Sky Sky... ma omori cu citatele... e valabil pentru toate persoanele... pentru cateva doar contrariul... vorba asta nu se aplica decat "restului de oameni"... aia de n-au reusit sa ne atinga... n-au reusit sa se fac observati... n-au chip... is voci ce n-au ramas... deja persoanele care au un chip si o definire clara gen "cateva persoane" specific n-au cum sa intre-n vorba asta... pentru ca simti absenta unui om care ti-a facut bine/rau intr-o masura mica/mare... deci in nici un caz nu-i vorba de dedicat catorva persoane ci-i filosofie dinaia superioara si putin cinica, elitista... faina, ce-i drept...
E valabil pentru toti oamenii, da, Liz, dar mai ales e valabil pentru cei care au iesit din vietile noastre. Absenta unui om o simti in masura in care iti dai seama de cat adevar si cata minciuna a adus prezenta lui in viata ta. In conditiile in care realizezi ca lucrurile spuse si facute au fost "praf in ochi"... din momentul ala incepe sa devina un om "oarecare". Iti dai seama ca totul a fost o mare minciuna, si ceea ce ai fi inclinat sa crezi ca-ti lipseste este doar ceea ce credeai ca este omul ala... In cele din urma iti trece pana si tentatia aia de a-i simti lipsa.
Uite asa leg chestia asta de cea despre care scriam acum cateva zile - daca prezenta unui om nu ma face un om mai bun, n-are ce cauta langa mine. Si daca ma face mai bun dar realizez ca de fapt e "joc de scena" si ma minte... atunci "pa", "adio". Nu tin langa mine prefacuti.
nimeni nu vrea prefacuti... dar un om care a fost important niciodata, dar niciodata n-o sa fie un oarecare, oricat de mult rau ne-a facut si nu tine de vointa... E ca si cum ii tipi cuiva zilnic: nu-mi pasa de tine! M-ai mintit! Nu-mi pasa de tine! :) Iti pasa. Prin efortul de a tipa, prin incercarea de a demonstra ca cel ce te-a ranit e 'nimeni' pentru tine... prin toate astea iti pasa... indiferenta arata altfel... Daca totul a fost o minciuna cu un om sau altul, ramai un om ranit, ramane omul care te-a ranit... si poate ramaneti oameni care ati fost importanti unul pentru celalalt la un moment dat... dar in nici un caz nu poti spune ca "the absence will make no difference"... ba face, in bine sau rau dar face! Si sincer doare mai tare sa-ti zica cineva: te-am iubit si inca te iubesc pentru cine erai sau credeam ca esti... decat: esti nimeni si nu-mi pasa (sic!) ... pentru ca a doua daca e adevarata nu-si are sensul si daca e falsa(99% din cazuri) e iarasi de neluat in seama... zic si eu ... povesti...
@Liz - :) Prima oara tipi, a doua oara tipi... a treia oara o spui... mai incolo ajungi s-o gandesti si ceva mai incolo ajungi s-o simti... Sau ajungi sa nu mai simti nimic in privinta aia. Si in timp... ajungi sa ii dai tot mai putina importanta. Da, poate nu ajungi sa fii in ceea ce-l priveste pe omul respectiv - pe "flat line", in schimb ajungi sa-l privesti ca pe un gandac de bucatarie, bun de strivit cu piciorul. Sau poate nici atat, pentru ca nu vrei sa-ti murdaresti "incaltarile". Si nu, nu ramai "un om ranit". Iti lingi ranile, strangi din dinti, te ridici si mergi mai departe. Iar "the absence will make no difference" - cand imi dau seama ca a fost o minciuna totul, crede-ma... ma apropii destul de mult de "reset", pentru ca inseamna ca n-a fost real, n-a existat. Pot sterge cu buretele. Poate raman ceva urme pe "tabla", dar cam atat...
Nu-i nici o faza de genul "sac!". E pur si simplu " nu mai contezi la fel de mult, si pe zi ce trece contezi tot mai putin, pana cand n-ai sa mai contezi aproape deloc - sau deloc". Nu pot continua sa iubesc un om pentru ceea ce realizez ca nu este. Stii de ce? Pentru ca atunci cand mi-aduc aminte de momentele frumoase petrecute cu el - am in fata argumentul "fake". Si-mi spun... "Fuck that, move on. Next chapter."
inteleg perfect ce spui dar parerea mea e ca n-are legatura cu fraza asta... si-apoi, e cum spuneam... cu cat repeti mai des "i'm moving on, fuck this!" cu atat demonstrezi ca nu ai, in fact, moved on... asta incerc sa spun... persoanele care ne merita indiferenta asta trebuie sa primeasca: indiferenta! nu atentia noastra zilnica zicand: imi esti indiferent! Eu asa fac, spun doar o singura data, te-am iubit/respectat/ingrijit/vrut/avut si chiar daca doare extraordinar de tare ce ai facut/cred ca ai facut/ vad ca ai facut... eu trec mai departe pentru ca nu ma meriti. Punct. Omul ala chiar daca m-a mintit si m-a facut sa cred minciuna aia nu poate fi pentru mine un oarecare niciodata never ever. Si ranit ramai chiar daca iti lingi ranile si mergi mai departe. Chiar daca esti de doua ori mai puternic. Ramai ranit. Si rana aia este dovada ca oamenii aia rai sau buni ne-au atins viata si ca nu vor fi niciodata 'nimeni' sau 'oricare'. Daca imi neg relatiile (prietenie, iubire, whatever) ratate din vina partenerei/ului inseamna ca ma neg pe mine. Durerea trece, ranile se vindeca, puterea poate oscila, increderea poate oscila dar eu raman omul ranit atunci si ei raman oamenii care au fost importanti la un moment dat pentru mine...
@Liz - eu zic una... tu o tii pe-a ta. Eu vorbesc de ceva progresiv (de la a te gandi minut de minut, ceas de ceas - pana ajungi sa-ti aduci aminte din cand in cand... si dupa care eventual nu-ti mai aduci aminte deloc) si care (btw) are efect, iar tu vorbesti despre "atentia noastra zilnica". N-ai de unde sa stii cat de des simt nevoia sa spun "fuck that, move on", pentru ca nu stii in care stadiu al indiferentei ma aflu :). Stiu ce spui acolo - insa poate e mai mult valabil pentru tine decat pentru mine. Dupa cum ti-am mai spus... functionez putin "altfel". Poate am doua maini, doua picioare si un cap pe umeri, poate arat si de aproape si de la departare a om, dar... functionez alfel.
Hotaraste-te... ori ramai "omul ranit", ori ti se vindeca ranile - una din doua.
Si nu, nu-ti dau dreptate - "oamenii care au fost importanti la un moment dat" pentru mine pot deveni brusc... neimportanti. Iar reactia asta brusca e deseori e raspunsul (brutal, recunosc) la ceea ce au facut/spus respectivii oameni. Sentimentele puternice sunt cele care ii fac importanti. Iubirea,dragostea sau ura, dezgustul, etc. Insa... treburile se schimba atunci cand incet incet nu mai simti nimic sau aproape nimic legat de oamenii aia. Imaginea pe care o aveam despre ei incepe sa se estompeze singura, din momentul in care ies la iveala adevarurile. E un mecanism automat, ca sa-i spun asa. Important este ca eu am fost... eu - atunci cand petreceam timpul impreuna cu ei, iar ei au fost... dracu stie cine. Nu ei sunt importanti. Ideea e in felul urmator: eu sunt un fel de oglinda, si cand e vorba de chestii nasoale, reflect cu viteza ce esti si cum esti. Te porti frumos cu mine si cu oamenii din jur - am motiv sa ma port frumos cu tine. Te intorci la 180 de grade? Ghici ce se intampla... Pe oamenii care m-au dezamagit nu-i vad ca pe "oamenii care au fost importanti la un moment dat", ci vad ceea ce sunt de fapt si de drept, incepand din momentul in care am incept sa am o mica banuiala, continuand cu momentul in care m-au secat urat cu ceva - pana in prezent. Si daca nu sunt "mari"... n-am de ce sa-i vad mari. N-am cum sa vad calitati acolo unde nu exista. Pentru ca nu ma las impresionat atat de usor pe cat o fac altii - nici de aura, nici de popularitate, nici de atentie, nici de sex, nici de... nimic. Imi trag faţa de prost... si astept... Si intre timp... ce-mi mai lucreaza mintea... :)
nu-ti contrazic sentimentele si reactiile... e dreptul tau sa reactionezi cum vrei... nici n-am dreptul si nici nu m-astept sa reactionezi ca mine... eu vorbesc doar de zicala asta si in fiecare raspuns am facut trimitere la ea... ca doar asta facem... discutam zicala asta de-aici nu ne certam sau dezbatem vietile noastre... eu ranita de tine raman forever chiar daca rana s-a vindecat si a lasat un semn mic/mare... si nu-i o nuanta sau o subtilitate... asa e... Poate nu-s eu asa deschisa si poate oamenii ajung la mine mult mai greu si dupa ce au demonstrat in repetate randuri ca n-au cum brusc sa-mi arate ca-s altcineva... au cum sa se transforme si au cum sa se schimbe sau sa creasca in ceva ce nu-mi place dar o sa-mi placa in ei intotdeauna omul care mi-a placut la inceput dar de povesti in care sa-mi darame toata povestea traita cu ei n-am avut parte si poate doar pentru ca se ajunge greu la mine sau poate citesc eu oamenii mai bine... daca cineva a putut sa te minta asa de crunt incat sa nu te astepti la o reactie asa de radicala sau whatever si sa fie si atat de aproape incat sa te raneasca atunci nu-i problema lui oricat de misel ar fi ci e problema ta de aparare... si lucrul asta eu l-am zis si altor 'catorva persoane' ... it's my gift, i can see from the start if someone will gonna add value to my life or not... i choose wisely... si aleg exact pe baza vorbei din topic... si cine nu aduce nimic bun vietii mele nici macar nu are cum sa ma influenteze absenta lui dar nu-i un proces la care ajung ci e un proces de la care pornesc. Odata ce am recunoscut the value that you add to my life sunt pregatita pentru consecinte de orice fel... it's a win win situation... :)
@Liz.. n-as spune ca-i "o problema de aparare" doar pentru ca vad si analizez altfel lucrurile. E mai degraba "o problema de dezamagire", pentru ca iti doresti ca oamenii respectivi sa aiba puterea sa-si tina in frau demonii pe care ii simti de la primul contact. :)
Am darurile mele in ceea ce priveste "cititul" oamenilor, si crede-ma... functioneaza destul de bine. Insa in acelasi timp am rabdare, si chiar daca simt ceva aiurea - le ofer sansa(e) de a-mi arata "ce pot". Pentru ca e posibil sa vad ceva nasol de la inceput, dar in acelasi timp e posibil sa vad si ceva bun. Si vreau sa vad cate laturi are omul, care latura invinge, care e esenta, pe ce pune pret, etc. A... ca s-a intamplat sa cred ca unii au niste calitati si m-am deschis in fata lor - asta-i alta treaba. In fond... n-am cine stie ce secrete de ascuns. Nu-s secrete de stat. Singura chestie in relatiile cu oamenii e faza ca te implici, asta ca sa fie din partea ta "true". Cel putin - asa functionez eu. Prefer sa ma implic. Ca idee, pot sa ma prefac extraordinar de bine, dar urasc sa fac asta.
Revenind... daca nu risti, nu castigi. No pain, no gain. Sunt constient de pericole. :) Aproape tot ce fac are un motiv.
Sky Sky... ma omori cu citatele... e valabil pentru toate persoanele... pentru cateva doar contrariul... vorba asta nu se aplica decat "restului de oameni"... aia de n-au reusit sa ne atinga... n-au reusit sa se fac observati... n-au chip... is voci ce n-au ramas... deja persoanele care au un chip si o definire clara gen "cateva persoane" specific n-au cum sa intre-n vorba asta... pentru ca simti absenta unui om care ti-a facut bine/rau intr-o masura mica/mare... deci in nici un caz nu-i vorba de dedicat catorva persoane ci-i filosofie dinaia superioara si putin cinica, elitista... faina, ce-i drept...
RăspundețiȘtergere@Liz... nu vreau sa te omor cu citatele :)
RăspundețiȘtergereE valabil pentru toti oamenii, da, Liz, dar mai ales e valabil pentru cei care au iesit din vietile noastre. Absenta unui om o simti in masura in care iti dai seama de cat adevar si cata minciuna a adus prezenta lui in viata ta. In conditiile in care realizezi ca lucrurile spuse si facute au fost "praf in ochi"... din momentul ala incepe sa devina un om "oarecare". Iti dai seama ca totul a fost o mare minciuna, si ceea ce ai fi inclinat sa crezi ca-ti lipseste este doar ceea ce credeai ca este omul ala...
In cele din urma iti trece pana si tentatia aia de a-i simti lipsa.
Uite asa leg chestia asta de cea despre care scriam acum cateva zile - daca prezenta unui om nu ma face un om mai bun, n-are ce cauta langa mine. Si daca ma face mai bun dar realizez ca de fapt e "joc de scena" si ma minte... atunci "pa", "adio".
Nu tin langa mine prefacuti.
nimeni nu vrea prefacuti... dar un om care a fost important niciodata, dar niciodata n-o sa fie un oarecare, oricat de mult rau ne-a facut si nu tine de vointa...
RăspundețiȘtergereE ca si cum ii tipi cuiva zilnic: nu-mi pasa de tine! M-ai mintit! Nu-mi pasa de tine!
:) Iti pasa. Prin efortul de a tipa, prin incercarea de a demonstra ca cel ce te-a ranit e 'nimeni' pentru tine... prin toate astea iti pasa... indiferenta arata altfel...
Daca totul a fost o minciuna cu un om sau altul, ramai un om ranit, ramane omul care te-a ranit... si poate ramaneti oameni care ati fost importanti unul pentru celalalt la un moment dat... dar in nici un caz nu poti spune ca "the absence will make no difference"... ba face, in bine sau rau dar face! Si sincer doare mai tare sa-ti zica cineva: te-am iubit si inca te iubesc pentru cine erai sau credeam ca esti... decat: esti nimeni si nu-mi pasa (sic!) ... pentru ca a doua daca e adevarata nu-si are sensul si daca e falsa(99% din cazuri) e iarasi de neluat in seama...
zic si eu ... povesti...
@Liz -
RăspundețiȘtergere:)
Prima oara tipi, a doua oara tipi... a treia oara o spui... mai incolo ajungi s-o gandesti si ceva mai incolo ajungi s-o simti...
Sau ajungi sa nu mai simti nimic in privinta aia.
Si in timp... ajungi sa ii dai tot mai putina importanta. Da, poate nu ajungi sa fii in ceea ce-l priveste pe omul respectiv - pe "flat line", in schimb ajungi sa-l privesti ca pe un gandac de bucatarie, bun de strivit cu piciorul. Sau poate nici atat, pentru ca nu vrei sa-ti murdaresti "incaltarile".
Si nu, nu ramai "un om ranit". Iti lingi ranile, strangi din dinti, te ridici si mergi mai departe.
Iar "the absence will make no difference" - cand imi dau seama ca a fost o minciuna totul, crede-ma... ma apropii destul de mult de "reset", pentru ca inseamna ca n-a fost real, n-a existat.
Pot sterge cu buretele. Poate raman ceva urme pe "tabla", dar cam atat...
Nu-i nici o faza de genul "sac!". E pur si simplu " nu mai contezi la fel de mult, si pe zi ce trece contezi tot mai putin, pana cand n-ai sa mai contezi aproape deloc - sau deloc".
Nu pot continua sa iubesc un om pentru ceea ce realizez ca nu este. Stii de ce? Pentru ca atunci cand mi-aduc aminte de momentele frumoase petrecute cu el - am in fata argumentul "fake".
Si-mi spun... "Fuck that, move on. Next chapter."
inteleg perfect ce spui dar parerea mea e ca n-are legatura cu fraza asta... si-apoi, e cum spuneam... cu cat repeti mai des "i'm moving on, fuck this!" cu atat demonstrezi ca nu ai, in fact, moved on... asta incerc sa spun... persoanele care ne merita indiferenta asta trebuie sa primeasca: indiferenta! nu atentia noastra zilnica zicand: imi esti indiferent!
RăspundețiȘtergereEu asa fac, spun doar o singura data, te-am iubit/respectat/ingrijit/vrut/avut si chiar daca doare extraordinar de tare ce ai facut/cred ca ai facut/ vad ca ai facut... eu trec mai departe pentru ca nu ma meriti. Punct. Omul ala chiar daca m-a mintit si m-a facut sa cred minciuna aia nu poate fi pentru mine un oarecare niciodata never ever. Si ranit ramai chiar daca iti lingi ranile si mergi mai departe. Chiar daca esti de doua ori mai puternic. Ramai ranit. Si rana aia este dovada ca oamenii aia rai sau buni ne-au atins viata si ca nu vor fi niciodata 'nimeni' sau 'oricare'.
Daca imi neg relatiile (prietenie, iubire, whatever) ratate din vina partenerei/ului inseamna ca ma neg pe mine. Durerea trece, ranile se vindeca, puterea poate oscila, increderea poate oscila dar eu raman omul ranit atunci si ei raman oamenii care au fost importanti la un moment dat pentru mine...
@Liz - eu zic una... tu o tii pe-a ta. Eu vorbesc de ceva progresiv (de la a te gandi minut de minut, ceas de ceas - pana ajungi sa-ti aduci aminte din cand in cand... si dupa care eventual nu-ti mai aduci aminte deloc) si care (btw) are efect, iar tu vorbesti despre "atentia noastra zilnica".
RăspundețiȘtergereN-ai de unde sa stii cat de des simt nevoia sa spun "fuck that, move on", pentru ca nu stii in care stadiu al indiferentei ma aflu :).
Stiu ce spui acolo - insa poate e mai mult valabil pentru tine decat pentru mine. Dupa cum ti-am mai spus... functionez putin "altfel". Poate am doua maini, doua picioare si un cap pe umeri, poate arat si de aproape si de la departare a om, dar... functionez alfel.
Hotaraste-te... ori ramai "omul ranit", ori ti se vindeca ranile - una din doua.
Si nu, nu-ti dau dreptate - "oamenii care au fost importanti la un moment dat" pentru mine pot deveni brusc... neimportanti. Iar reactia asta brusca e deseori e raspunsul (brutal, recunosc) la ceea ce au facut/spus respectivii oameni.
Sentimentele puternice sunt cele care ii fac importanti. Iubirea,dragostea sau ura, dezgustul, etc. Insa... treburile se schimba atunci cand incet incet nu mai simti nimic sau aproape nimic legat de oamenii aia.
Imaginea pe care o aveam despre ei incepe sa se estompeze singura, din momentul in care ies la iveala adevarurile. E un mecanism automat, ca sa-i spun asa.
Important este ca eu am fost... eu - atunci cand petreceam timpul impreuna cu ei, iar ei au fost... dracu stie cine. Nu ei sunt importanti.
Ideea e in felul urmator: eu sunt un fel de oglinda, si cand e vorba de chestii nasoale, reflect cu viteza ce esti si cum esti. Te porti frumos cu mine si cu oamenii din jur - am motiv sa ma port frumos cu tine. Te intorci la 180 de grade? Ghici ce se intampla...
Pe oamenii care m-au dezamagit nu-i vad ca pe "oamenii care au fost importanti la un moment dat", ci vad ceea ce sunt de fapt si de drept, incepand din momentul in care am incept sa am o mica banuiala, continuand cu momentul in care m-au secat urat cu ceva - pana in prezent. Si daca nu sunt "mari"... n-am de ce sa-i vad mari. N-am cum sa vad calitati acolo unde nu exista. Pentru ca nu ma las impresionat atat de usor pe cat o fac altii - nici de aura, nici de popularitate, nici de atentie, nici de sex, nici de... nimic.
Imi trag faţa de prost... si astept...
Si intre timp... ce-mi mai lucreaza mintea...
:)
nu-ti contrazic sentimentele si reactiile... e dreptul tau sa reactionezi cum vrei... nici n-am dreptul si nici nu m-astept sa reactionezi ca mine... eu vorbesc doar de zicala asta si in fiecare raspuns am facut trimitere la ea... ca doar asta facem... discutam zicala asta de-aici nu ne certam sau dezbatem vietile noastre... eu ranita de tine raman forever chiar daca rana s-a vindecat si a lasat un semn mic/mare... si nu-i o nuanta sau o subtilitate... asa e...
RăspundețiȘtergerePoate nu-s eu asa deschisa si poate oamenii ajung la mine mult mai greu si dupa ce au demonstrat in repetate randuri ca n-au cum brusc sa-mi arate ca-s altcineva... au cum sa se transforme si au cum sa se schimbe sau sa creasca in ceva ce nu-mi place dar o sa-mi placa in ei intotdeauna omul care mi-a placut la inceput dar de povesti in care sa-mi darame toata povestea traita cu ei n-am avut parte si poate doar pentru ca se ajunge greu la mine sau poate citesc eu oamenii mai bine... daca cineva a putut sa te minta asa de crunt incat sa nu te astepti la o reactie asa de radicala sau whatever si sa fie si atat de aproape incat sa te raneasca atunci nu-i problema lui oricat de misel ar fi ci e problema ta de aparare... si lucrul asta eu l-am zis si altor 'catorva persoane' ... it's my gift, i can see from the start if someone will gonna add value to my life or not... i choose wisely... si aleg exact pe baza vorbei din topic... si cine nu aduce nimic bun vietii mele nici macar nu are cum sa ma influenteze absenta lui dar nu-i un proces la care ajung ci e un proces de la care pornesc. Odata ce am recunoscut the value that you add to my life sunt pregatita pentru consecinte de orice fel... it's a win win situation... :)
@Liz.. n-as spune ca-i "o problema de aparare" doar pentru ca vad si analizez altfel lucrurile. E mai degraba "o problema de dezamagire", pentru ca iti doresti ca oamenii respectivi sa aiba puterea sa-si tina in frau demonii pe care ii simti de la primul contact. :)
RăspundețiȘtergereAm darurile mele in ceea ce priveste "cititul" oamenilor, si crede-ma... functioneaza destul de bine. Insa in acelasi timp am rabdare, si chiar daca simt ceva aiurea - le ofer sansa(e) de a-mi arata "ce pot". Pentru ca e posibil sa vad ceva nasol de la inceput, dar in acelasi timp e posibil sa vad si ceva bun. Si vreau sa vad cate laturi are omul, care latura invinge, care e esenta, pe ce pune pret, etc.
A... ca s-a intamplat sa cred ca unii au niste calitati si m-am deschis in fata lor - asta-i alta treaba. In fond... n-am cine stie ce secrete de ascuns. Nu-s secrete de stat.
Singura chestie in relatiile cu oamenii e faza ca te implici, asta ca sa fie din partea ta "true". Cel putin - asa functionez eu. Prefer sa ma implic. Ca idee, pot sa ma prefac extraordinar de bine, dar urasc sa fac asta.
Revenind... daca nu risti, nu castigi. No pain, no gain. Sunt constient de pericole.
:)
Aproape tot ce fac are un motiv.