"... αи∂ σиcɛ ʏσʋ ωακɛ, тяʋℓʏ ωακɛ, ʏσʋ'ℓℓ яɛмɛмвɛя, тσσ."

miercuri, 29 iunie 2011

În gol...

Mă întreb dacă ar trebui să-mi mai pese de ceva pe lumea asta. Doar mă întreb, pentru că ştiu răspunsul. Da, îmi va păsa în continuare, fiindcă ăsta e "aluatul" din care sunt făcut, astea-mi sunt instinctele şi principiile, în ciuda experienţei de viaţă, şuturilor luate, chiar şi a... palmelor prieteneşti primite pe spate. Şi dacă există lucruri care mă scot din minţi, unul dintre ele este negarea binelui, a frumosului din om - mai ales acolo unde există. E faptul că acolo unde se poate schimba ceva în bine, apare refuzul.
În unele cazuri - chiar dacă pare greu de crezut - înţeleg de ce unii oameni pe care i-am cunoscut - refuză să se rupă de anumite lucruri pe care în mod normal le consideră nepotrivite.

Pentru că acele lucruri îi ajută - la un anumit nivel - să treacă peste nebunia vieţii, tensiunea interioară, problemele din familie, etc. Cu ce nu-s de acord însă, e învârtitul în jurul cozii, aşteptând ziua când "ceva" se va schimba de la sine. Şi dacă uneori e bine să laşi lucrurile să meargă de la sine, alteori în mod sigur nu este, pentru că mersul se transformă... în derivă.  Iar la un moment dat te trezeşti, şi-ţi dai seama că de la "mers" ai ajuns "în aer", într-un punct în care te simţi precum pilotul unui avion care a intrat în vrie. Şi când realizezi că impactul cu solul e doar la câteva minute depărtare, începi din ce în ce mai agitat să apeşi pe toate butoanele, să tragi de manşă, în speranţa că vei reuşi să-l redresezi, cumva. Din imaginea asta lipseşte acel "radar", pe care - dacă l-ai fi folosit, ai fi văzut lucrurile în perspectivă, şi ai fi pilotat altfel. Din fericire, însă, pentru mulţi încă este posibil să arunce o privire în timp, şi să-şi schimbe cursul.

Ce nu şi-au dat mulţi seama, este că... ce accepţi în viata ta, devine standard. Că atunci când accepţi ceva bun, te înalţi, şi-ţi ridici standardele, iar atunci când accepţi "orice", de umplutură, se întâmplă viceversa.  Living in the fast lane te aruncă, mai devreme sau mai târziu, de pe traiectoria pe care ai ales-o; şi pe cât de mare e viteza, pe atât zbori mai departe, şi te răneşti mai rău. Orice ar însemna asta... putere, pastile, droguri, alcool, sex... într-un final ajungi să realizezi că de fapt nu contează câţi te-au pupat în cur, nici cât ţi-ai băgat în vene, nici cât ai băut, şi nici pe cine-ai avut în pat. Pentru că în momentul acela, singurul lucru pe care ţi-l vei dori... nu va fi bogăţia, nici poziţia bună în societate, nici distracţia sub multele ei forme, ci...să ai pe cineva lângă tine, care să te iubească. Atât. E... atât de simplu...

Da, viziunea mea asupra lucrurilor poate nu-i tocmai roz... "planul divin" - acea reţea de fire nevăzută ochilor, care ne leagă pe toţi - este o frânghie magică, dar întreruptă. Şi chiar dacă cei mai mulţi cred că ştiu cum e mersul, şi unde se situează în lumea asta, realitatea e cu totul alta. Cu toţii ne aflăm în golurile dintre capetele întrerupte ale firelor de lumină, care poate n-au fost... niciodată întregi.

16 comentarii:

  1. Eu cred ca fiecare om simte intr-un anumit moment din viata ca e doar o minge pe masa inegala a Celei pe care o numim "soarta". Ca in functie de capriciile ei suntem pasati inspre idealuri, le gustam, ne momesc, apoi ne oprim sau mergem inapoi.......Ne intrebam "ce facem aici" cand ne aflam in fata lucrului pe care l-am numit "Scop" mai multe luni sa ani.......
    Insa avem un GPS care ne ghideaza si pe care putini il ascultam :constiinta. Pana la urma culegem ceea ce semanam si....apropo de ce spui tu la un moment dat in postare - mie mi se pare dificil sau aproape imposibil ca cineva sa o ia pe un drum gresit numarandu-si femeile din pat, sticlele de alcool si odata pe an colesterolul.......si apoi sa intrebe de ce "nu e iubit".......

    RăspundețiȘtergere
  2. ma regasesc in randurile tale...si cred ca tu stii asta:)

    RăspundețiȘtergere
  3. @hapi, uite ca exista oameni de genul, iti spun , pentru ca am cunoscut.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Laura... stiu in care pasaj, da :)
    Hugs, dear :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Stiam ca stii:) Hugs back:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Stii, cateodata viata ne ofera surprize frumoase, ne asterne in cale exact lucrurile mult visate, si atunci ne imaginam ca e opera destinului, dar de fapt tind sa cred ca e rodul muncii noastre, a dorintelor si a gandurilor noastre de multa vreme... Cred ca atat cat traim nu incetam niciodata sa luptam. Rezultatele vin...la un moment dat.

    RăspundețiȘtergere
  7. ... unora mai mult decat altora, @Nice :)...
    ... hai sa dau o nuanta ceva mai personala raspunsului, chiar daca lumina postarii bate spre... altcineva, alti oameni.
    Singura supriza frumoasa pe care am avut-o in ultimii (multi) ani, cred - a fost sa cunosc oameni, care mi-au devenit dragi. Dintre ei... unii au continuat surpriza... si au dus-o in extrema neplacuta. Iar altii... au ales sa iasa din viata mea. De asta, o parte din mine nu mai crede de mult, in ce spui tu despre surprizele vietii, lucrurile mult visate. "There is no such thing"
    Probabil ca - da, atat timp cat traim, nu incetam sa luptam. Insa cand lupti, si nu apar rezultate, si parca totul, viata insasi iti este impotriva... ajungi sa te-ntrebi pentru ce lupti, ce rost are.
    Chiar daca esti ok dpdv etic, moral, etc... "ceva" nu merge. N-am motive sa fiu optimist aici. Se pare ca singurul mod in lumea asta de a fi fericit, implinit, este sa fii egoist si sa te doara in *** de ceilalti. Sa iei tot ce poti, si sa dai cat se poate de putin, sau nimic, in schimb.
    ...Sa fii alfa, sa iei halca cea mai mare de carne, eventual tot vanatul, fara sa-ti pese ca restul mor de foame.Ceea ce refuz sa fac, insa.
    ...e un sistem de functionare care mi se pare bolnav. De asta am scris chestia de la urma, cu "firele". Aici ii dau un alt inteles expresiei "fuck the system". Universul e... "fucked up", asa sunt si multe dintre relatiile oamenilor. Si vezi prea putini care se straduie sa faca ceva bun in privinta asta, atunci cand au ocazia s-o faca.
    Deci... sa lupt? Pentru ce, in afara de a-mi pastra verticalitatea, ca om? Da-mi un "razboi" , o idee in care sa cred cu tarie, si-mi voi da ultima picatura de sange, si ultima suflare. Altfel... lupta nu ramane decat o... stare de fapt, o componenta a sangelui, care circula pentru ca... trebuie sa circule. Si cam atat...

    RăspundețiȘtergere
  8. NU stiu daca zilele astea impartasim chiar aceeasi senzatie .
    De la a-mi mai pasa de ceva pana la a-mi astepta salvarea zacand in deriva,cu sentimentul ca ard pe interior,pare ca ma regasesc printre randurile tale.
    Dar jur ca ultimul lucru de care am acum nevoie e afectiunea cuiva...As fi gata s-o dau fara sa clipesc pentru lucrurile care imi lipsesc acum,pacea si siguranta care m-au parasit,pofta de viata si gandurile mai bune. Nu-mi pot seta creierul sa iasa din starea asta ce-am mai avut-o de atatea ori. Traiesc permanent cu teama de roadele sale.

    RăspundețiȘtergere
  9. ...daca simti nevoia sa "vorbesti" despre asta, scrie-mi pe mail.

    RăspundețiȘtergere
  10. Torden, da, sa lupti.
    Si ce daca totul pare fara sens? Unde gasesti tu motivatia- in impulsurile pe care ti le dau altii (sau in piedicile pe care ti le pun ei?)
    Sa spunem ca esti luat prizonier si tinut intr-o baraca departe de lumeacivilizata, departe de tara ta. Ti se spune in fiecare zi ca o sa mori curand, ti se pune pistolul la tampla si simti ca nimic nu mai are rost.....
    Dar oare chiar asa e? Poti accepta ce-ti impun ceilalti - adica sa astepti sa mori - sau poti incerca sa impui propriul ritm lucrurilor si eventual........sa dispari incercand .
    Sa supravietuiesti dand intamplarilor un alt sens decat cel aparent........
    Torden, asa e viata asta.Nu-ti imagina ca unii pusca de fericire si altii sunt mereu pe marginea prapastiei. Diferit e numai cantarul cu care masuram ce credem noi ca ne lipseste.....
    Hai, capul sus ;)

    RăspundețiȘtergere
  11. Satelitul tau m-a plasat in Iasi......
    Daca e soare acolo, nu ma supar........

    RăspundețiȘtergere
  12. @hapi2233...
    Motivatia? Simplu... N-o mai gasesc. In mod normal ti-as raspunde ca si in impulsuri, si in piedici, dar... zilele astea nu-mi mai pasa.
    Daca as fi luat prizonier si mi s-ar pune o arma la cap? As muri incercand sa evadez. Si daca as evada, as cauta o cale sa ma intorc, si sa-i fac oale si ulcele pe cei care mi-au facut asta. Nu-s genul de animal pe care sa-l tina cineva in cusca.
    Tu ai fost vreodata amenintata cu moartea? Te-a atacat cineva cu o arma? Eu pot sa spun despre mine ca da. Am trecut pe langa moarte de mai multe ori, in diferite feluri.
    Da-mi voie sa te contrazic la "Nu-ti imagina ca unii pusca de fericire si altii sunt mereu pe marginea prapastiei". Din pacate, ASA e viata. Unii chiar "pusca' de fericire, si altii chiar sunt... pe marginea prapastiei.
    Iarta-ma, dar... uita-te mai bine in jur, cunoaste mai multi oameni, din diferite cercuri, categorii sociale, spirituale, si dupa aia... vei fi de aceeasi parere cu mine.
    Sunt detalii in care nu vreau sa intru. Insa cand spun ca lupta n-are sens fara un scop/ţel/ideal... ce-o fi... crede-ma, stiu ce spun.
    "Live for nothing, or die... for something". Problema e ca... pentru a doua parte, sunt din ce in ce mai putine motive. Si asta e trist. Am spus-o, si repet. Lumea in care traim e fucked up.
    De asta poti sa-mi spui "capul sus" de 100 de ori. Iti multumesc pentru indemn, intentie, dar... n-ai sa ma faci sa privesc viata si oamenii, intr-un mod mai placut. Stiu prea bine cum stau lucrurile. Tin capul ridicat. Insa cu dezamagire, furie, si tristete.


    Aaa... n-am ce-i face satelitului :) Pana la urma din ce oras esti?

    RăspundețiȘtergere
  13. Torden.....nu m-a amenintat nimeni cu moartea dar.....de ce crezi oare ca pentru mine ar fi cel mai groaznic lucru care mi s-ar putea intampla? :) Ca sa te doara ceva trebuie neaparat sa simti cutitul in carne.......?
    Cat despre a "cunoste oameni si locuri".....sa stii ca nu ma pot plange.Nu uita, nu situatiile sunt groaznice ci felul in care noi ne raportam la ele.
    Iubesc oamenii si daca ma vor mai dezamagi de 258 de ori si mai mult decat atat......
    Lumea in care e traim e asa cum o percepi tu si cum te raportezi la ea.......

    RăspundețiȘtergere
  14. Pai... @hapi2233... tu ai dat exemplul cu prizonierul si moartea. Si...aaa... nu... lumea in care traim nu e doar asa cum o percep eu, sau tu. E asa cum e. Am o vorba, vis-a-vis de asta : "exista adevarul meu, adevarul tau, si adevarul universal"

    RăspundețiȘtergere
  15. Exemplul l-am dat ca sa te fac pe tine sa te gandesti la lucruri cu adevarat grave :) Daca nu exemplifici povestea - adica nu spui exact ce anume te-a dezamagit, nu povestesti intamplarea e mai greu sa dau un sfat bun in directia in care ai avea tu nevoie........
    Nu sugerez ca ai nevoie de sfatul cuiva, dar asa sunt eu, fac pe plasturele uneori, fara sa vreau :)

    RăspundețiȘtergere
  16. @hapi... Nu am lasat de inteles ca am nevoie de sfaturi. Iti multumesc pentru gandul bun, insa ma descurc :)

    RăspundețiȘtergere