Praf (I)

- Ai... privirea unui om care și-a format deja părerea. Știi, ai acea neclintire a capului, acea... încremenire distantă a celui care întreabă "ce mai faci"... doar pentru a-și întări prisma râncedă și strâmbă prin care te vede. Ai în tine acea dorință nedisimulată de a vedea lumea în genunchi, și cu dezgust... anticipez satisfacția gândului ce scrijelește periodic zâmbete în buzele-ți morbide.

Nu, n-am uitat...
... genul ăsta de privire te urmărește prin alți ochi, mereu alții, mereu încercând să-ți smulgă adevăruri de sub pielea-ți obosită, ce pare să se strângă tot mai mult în jurul tău. Iar adevărul - adevărul e un praf de oase muribunde, ce-și face loc foșnind în ridurile false din jurul ochilor unui străin.