Contraste nevăzute

... despre putere. Despre cât de mult coboară oamenii, crezând că de fapt urcă.

Adevărata putere nu e cea pe care o arăţi la tot pasul, când eşti gata să provoci mari daune, ci e în stăpânirea pumnului, tocmai atunci când îţi vine să pocneşti pe cineva. E în stăpânirea de sine, şi găsirea în adâncul inimii tale a dragostei, atunci când veninul cuvintelor îţi stă pe limbă. Adevărata putere n-ai s-o găseşti în a fi "alfa", ci în a-ţi lăsa prietenul să respire acelaşi aer pe care-l tragi în nări, de la acelaşi nivel. Înseamnă să-ţi placă iubita prietenului, şi totuşi să stai în banca ta, chiar dacă ea flirtează cu tine. Şi asta mai ales dacă "prostul" ţine la ea. Înseamnă să nu-ţi baţi joc de defectul de vorbire al necunoscutului/amicului/prietenului, oricât ai fi de beat; înseamnă să nu te foloseşti de slăbiciunile unui om, care ţi-a dat un anumit loc în viaţa lui, pentru că tu vrei să fii cu un cap mai sus decât el. Înseamnă să gândeşti, în mijlocul unei grup, şi să ai curajul să faci ceva, chiar dacă ceilalţi te critică. Nu în ultimul rând, înseamnă să taci, atunci când simţi nevoia să vorbeşti, dar n-ai nimic de spus. Înseamnă să iubeşti, chiar şi atunci când nu ţi se răspunde cu iubire.

Adevărata putere nu stă în a lua cu ambele braţe, ci în a fi capabil să dai cu toată fiinţa, radiind, până la sacrificiul de sine.