Poveste, tutun, şi prichindei

- Ai tăi sunt nasturii ăştia, unchiule? Ce frumos strălucesc! Puştiul veni înspre mine cu viteză.
- Poftim? Care? Nu, aceia nu-s nasturi, Mihuţ. De câte ori ţi-am spus să nu-ţi mai bagi năsucul ăla roz în cutia de piele? Lăsai un zâmbet uşor să-mi apară pe faţă, şi îi prinsei vârful nasului uşor cu două degete.
- Sunt butoni.
- Butoni? Ce fel de butoni? Apeşi pe ei? Şi dacă apeşi, ce se întâmplă?
- Nu, nu apeşi pe ei, măi tată. Mă scutură un râs zdravăn, pentru că întâmplarea îmi amintea de unul dintre filmele copilăriei, şi de inelul lui Barbarella. Uite, vino mai aproape, şi dă-l puţin pe cel albastru. Aşa... vezi cămaşa asta?
- Da.
- Ce observi neobişnuit la ea?
- Păi...
Prichindelul mă studie din cap până-n picioare, şi strâmbă din nas, scuturând în acelaşi timp capul a "nu ştiu..."
- Bine, hai să te ajut. De fiecare dată când îl vezi pe unchiu' că poartă cămaşă, ce e diferit de felul în care se îmbracă alţi oameni?
- Mmm... gata, ştiu! Ochii îi sclipiră, şi chipul i se lumină, brusc. Ai mânecile ridicate!
- Aaaşa! Şi... mai departe? De ce port cămaşa în felul ăsta?
- Ca să nu o murdăreşti când umpli pipa cu tutun?
- Ia uite cine ştie! Ai o bomboană de la mine, pe tema asta. Alt motiv mai ştii?
- Păi... ţuguie buzele, şi se roti pe vârful unui picior... nu.
Luai butonul pe care Mihuţ îl "pescuise" din cutie, întinsei o mânecă, şi după câteva secunde, îl prinsei în găurile lui. Cum e?
- Nu e nasture?
- Nu chiar. E un... nasture puţin mai special.
- De ce-i special?
- Pentru că mi l-a făcut cadou Ramona.
- Mami?... credeam că e fermecat...
- Eh... este fermecat, într-un fel. Vezi pietricica asta albastră? E piatră semipreţioasă, şlefuită de un nene foarte priceput. Iar metalul pe care e prinsă, e placat cu ceva foarte rar, care se numeşte rodiu.
- Rodiu?
- Da. O ţii minte pe Raluca, prietena mamei?
- Tanti aia care lucrează la şcoală, şi era îmbrăcată cu halat alb?
- Da, ea. E profesoară de chimie. Mi-a spus că metalul ăsta nu se strică nici măcar dacă îl bagi în acid azotic. E foarte rezistent.
Se uită la mine lung, încercând să-şi dea seama ce-i aia "acid azotic". Dar se prinse că trebuie să fie ceva important, şi zâmbi.
- Daaa? Şi de unde i-a luat pe butoni?
- Ehee... n-a vrut să-mi spună, dar am aflat eu până la urmă. De la Borealy, magazin de cadouri, de pe net.
- Cum... de pe net?
- Da. În ziua de azi se poate folosi cardul. Scrii acolo nişte date, faci comanda, şi trebuie doar să aştepţi câteva ore... şi gata! Când eram eu ceva mai tânăr, acum  vreo 20 de ani, nu exista metoda asta.
- Şi au de toate acolo, unchiule?
- Acum au. Au cadouri pentru toate vârstele. Maşinuţe de colecţie, făcute în detaliu, păpuşi, ceasuri de mână elegante, calculatoare din alea mici de stai pe net cu ele...
- Netbook-uri!


- Aşa. Ai prins de la mama repede. Au până şi inele din acelea care o ajută pe mami să ştie unde te afli.
-Ce fel de inele?
- Inele de localizare. Dacă te rătăceşti, mami ştie unde să te găsească. Înainte aparatele erau mai mari, sub formă de ceas, dar acum, după 20 de ani... sunt mult mai uşor de purtat.
Magazinul s-a dezvoltat foarte mult, acum cravatele sunt prezentate de bărbaţi special angajaţi, ca să-ţi dai seama cum ţi-ar sta cu una. În plus, prezentările sunt făcute 3D, un lucru foarte important, pentru că poţi să vezi produsele din toate unghiurile, să le roteşti pe toate părţile. În felul ăsta te hotărăşti mai uşor dacă vrei să cumperi ceva.
- Nu mi-i dai mie, unchiule?
- Nu pot, dragul meu, i-am primit de la mami, ai uitat? Se supără pe noi, după aia...
În plus, tu eşti prea mic pentru butoni. Da' îţi face unchiu' un cadou frumos, dacă eşti cuminte. Eşti?
- Da, da!
- Hai, gata, fugi la mami şi tati, şi întreabă-i dacă sunt gata de plecare.
- Mă luaţi şi pe mine?
- Ai fost cuminte?
- Mami spune că am fost. Tati nu ştie, că el a fost plecat cu vaporu'.
- Bine, bine. Hai, fuguţa, că vreau să am timp şi de o pipă.

Ţăndărica de om o zbughi pe uşă, fericită. Îmi aprinsei o pipă, şi pufăii de câteva ori... Unde e al doilea buton?
- Mihuuuţţţ!

postare scrisa pentru etapa 7 SuperBlog 2011