"... αи∂ σиcɛ ʏσʋ ωακɛ, тяʋℓʏ ωακɛ, ʏσʋ'ℓℓ яɛмɛмвɛя, тσσ."

luni, 25 iulie 2011

Say what you mean, and mean what you say

... or... not.
Am ascultat mulţi oameni - vorbind despre ce le place, şi mai ales ce nu le place, la alţii. Dacă în primă fază aş fi tentat să cred că  respectivilor le-ar plăcea să audă adevărul, ei bine... în a doua... realizez că de fapt vor să audă o mixtura de adevăr cu "gâdilici în ureche". Pentru că prea mult adevăr... supără. Doare. Ăăă... da, oamenilor nu le cade tocmai bine, când le spui adevărul. Când ceva de genul nu cade bine, apar manifestări - care mai de care - colorate şi îmbălsămate- frustrare, supărare, furie, stress, invidie, vărsarea nervilor pe nevinovaţi, etc.
Şi pentru că se-ntâmplă asta, de regulă mai mult ascult, şi mai puţin vorbesc. Dacă vorbesc, se întâmplă de regulă atunci când îmi place persoana de lângă mine, am ceva de spus / am chef de glumă... ori... sunt plictisit. Dacă îmi placi, dau şi cămaşa de pe mine, ca să nu-ţi fie frig.
Iar dacă eşti cretin, te tratez ca atare. Şi atunci când spun "da", nu înseamnă întotdeauna că sunt de acord cu afirmaţiile tale. Ci doar că am auzit ce ai spus.
Uneori, când mă distrează, sau îmi pasă prea puţin de reacţiile unora (vorbesc de idioţi)... renunţ la tăcere, şi le spun "pe bune". Păi... frăţie... o meriţi?... ţi-o iei...


Dar... în esenţă, comunicarea e atât de "dusă bass"... încât vorbim împreună, şi ne înţelegem separat. De ce? Pentru că...


1. Oamenii sunt egoişti. 

"Mă doare'n c*r de tine, eu şi doar eu trebuie să mă simt bine."  Mhm... am nişte exemple în minte acum... Persoane care pe motiv coctail (frustrare + mitocănie), fac glume proaste pe seama celorlalţi, râzând cu gura până la urechi, dar dispar imediat din peisaj, cu ochii îngustaţi, dacă le iei puţin pe sus. Chiar dacă o faci în glumă, iar gluma e mult mai fină decât merită respectivii. Oh, jungle, my beautiful jungle...


2. Oamenilor le place să se audă pe ei înşişi.

Cum făcea portocala ( the annoying one) ? "True, true."
Trebuie să ai o plăcere considerabilă să te auzi vorbind, chiar şi dacă aproape tot ce spui n-are însemnătate. Îţi găseşti un "prost" care să te asculte, şi începi să debitezi. Sau mai mulţi... pentru că din cauza unui motiv necunoscut, te ascultă toată lumea ( o fi prea obosită să te dea în gâtu' mă-tii ?). Şi îi dai, frate, despre câte chestii ai făcut, câte femei ai avut, ce faci cu nevastă-ta în pat (şi ce nu), cât de greu e serviciul şi câtă responsabilitate stă pe umerii tăi de omuleţ mic (şi soios - asta nu-mi aparţine, e a lui Andrei Gheorghe). "Băăi, tu ştii.... ? Eram cel mai tare." Hai mă... Serios? Încă nu m-ai impresionat. Da nu-ţi spun asta. Nu încă.
Da... treaba minunată e... că se mai întâmplă ca unul dintre cei care te ascultă, să râdă în interiorul său în hohote. Da, eu sunt ăla. Care se uită la tine impasibil, şi care simte un sictir mare cât China, când ţi-aude vocea, în încercarea disperată de-ai acoperi pe alţii.


3. Oamenilor le place să bage strâmbe. 

Uu - haa!... Şi încă cum! Păi dacă nu bagi o strâmbă mică, nu te simţi viu. Şi cum s-o faci, decât în cel mai mocirlos mod, adică să amesteci adevărul cu minciuna? Cum dracu altfel? There is no better way. Right? Right...
Asta e din ciclul "eu vreau ce / pe cine ai tu, ce vrei tu... sau pur şi simplu vreau, pentru că eu... sunt miezul, şi mă simt bine "... un amestec trist, de frustrare cu snobism, care nu e decât un semn de imaturitate ce a devenit dureroasă. Chiar aşa... câţi oameni îşi dau seama... că insistând în trage de adolescenţă ca de-o bucată de cauciuc - îşi lungesc suferinţa? Şi că într-o zi, cei din jur se vor sătura de glumele proaste, strâmbele băgate, şi alte "minunăţii" care făceau cândva  "sarea şi piperul"?...
Eh, nici o grijă. Lucruri de genul se întorc. Şi n-ai învăţat să prinzi bumerangul. Nu-i aşa? Hehe...


4. Oamenii urăsc ideea de a fi schimbaţi de alţii.

"Nu încerca să mă schimbi." Ohoo... de câte ori n-am auzit asta. Păi... hai s-o luăm simplu. Cum sunt ceva mai "japonez", nu prea arăt ce gândesc. Cel puţin, nu se vede cu uşurinţă. Aici m-ajută chipul de piele roşie/japonez/chinez/tatar... whatever. Toate la un loc. Sau nici una dintre ele. Şi dacă dau unor femei "sărutmâinile", vine din inimă, cu respect. Şi dacă dau altora, e din cauză că nu-mi place ceva la ele, eventual le consider nişte scorpii, cărora n-am chef să le spun "bună ziua". Toată treaba e să te uiţi la mine când îţi vorbesc, dacă vrei să ştii ce înseamnă cu adevărat. Da, a devenit o formalitate, nu e nici o mână implicată. Nici măcar un degeţel. Dar acum... să fim serioşi... am renunţat de mulţi ani să mai iau mâna cuiva de sex feminin, şi să o sărut, în semn de salut. De ce? Pentru că multe femei sunt speriate de bombe, şi se uită crispate la tine, dacă le iei cu atenţie mâna, uşor, ca să le saluţi în felul ăsta. Să-mi fie iertat, dar... femeile ar trebui să fie cele care să îndemne la un comportament plăcut, decent. Nu bărbaţii. Şi dacă ai să-mi zici: "nu-mi spune sărumâna, că mă faci să mă simt bătrână", am să-ţi spun "de-al dracului" (puţin, aşa... :P). Pentru că nu eşti bătrână, şi nici urâtă. Doar dragă mie. Pentru că nici eu nu vreau să mă schimb. Cel puţin în privinţa asta.

Say what you mean, and mean what you say? Chestie volatilă. Depinde cu ce oameni ai de-a face. Când şi cui îi spui "sunt aici", "te urăsc", sau "te iubesc". Unele lucruri nu au însemnătate, sub formă de cuvinte. Altele, sunt la fel de reale precum sângele care-ţi curge prin vene.

18 comentarii:

  1. True!True!True! Recunosc in descrierile tale persoane pe care le cunoastem amandoi sau persoane pe care doar eu le cunosc...Bine spus!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt de acord cam cu tot ce ai scris tu. Chiar asa sunt oamenii uneori si chiar asa se poarta.

    In schimbarea persoanei (de catre altcineva) nu prea (mai) cred insa cred in slefuire. Si da, ai dreptate, femeia e cea care ar trebui sa faca subtil acest lucru. Sigur ca oamenii nu vor sa se lase schimbati pentru ca in general, le place sa creada ca ei sunt ok asa si ca eventual vederea celorlalti e incetosata.
    In legatura cu "sarut mana" - daca tipa respectiva (femeia, ce-o fi) dorea intr-adevar o alta formula din partea ta ma gandesc ca era mai castigata daca susura : "torden , ce mi-ar place mie sa aud cum spui Servus pe ardeleneste" ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. @Laura... da... pe unii ii cunoastem amandoi

    RăspundețiȘtergere
  4. @Hapi... pentru ca nu stii :)... numele meu e Cristian, iar porecla Sky
    Servus:)? M-as putea adapta la asta:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Adevarat de 4 ori... si puteai continua... nesinceritatea are motive milioane... unul care ma enerveaza maxim e"degeaba" ca sa nu zic "fara motiv" Nesinceritatea gratuita... eh.

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, @Liz... pai faza e ca... in mijlocul unei lumi de genul... nu mai sunt nici eu sincer, asa cum simt sa fiu. Cum spune Joey de Maio? Fuck the world! Hail and kill!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ai dreptate, oamenii sunt egoisti, uite un exemplu, tocmai am primit un apel de la o prietena si am evitat sa-i raspund. De ce? Pentru ca de fiecare data vorbeste in continuu numai despre problemele ei pe care le repeta la infinit. M-am cam saturat, tind sa cred ca discutiile cu barbatii sunt mai interesante si mai amuzante. Macar ei te lasa sa vorbesti, chiar daca nu te asculta. :))
    In legatura cu barbatii, eu initial ii tratez pe toti in mod egal,sunt draguta si politicoasa, doar ca atunci cand vad ca ei ma ocolesc sau ma privesc ciudat, incep si eu sa ii evit. Chiar nu am chef de conversatii, nici macar un simplu salut, cu astfel de specimene.Pana la urma nu putem intra in gratiile tuturor.

    RăspundețiȘtergere
  8. Da...
    E ok sa fii acolo pentru prietena ta, dar cand treburile merg intr-un singur sens... intr-adevar e aiurea, si sincer... am rupt legaturile cu cateva persoane pe motive de genul. Spre deosebire de marea majoritate a oamenilor, mie nu prea-mi face bine sa vorbesc despre problemele mele, mai mult ascult, si mai putin vorbesc. Insa... am avut si momente rare, in care simteam nevoia sa vorbesc despre ceva care imi statea pe suflet, si unii dintre cei pe care ii consideram prieteni nu erau in stare sa ma asculte, tot la problemele lor ajungeam. Si atunci am spus... "mult pa!". Pana la urma se impune o anumita reciprocitate, in prietenie.
    Mmm... nu vad de ce te-ar privi ciudat sau te-ar ocoli cineva, mie mi-ai facut impresie buna :), pari o persoana super ok :). E adevarat... nu putem intra in gratiile tuturor (cine face asta... hmm... ceva e necurat, cam bate la ochi)
    Hugs :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Cristian, Nice, singura persoana care ma asculta mereu, neconditionat si indiferent in ce stare ar fi.....este mama :)
    Bine, probabil ca baietii nu prea vorbesc cu mamele lor atat de mult ...

    RăspundețiȘtergere
  10. Asta e super, probabil ca mai mult decat mama, iti este si prietena, @hapi :)
    Hmm... pai, cum vad eu lucrurile... un baiat/barbat nu discuta cu mama lui chestiile care-l framanta, sau daca o face... o face rar (de tot). Ori se descurca singur, ori apeleaza la prieteni. Eu prefer prietenii, cati mai sunt.

    RăspundețiȘtergere
  11. dupa ce am citit articolul tau, care btw ii "so true", am regasit o gramada de cunostinte de ale mele. Sincer eu prefer prietenii adevarati, care nu sunt multi deloc (ii poti numara cu degetele de la o mana).

    RăspundețiȘtergere
  12. @tigara electronica... :)... cati dintre noi nu ii prefera pe cei adevarati?...
    ...si din pacate, timpul trece, sita cerne... si cam multi trec prin ea...

    RăspundețiȘtergere
  13. Cel mai bine e sa te increzi in tine cel mai mult, iar cu restu nu zic sa nu ai prieteni dar si baza asta de a avea incredere in cineva deja a ajuns...

    RăspundețiȘtergere
  14. @Goda, bine ai venit pe "across the stars"
    Da, sunt de acord, la faza cu increderea. Mi-a prins bine de multe ori. In altii... ei bine... acolo avem surprize, placute, si neplacute...

    RăspundețiȘtergere
  15. Asta e din ciclul "eu vreau ce / pe cine ai tu, ce vrei tu... sau pur şi simplu vreau, pentru că eu... sunt miezul, şi mă simt bine "... un amestec trist, de frustrare cu snobism, care nu e decât un semn de imaturitate ce a devenit dureroasă. Chiar aşa... câţi oameni îşi dau seama... că insistând în trage de adolescenţă ca de-o bucată de cauciuc - îşi lungesc suferinţa? Şi că într-o zi, cei din jur se vor sătura de glumele proaste, strâmbele băgate, şi alte "minunăţii" care făceau cândva "sarea şi piperul"?...


    1.esti gigea la varsta ta.
    2.esti egoist pentru ca faci asemenea remarci.
    3.nu ai descoperit miezul tocmai pentru ca eu sunt miezu!
    4.adolescentii aia o sa iti ia painea cand probabil la 70 o sa mori de foame.probabil de asta incerci sa ii schimbi nu?iti e frica ca imbatranesti?incepi sa multumesti iubitelor pentru ca te-au cizelat?nu stiu cine esti, ce vrei si ce public are blogul tau, dar, adolescentii aia o sa rezista si mai devreme sa mau tarziu o sa ramai in pula goala ca la dentist.

    RăspundețiȘtergere
  16. Torden- cu un prieten bun poti poti fi la fel de deschis si sincer ca si atunci cand ai vorbi cu o femeie? Adica.....unii barbati se tem sa nu fie ridiculizati
    Sigur ca un prieten adevarat nu va rade niciodata de tine dar revenim la intrebarea....cum il recunosti (si mai ales cand) pe cel adevarat.........

    RăspundețiȘtergere
  17. @Serafim cel sublim... hai sa-ti urez bun venit pe "across the stars", in primul rand.
    In al doilea... par eu eu "gigea", dupa cum spui... dar nu ma cunosti. Egoist? Nuu... sunt doar un "alt om". Caruia ii place sa-si bata **** de prosti si ingamfati.
    Tu esti miezul? Pe bune? Sa mori tu... Cine a spus asta? Si cui ii pasa?
    "Adolescentii" aia vor muri la fel de prosti cum sunt si acum, daca vor continua sa faca ce fac, iar eu n-am de gand sa ajung la 70, sa-mi tarai basinile.
    Frica de batranete? Da, recunosc. Cui dracu ii place sa fie neajutorat? Hmm? Eu imi spal,gatesc, etc... singur. Chiar daca as avea "nevasta", tot asta as face. Pentru ca pot si vreau. Tu, ce faci? Ori iti spala mamicuta hainele, si-ti face papica? Hai spune drept... uimeste-ma...
    Cat despre iubite... sunt prea putine care au avut darul sa ma cizeleze. De regula a fost invers. Dar n-ai de unde sa stii asta, nu?... spuneai ca nu stii cine sunt.
    Nu ma doare nici in **** de adolescentii aia, care "o sa rezista". Nu ? Parca asa ai scris. Pentru mine cei mai multi dintre ei valoreaza prea putin. De ce incerc sa-i schimb pe unii? Pentru ca au potential. Dar cam atat.

    Nu m-ai dat pe spate, "miezu"... Mai incearca. Si data viitoare poate citesti regulile, ca sa nu te trezesti ca ti-am sters comment-ul.

    RăspundețiȘtergere
  18. @Hapi... doar unii barbati? Iti spun eu... cei mai multi se tem sa nu fie ridiculizati. Acea aparenta siguranta de macho... ma face sa rad.
    Daca pot sa fiu la fel de sincer? De ce nu? Tot ce iti trebuie... e sa ai... balls. Da, asta sunt, sensibil "aici", gata sa rup capul unuia/unora, "dincolo". Balls...
    Prietenul adevarat? Pai exact in momentul in care pari/esti slab, de exemplu. Daca iti este prieten, nu se foloseste de slabiciunea ta, ci incearca sa te ridice, chiar. Daca nu... afli raspunsul foarte repede :)

    RăspundețiȘtergere