... nu ne-au făcut mai buni).
O știu, nu e nevoie să mi se spună. Eu însumi am un ego mare cât China. Mda... aici e paradoxul.
... și spun asta pentru că existenţa corpului meu a fost asigurată de terminarea existenţei a mii şi mii de legume, fructe, cereale, animale... am ajuns la un moment dat să mă întreb... "ce-am făcut/fac atât de bun pe lume... încât să merit toate astea?"
Adică... unde duce toată chestia asta? E un lanţ neîntrerupt de evenimente mai mult sau mai puţin sângeroase... menit să-i asigure "ambalajului" meu existenţa.
Mie... ţie... lui... ei...
Şi singurul lucru la care mă gândesc uneori este că mi-ar plăcea să nu fiu nevoit să mânânc. Nimic. Sincer... dacă ar fi posibil... aş face-o. Însă n-am ajuns aici... şi probabil e la mare depărtare stadiul ăsta de dezvoltare spirituală al omului.
Zicem c-am evoluat... însă batem cu nesimțire pasul pe loc, și asta de multă vreme.
Pentru că - fie vorba între noi... chiar şi în condiţiile în care cam toate lucrurile care există de mâncare sunt cultivate&crescute... întrebarea rămâne în picioare.
Dacă ar fi existat o zeitate care să fi creat toate astea - aș fi spus că e un foarte prost designer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu