"... αи∂ σиcɛ ʏσʋ ωακɛ, тяʋℓʏ ωακɛ, ʏσʋ'ℓℓ яɛмɛмвɛя, тσσ."

joi, 26 mai 2011

În paşi de dans

... Cu amprentă plăcută rămasă de duminică, de pe Summerday :), unde s-a discutat despre dragoste, ce-i cu ea, şi la ce-i bună :)...





Cei mai mulţi oameni asociază ideea de dragoste - cu ideea de relaţie în care trebuie să fii lângă partenerul de viaţă neîncetat, să te giugiuleşti cu el - zi de zi, noapte de noapte, să-i spui de 300 de ori pe zi ce ai face pentru el, că suferi, şi că-l iubeşti. Cu cât mai mult şi mai des, cu atât mai bine. Grrr... Greşit. E o etapă la care cei mai mulţi vor să ajungă, pe care cei mai mulţi vor s-o trăiască, dar de care (tot) cei mai mulţi... nu vor să treacă. Din comoditate, ori pentru că li se pare că doare. Ori pentru că aşa au fost educaţi, pentru că li s-a spus "aşa e bine" - să se-adune în grămezi de doi câte doi, şi să se înmulţească.

Educaţia... E bună, la modul general, dar din punctul ăsta de vedere, e (doar) un alt lucru stupid pe lume. O fi matematica limbă universală, dar nu-i "tocmai" constructiv să facem tabla înmulţirii cu kinderi, pe planetă. Mai mult de atât, nu-i normal ca după secole şi secole, să rămânem la... înmulţire. Nu de alta, da' lumea-i plină de cretini.
Şi nu-i normal să dai curs până şi sentimentelor, în stilurile şi standardele celorlalţi. Fie ei şi părinţi. Pentru că acolo unde apare un partener de viaţă care să fie lângă tine zilnic, dispare singurătatea, şi se instaurează încet-încet pierderea identităţii. Prin asta înţelegând puterea interioară, capacitatea de a lua decizii bune de unul singur, creativitatea, iniţiativa, strălucirea. Da,strălucirea. Şi asta se vede foarte bine la cei căsătoriţi. De câte ori n-am văzut schimbări în comportamentul şi aspectul oamenilor. De câte ori n-am văzut ce şi cum erau înainte, şi ce au devenit după căsătorie...
O lehamite generală, o unghie puţin jegoasă, un maieu lăbărţat, meciuri de fotbal, fălcuţe şi burtă - la el; "aripioare" , "funduleţ" , superficialitate şi îngrijire sumară - la ea. Şi gata!... amândoi au primit ce îşi doreau de multă vreme, rămâne doar să se consume unul pe celălalt, până ce nu mai rămâne nimic de consumat, până ce lumina caldă pe care o generau împreună - se transformă într-un puţ întunecos şi rece, din fundul căruia cu greu se mai vede soarele. E doar o chestiune de "mai devreme... sau mai târziu".

Singurătatea şi frica de singurătate se transformă în timp în... lipsă de raţiune ( şi de control)- care a adus oamenii în punctul la care fac pe dracu'n patru, renunţă la prieteni, obiceiuri, îşi schimbă până şi religiile, credinţele, orice, dacă e posibil... uită, dacă au ştiut vreodată, că doar unul dintre preţurile compromisului făcut... este un alt compromis.
Şi... inevitabil, într-un târziu, apare întrebarea: cât dintr-o relaţie este... dragoste, şi cât este... frică de singurătate? Până la urmă, cât dintr-un "te iubesc" este - "te iubesc şi te respect pentru  ceea ce eşti", şi nu "te iubesc pentru ce-mi oferi, sau pentru ce-mi permiţi"?
Secretul... nu stă în egoism, nici în uniunea veşnică, şi nici în... nemişcarea în doi, cea din urmă fiind o moarte lentă... şi lamentabilă.

Lucrurile sunt atât de simple. Când oamenii se cuplează, şi mai mult de atât, se căsătoresc, crezând că l-au prins pe tipul de la ultimul etaj* de picior, nu fac altceva decât să se înlănţuiască singuri. Iar dragostea... nu e o colivie de argint, în care îţi aduci jumătatea înaripată. Dragostea... este precum un dans. În care e nevoie de atenţie şi tandreţe. Şi pentru că frumuseţea unui dans o dau apropierea şi depărtarea făcute cu graţie, dragostea este - în esenţa ei - apropiere... şi depărtare.



Şi totul... încape în doar câteva cuvinte...

"Dragostea... este precum un dans spaniol"
P.S. Sau... aşa ar trebui să fie...



* tipul de la ultimul etaj - unii îi spun Dumnezeu

24 de comentarii:

  1. Cred ca oamenii prefera dragostea asezata, cuminte, cea care arde la foc mic si nu se consuma niciodata. Dragostea ca un dans spaniol, dragostea vulcanica, patimasa ii oboseste pe oameni, ii chinuie, ii mistuie. "Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine", pare sintagma preferata a majoritatii. Pentru ca e mai simplu asa, e mai convenabil si mai durabil. Pentru ca oamenii sunt pragmatici...

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu ma refeream la distanta si apropiere, atunci cand am spus ca "dragostea e precum un dans spaniol".

    RăspundețiȘtergere
  3. iar unii n-au stiut niciodata ce e, au trait doar cu impresia..

    RăspundețiȘtergere
  4. ... cunosti personal cazuri de genul, sa inteleg...

    RăspundețiȘtergere
  5. E buna asta cu "te iubesc pentru ce imi permiti". M-am gandit din toate punctele de vedere la dragoste, dar nu si din asta....
    Nu cred in casatorie - dar nici nu afirm ca nu functioneaza. Poate ca unii sunt imuni la actele de laprimarie dar mie probabil mi-ar sufoca dragostea - si ar ramane tot restul - prietenie,iubirea calma, obisnuinta, spiritul de....echipa .....toate importante, dar nu suficiente sa ma tina o viatalanga cineva

    RăspundețiȘtergere
  6. @hapi2233, bine ai venit pe "across the stars", ma bucura vizita ta :)
    Dupa cum cred ca ti-ai dat seama, nu cred in casatorie. Mai mult de atat... sunt contra ei. In ceea ce ma priveste, iubirea n-are nevoie sa fie certificata.

    RăspundețiȘtergere
  7. am intalnit de multe ori aceasta perceptie privind dragostea si casatoria si nu pot sa te contrazic cu vehementa intrucat in , poate 80la suta din cazuri exact asa se intampla, dar imi permit sa spun ca un om de valoare ramane un om de valoare si intr-un cuplu, si intr-o casatorie, iar dragoastea care ajunge sa te consume pana sa nu-ti mai dai importanta nici tie insuti nici celuilalt, parerea mea, e ca n-ar fi chiar dragostea. Adevarata iubire e menita sa te inalte, nu sa te coboare, si o poate face si intrun cuplu, si intro casatorie. Daca nu o face, inseamna ca nu e iubire deloc, ci doar un atasament care simuleaza ca ti-ar acoperi lipsa de afectiune simtita candva, de aici un confort mediocru in care majoritatea tind sa ramana.

    RăspundețiȘtergere
  8. ps- eu sunt casatorita, am ramas la fel de slaba ca la 18 ani iar de aratat chiar arat mai bine(doing some yoga...) nu am nici aripioare nici burtica sau fund mare, in fiecare zi ma trezesc la 7 sa pregatesc micul dejun pt sotul meu, port haine dintre cele mao frumoase in fiecare zi iar atunci cand simt nevoia de ceva comod, pur si simplu ma imbrac cu ceva de-al lui. In fiecare zi cand merge la sala, ma lasa in drum ba la coafor, ba la un salon, ba la o prietena si ma ia cand se intoarce. In fiecare zi cand intra in casa ma ia in brate de parca m-ar vedea prima data dupa mult timp(si ne cunoastem de 12 ani), imi face orice placere, de orice natura si am acces la toate gandurile si conturile lui.Parca ar fi mult sa spun ca suntem o exceptie. Citim impreuna, facem sport impreuna, ne ajutam in fiecare domeniu de activitate, viata in doi poate fi minunata, daca sunt cei doi aia care trebuie. Cred ca asta e , de fapt, problema, ca oamenii raman langa persoana nepotrivita, si care nu numai ca nu ii motiveaza sa evolueze, dar ii si trage inapoi. gata ca m-am intins.

    RăspundețiȘtergere
  9. @sirenna, bine ai venit pe "across the stars" :)
    Grozav :) O relatie care chiar functioneaza:)
    Ma bucur pentru tine si sotul tau, ce-mi povestesti suna a relatie constructiva:). Am vazut asta rar. Insa... mai bine sa fii in acei 20%, decat printre cei 80% :)... nu?
    O zi frumoasa:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Pe alocuri tind să îți dau dreptate. Probabil știi tu mai bine unde anume...

    Ziceai tu acolo așa:

    Pentru că acolo unde apare un partener de viaţă care să fie lângă tine zilnic, dispare singurătatea, şi se instaurează încet-încet pierderea identităţii. Prin asta înţelegând puterea interioară, capacitatea de a lua decizii bune de unul singur, creativitatea, iniţiativa, strălucirea. Da,strălucirea. Şi asta se vede foarte bine la cei căsătoriţi.

    Ok, aici sunt multe de discutat, pentru că... uite, pe mine dragostea m-a ajutat să fiu întocmai mult mai creativă. Un fel de muză, dacă îmi permiți. Poate da, oarecum și dintr-un impuls adolescentin de a dovedi celei de lângă mine că I am worth it. Toate astea au dus spre ceva bun, zic eu.

    Dragostea fizică, da... nu durează forever, și clar puțini sunt cei ce ajung la Happy Ever After, dar, ea rămâne acolo, undeva... deep. Și nu dispare. Orice ai face. :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu sunt sigur ca ai inteles la ce m-am referit, @Iulia...

    RăspundețiȘtergere
  12. Torden, depinde si cati aniani :) Eu nu cred in casatorie, la 30. Daca tu ai aceeasi perceptie la 21, te inteleg :))))) dar lucrurile se pot schimba

    O sa mai citesc cateva articole, iti multumesc si eu de vizita.Am vazut ca m-ai trecut la blogroll,thanks, ill do the same :)

    RăspundețiȘtergere
  13. "cati ani ai" te rog sa ma corectezi.....ma grabesc si scriu aiurea

    RăspundețiȘtergere
  14. Imi pare rau, @hapi, nu pot corecta commenturile. Am auzit ca se poate, dar... nu stiu cum.
    Am 37, by the way. Gandesc de multa vreme in stilul asta :).
    Iti multumesc si eu pentru vizite:)

    RăspundețiȘtergere
  15. Nu mai stiu ce e dragostea, torden...
    La mine s-a manifestat (gresit) mai multi ani, in chip de obsesie, pasiune,suferinta...chin. Am abandonat ideea de a verifica "CE E". Prietenie ar fi cuvantul cel mai simplu spus. Asta insemnand sinceritate, incredere, devotament(cel putin pe plan spiritual). Am renuntat sa ma mai gandesc la asta. Imi spun ca "iubesc", dar nu stiu ce. Dar accept ca asa stau lucrurile. Nu caut sa mai clarific nimic, fiindca simt ca as "forta" (din nou)lucrurile... Si imi mai doresc asta. Vreau pace.liniste.

    RăspundețiȘtergere
  16. @Otilia... nimeni nu iti poate spune ce e dragostea, de fapt. E un lucru pe care trebuie sa-l traiesti, si pe care la un moment dat, poti sa-l definesti, in raport cu tine insati, cu experientele avute. E mereu in miscare, asa cum suntem si noi. Pentru ca daca stai sa analizezi putin, prima dragoste e intr-un fel, cea de-a doua e in altul, a treia in altul, si tot asa. Presupunand ca prima o ai atunci cand esti la camin, a doua cand esti in generala, a treia - in liceu, iar a patra... deja o simti altfel. E precum un fruct care isi schimba gustul pe masura ce musti din el. Postarea reprezinta ce cred eu despre dragoste, si cum ar trebui sa fie, in viziunea mea. Poate am gasit cuvintele sa definesc o idee - exemplu e "fructul" de care vorbeam, insa numai tu stii cum e primul gust, si al doilea... si tot asa. Nu trebuie sa fortezi lucrurile. Insa nici sa le ocolesti la nesfarsit. Asta e unul dintre subiectele la care se aplica "cunoasterea inseamna suferinta". Da... doare ca dracu'. Stiu. Insa e singura cale in care un om poate sa cunoasca lucrurile astea in mod obiectiv, sa se cunoasca pe sine, si nu in ultimul rand, sa se maturizeze sentimental.
    In other words... "love is pain". But..."no pain... no gain".
    Iti doresc sa gasesti pacea si linistea pe care le cauti :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Subscriu postarii acesteia.

    Eu NU voi fi unul dintre cei care se vor pierde pe drum! Ar fi cazul asadar sa fiu recunoscatoare pentru firea "bolnavicioasa" cu care m-a inzestrat viata.

    RăspundețiȘtergere
  18. Pai daca nu poti corecta, nu-mi ramane decat sa-mi asum greselile :))) La mine merge usor cu "edit" la orice comentariu.
    Adica daca unul ma injura eu pun XXX si iese un buchet de fraze minunat :)
    Dragostea....cea erotica e un fum care se topeste atunci cand dezbracam obiectul dorintei de calitatile cu care l-am inzestrat....
    Dragostea-iubire calma, calda,prieteneasca, uneori ostila dar mereu sincera.....dureaza
    Asta din experienta mea...
    Iar cand gasesti omul in care sa le imbini pe cele doua.....oaw :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Ermmm... da, insa tu esti pe "wordpress". Aici n-am gasit optiunea. La mine regulile sunt clare, in josul paginii:)... injuraturile duc la disparitia commenturilor care le contin. Scurt, fara discutii.
    Ihm :D (vezi ca am obiceiul sa mormai uneori, in semn de... diverse chestii :), sa nu te deranjeze ) Sunt de acord cu tine :)

    RăspundețiȘtergere
  20. ...si scuze pentru intarziere, tuturor.
    @Silvia, ma bucur sa stiu asta :). La ce te referi cand spui ca ai o fire "bolnavicioasa"?

    RăspundețiȘtergere
  21. Nu o sa comentez ca nu ma mai opresc...Intr-un fel iti dau dreptul, intr-un fel incerc sa nu...vreau inca sa mai cred in dragostea care nu schimba, nu darama, ci construieste:)

    RăspundețiȘtergere
  22. Poti in schimb sa imi spui parerea ta la o plimbare sau o bere :P, stii ca sunt un bun ascultator, @Laura :)

    RăspundețiȘtergere
  23. In primul rand, am scris dreptul in loc de dreptate...oboseala...iesim la bere/plimbare/povesti si comentam si asta. Numai sa imi revin dupa drum:)

    RăspundețiȘtergere