Albastru

Jeans. Mi-a plăcut întotdeauna cuvântul ăsta. Nu ştiu cum le sună altor oameni, însă mie îmi mângâie auzul. Alunecă, în contrast cu ţesătura care e puţin aspră şi groasă. Şi albastră. Pentru că prima oară când mă gândesc la o pereche de jeans, sau la o jeacă, îmi zboară automat gândul la albastru. Am purtat negru, şi cenuşiu, şi indigo... dar nimic nu se compară cu albastrul puţin şters al jeanşilor. Şi trebuie să recunosc, sunt dependent de culoarea asta. M-am îmbrăcat atât de des prin anii '90 în albastru, din primăvară până-n iarnă, că am produs un şoc celor care mă cunoşteau, atunci când am început să îmbrac negru :). Şi nu pentru că era la modă să te îmbraci în negru pe atunci, ci pentru că simţeam nevoia de o schimbare. Nici excesele de albastru nu-s bune. Cromoterapia... bat-o vina.
Schimbare pe care am dus-o la extreme între 98-2003, sau 2004, când am testat cafeniu, brun... da, până şi câinele avea blana cafenie, că na... era brac german. Frumos dracul, cu bărbuţă, prietenos, avea ceva nobil în el. Acum e prin alte lumi, şi probabil aleargă pe câmpiile veşnic verzi, lătrând fericit la stele.

Treaba cu moda e că... mie nu-mi prea pasă de modă. Îmbrac numai ce-mi place. Mi-am "îngheţat" stilul cu mulţi ani în urmă, când am decis că dungile, briz-brizurile, carourile, imprimeurile mari -  sunt pentru alţii. Mie îmi plac hainele simple. Iubesc albastrul combinat cu negru. Simplu. Fără prostii şi bling-bling-uri. Ducând puţin în extremă ideea de "omul sfinţeşte locul", am să spun că omul face haina, şi nu invers. Pentru că atunci când ai o anumită aură& personalitate, faci o simplă haină  să arate bine pe tine. Şi mai primeşti şi complimente pe deasupra.
În aceeaşi idee, fineţea şi graţia unei femei se văd indiferent dacă poartă colanţi şi şoşoni, sau rochie de seară şi tocuri. Asta dacă are... fineţe şi graţie. Lucruri care e bine să nu fie confundate cu greutatea corporală, pentru că vin din interior. Am văzut de multe ori femei plinuţe care erau îmbrăcate cu gust, şi care aveau  graţie în mişcări - mult mai multă decât alte femei, care erau "trase prin inel".


Revenind...
... pantalonii trebuie să arate a pantaloni. Că sunt de piele sau de doc, ai mei trebuie să fie drepţi de sus până jos. Excepţie face o singură pereche, care este evazată. Şi pentru că pielea e grea, iar eu mai am de dat ceva kg jos, am revenit la jeans. Albaştri. După câţiva ani, în care oamenii începuseră să creadă că mă prind 100% pantalonii cu buzunare mari pe laterale, m-am întors la mult iubitul meu albastru, în cea mai simplă formă.

Dacă sunt pretenţios în a-mi alege o pereche de blugi, la fel de pretenţios sunt atunci când îmi aleg o cămaşă, un tricou, sau o haină. De asta îmi place să bântui SH-urile. Da, îmi plac în mod special jeanşii care au un grad natural de uzură, şi cămăşile cu aer milităresc. Însă alte lucruri nu le găsesc la SH, aşa că trebuie să călătoresc puţin.
Un alt loc care-mi place e real-Hypermarket, pentru că acolo am găsit de multe ori lucruri care mi-au plăcut, mai mult de atât - îmi plac şi acum. Ei bine... nu-s un mare fan al mersului cu microbuzul/autobuzul staţii peste staţii, dar când ajung şi intru în real, instant mă simt bine. Chiar m-am întrebat zilele astea "de ce". Cred că-mi place lumina ( şi muzica). Să te uiţi la produse, şi să poţi citi fără ochelari un scris mic, e ceva. Pentru că nu-mi place să merg cu ochelarii de vedere pe nas.
:)
O bună parte dintre lucrurile pe care le am sunt cumpărate de acolo - de la oala de inox ( care a ajuns la mama), vasele cu aer japonez ( pe care le-am cam făcut ţăndări şi trebuie să-mi iau altele),  haina neagră  - până la sacul de dormit şi izopren.
Nu cred că a fost dată când am intrat în real, şi n-am vizitat raionul de confecţii bărbaţi. Am o slăbiciune pentru zona aia, şi nu spun asta doar pentru că particip cu postarea la etapa 22 a SuperBlog-ului 2011 :).
Chiar au fost puţine dăţi când am trecut pe acolo, şi n-am cumpărat nimic. Mereu găsesc câte ceva care-mi place. Azi un tricou, mâine o haină... poimâine o cămaşă. Cel mai mult timp l-am petrecut în zona cu reduceri, acolo am găsit nişte tricouri faine, cu mânecă lungă, şi tot acolo am găsit mănuşile de piele întoarsă, pe care le port cu mare plăcere de vreo 2 ani, cred.


Dap...
Încă e toamnă. Cam rece (chiar şi pentru gusturile mele), dar încă e. Dacă toamna îmi place pentru frunzele galben-roşiatice, şi pentru vântul răcoros, îmi place şi pentru felul în care se îmbracă oamenii. Toamna mi se pare cea mai elegantă, din punctul ăsta de vedere. Pentru că am ocazia să văd un domn în vârstă, care poartă fular lung şi pălărie,  un tânăr elegant care merge să se întâlnească cu iubita, sau o femeie îmbrăcată într-un cafeniu închis, elegant, cu toate accesoriile asortate  pe măsură. Da... păi... sunt bărbat, îmi place să privesc femeile. Pentru că avem femei frumoase în oraş ;). Şi unele chiar ştiu să se îmbrace :)




postare scrisă pentru etapa 22 SuperBlog 2011