"... αи∂ σиcɛ ʏσʋ ωακɛ, тяʋℓʏ ωακɛ, ʏσʋ'ℓℓ яɛмɛмвɛя, тσσ."

duminică, 24 iulie 2011

Şoaptă

Prind suflarea argintie a vântului, cu degete crispate... Îmi adun toate adevărurile în palmă, dar ele se risipesc precum finul nisip mângâiat de apele fluviului în care ne-am îmbăiat, sub lumina lăptoasă a unui astru ce nu-mi aparţine. Am spus prea multe cuvinte, amândoi. Ţi-am rostit numele...
Îmi lipseşte muzica... îmi lipseşte acea muzică...
Doar tu ştii...


Sunt aici... respirându-te cu fiecare adiere, gustându-ţi paşii... cu fiecare plimbare...

... depărtarea?... îţi va aduce zilele astea, răspunsul, oriunde te vei afla








sursa foto: http://andi-sheba.blogspot.com/2010_08_01_archive.html

4 comentarii:

  1. Ma intreb, e oare posibil ca povestea voastra sa aiba un final fericit?

    RăspundețiȘtergere
  2. ... in universul asta... orice e posibil, @Nice :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Dar L a plecat?
    Te-a parasit, a fost furata, a emigrat, ce-i cu dansa?

    RăspundețiȘtergere
  4. :)... @hapi... as prefera sa nu discut despre asta

    RăspundețiȘtergere