Gânduri şi pagini

Leapşă foarte faină de la Nice şi Dragos :)


1. Numiți cinci titluri de cărți capodopere din literatura romana sau universală.

Mmm... Ce consideră alţii capodopere, sau ce  cred eu a fi capodopere? :) Păi... în ordinea în care-mi vin în minte...
1. Dinastia Sunderland-Beauclair
2. Citadela
3. Shogun
4. The Chronicles Of Riddick
5. Memnoch The Devil

2. Dintre o carte scrisă de un autor român și una scrisă de un autor străin pe care o alegeți? Presupunerea este că dacă o citiți pe una nu mai puteți s-o citiți și pe cealaltă.

Păi depinde de autor. Dinastia Sunderland-Beauclair e scrisă de un român. Şi e o carte bună. Cred că la capitolul ăsta ajută să întrebi un prieten, ce părere are despre cel care a scris cartea pe care ai vrea să o cumperi / împrumuţi, aşa afli lucruri noi.

3. Ce apreciați la o carte: povestea sau emoția?


Aşa cum le spuneam lui Nice şi Dragoş, prefer povestea, dacă e vorba de emoţiile personajelor. Dacă e vorba despre emoţiile pe care mi le dă cartea... depinde...

4. Literatura modernă şi contemporană este mai valoroasă decât cea antică?


Doar în măsura în care tratează alte subiecte decât cele găsite în literatura antică. Un lucru poate fi spus în "ţ" feluri.

5. Orientarea politica a autorului influenteaza valoarea unei carti?

Cred că da. Pozitiv şi negativ.

6. Pe care scriitor îl considerați mai valoros: Stefan Agopian sau Mircea Cartarescu?

Nu-mi aduc aminte să fi avut de-a face cu vreunul dintre ei, sau cu scrierile lor. Aşa că nu pot aprecia.

7. Considerați că trebuie să faceți eforturi pentru citirea unei cărți bine cotate sau o parasiți? In acest  din urma caz, regretați ca ați pierdut ceva?


O carte "bine cotată" nu e neapărat una bună pentru mine. E posibil să nu pierd nimic.

8. Credeți că o carte poate avea un efect terapeutic?


Da. Citadela e un exemplu.

9. Apreciați valoarea unei cărți pe baza gustului personal sau a recomandărilor criticilor ori a prietenilor?

După gustul personal şi părerile prietenilor. Criticii? Nu ştiu nimic despre mine, nici eu despre ei. Fu*k 'em.

10. V-ați întâlnit cu situația în care să vă placă opera unui scriitor dar să nu vă placă autorul?

Da.

11. Dacă ați văzut o ecranizare a unui roman, mai citiți şi cartea?

Am făcut şi asta. Interesant. Te ajută să vizualizezi. The Chronicles Of Riddick, de Alan Dean Foster e unul dintre exemple. Shogun, Changi, Starwars, sunt alte exemple.

12. Credeți că un scriitor poate să creeze o opera valoroasă dacă nu este patriot?

Da. Hai să fim serioşi, nu trebuie să scrii despre patrie şi cât de mult o iubeşti, ca să scoţi ceva bun.

13. Dacă ar fi să realizați un clasament valoric al literaturilor lumii (engleza , franceza, italiana, spaniola, japoneza, etc.), de la 1 la 10, pe ce loc ati pozitiona literatura romana?

 Greu de spus. Nu am mai citit chestii scrise de români de multă vreme. Şi nu m-am omorât după ele prea mult vreodată (exceptând câteva cărţi). Aici intervine faza aia unde îmi dau seama de valoarea unui lucru, chiar dacă nu mă caracterizează. Da, se poate aşa ceva, pentru cei care nu cred că e posibil. Deci... n-am o notă.


Leapşa merge la cine doreşte :) Eu sunt curios ce ar spune Laura, Ada, Liz  , Mihai , Riot si Silvia 


sursa foto: http://andu-alexandru.blogspot.com/

Sonic Mood (6)

Sonic Mood (5)

Sonic Mood (4)

 

Audiţie plăcută :)

Movies, anyone? (1)

Cine mă cunoaşte, ştie că pe lângă că sunt un mare meloman, sunt şi un mare cinefil. Din când în când mai descopăr câte un film bun, sau chiar un serial, şi nu pot decât să mă bucur, pentru că-n loc să-mi gâdil insomnia cu ceai de tei şi alte bazaconii, o omor cu filme de calitate. În nesfârşitele(parcă) şi exasperantele căutări de SF-uri bune, am găsit un "mic" horror, pe care îl recomand:

The Walking Dead

Vizionare placută :)

Sonic Mood (3)

.................................Reflexie....................................

De ce-mi luceşti aşa străină?

...nu eu sunt cel ce-a spart

în cioburi, vasul cu lumină.

De ce eşti rece şi lividă,

aşa departe, şi cumplită?

De ce-atingi apa-n astă seară,

şi-n alte nopţi de caldă vară,

de ce te-ascunzi pe-acelaşi cer

cu multe stele mişcătoare,

prea mici, şi obositoare,

de ce iar vii, de ce apari,

nopţi de-a rândul, şi dispari?

 De ce nu stai pe loc, odată, 

Să luminezi a mării spumă,

din pline maluri cu furtună,

de ce priveşti încoace rece, 

şi nu îmi spui o vorbă bună

... de ce nu stai cu mine, Lună?

 sursa foto: http://laundelles.wordpress.com/2007/09/

Sonic Mood (2)

De pe coloana sonoră "Red Planet"

Noapte

 (I) 

Insomniile...

au devenit prietenele mele.

Nu-i aşa?...

...ce anturaj sinistru

am.

(II)

Îmi place...

noaptea.

Indigoul ei mă luminează...

până în creştetul tălpilor

(III)

A amuţit

ceasul pe care nu îl am.

Nu-i mai aud bătaia dureroasă,

ca o coasă.

Nu se mai leagănă 

înnebunitorul pendul.

Sursa foto: http://www.corarennie.com/ideomotor-and-intuition.html

In vino veritas

"And I see something in her eyes,
Sends me to a better place."

De necontestat... unii oameni au darul de a scoate ce e mai bun din noi, la iveală. Nu pot decât să le mulţumesc celor care au reuşit să facă asta cu mine. Nu e chiar uşor să scoţi ce e frumos, dintr-un  om. Spun asta pentru că sunt puţin introvertit... şi puţin taciturn. Şi chiar dacă pare frumos, nu e uşor să fii punct de reper, măcar pentru unii, dacă nu pentru toţi.. Viaţa e precum o mare plină de furtuni, în care unii sunt faruri, iar alţii sunt călători. Oricât de bine ai fi înfipt în mal, uneori marea te doboară. Şi nu te ridică înapoi decât echipajele acelor vase cărora le-ai luminat drumul, măcar un pic, pe timp de furtună.

Sonic Mood (1)

Mmm :)...

Roib

Mi-am strâns părul în coadă de cal, să pot zburda liniştit pe străzile neprietenoase ale oraşului, unde praful de o culoare pierdută se topeşte în stropii reci ai unei ploi de primăvară. Azi... sunt un rege al simţurilor îngheţate, şi al inimii ce bate cu zgomot surd în căutarea ecoului. Sunt gunoierul nobil, aflat în căutarea trecutului cu sclipire de titan, în care adevărul mângâie precum bronzul lăsat de soare pe o piele albă, virginală. În neclintirea mea, sunt vântul. În nemişcarea mea, încă alerg către oameni, dorind să fiu înconjurat de lumina braţelor.

Viaţa în culori underground

Două chestii au intrat în "dotare". Sunt noi doar pentru garderobă. Doar pentru ea...
Iubesc zilele în care mă las purtat de instinct prin SH-uri, în loc de magazinele cu haine noi, acele zile în care mă întorc acasă cu ceva care-mi place. Dacă mă îmbrac, încerc să o fac cu stil. Simplu, dar cu stil. Măcar la culori, nuanţe, forme. Am ales "petrol" (partea bună e... că ăsta nu pute). Poate doar ca să fiu în ton cu vremea... şi vremurile. Iarna se lasă cu greu alungată anul ăsta. Nu mă deranjează prea mult norii, şi nici răcoarea. Mă simt în schimb îmbâcsit, precum filtrul de aer al unei maşini care a fost folosită vreme îndelungată pe drumuri prăfuite şi pline de gropi. Am ales bine culoarea. Nu e alb, nu e nici gri pur, nici negru. Petrol. E precum un zâmbet despre care nu ştii ce să crezi. La vedere, şi totuşi ascuns. Un fel de Monalisă din pânză, uşor sofisticată, trasă pe tine să te încapă, înconjoare, şi să te-nvăluie... în misterul nimicului de azi. Şi poate şi a celui de mâine. Pentru că aş vrea să nu mă gândesc la nimic în mod special. Şuviţa de fum care îmi dansează în faţa ochilor, e încă albastră. Şi singură.

 

sursa foto : http://e-nergia.ro/category/top-news/

... renăscut în... neant

În tremurul imperceptibil şi de un verde palid, al frunzelor... În  neliniştea întunecată a apelor de seară... În joaca vântului înainte de furtună...
... Ai să regăseşti  o parte din tine topită în mine, esenţă de statuie ce stărui în mintea sculptorilor. Redescopăr încet, viaţa, cu oroarea plăcută a celui care se află în faţa morţii sub formă de câmpie veşnic verde, unde soarele se află la apus. Din depărtare, contopită cu umbrele înalţilor copaci, silueta întunecată a barcagiului îmi cere cele două monede. Nu mi-a plăcut niciodată aurul...