Scrieri din vârf de... catarg (I)

Pornind de la vrăjeala cu fluturașii... în capetele femeilor e un mare haos. Mare, adică... mare. Imens. Privind dintr-un anumit unghi și la un fel de scală... femeile sunt particulele alea mici din Univers, care se mișcă haotic; iar bărbații sunt elementele stabilizatoare. 

Lucru deloc lipsit de importanță, nehotărârea atinge toate aspectele și cam toate momentele vieții unei femei. Femeia o vrea mare, însă dacă o ai prea mare, doare; iar dacă o bagi prea adânc, iarăși doare, și nu e bine. Dacă e prea mică, nu simte nimic, iar dacă îi spui să facă exercitii Kegel, se uită surprinsă sau "opărită" la tine, pentru că (vai!) ai jignit-o spunându-i într-un mod frumos și decent că ea e cea care are vaginul larg, și că de fapt ... "jucăria" ta n-are nimic.  
Dacă te pune dracu', ai vreun moment de creativitate sexuală și vrei să experimentezi vreo poziție nouă, una care i-ar putea provoca o plăcere intensă, ei bine... în momentul ăla ea vrea să experimenteze..."scândura". Treaba-i bună, clar de Lună, patul încă nu s-a dezmembrat, vecinii încă n-au făcut infarct ascultându-vă, femeia vrea sex "nervos" în toiul nopții; erecție este să spargi și nuci, și buci, pasiune este pentru una cât ar fi pentru cinci, tandrețe blegoasă - este și aia... totuși tu nu ești "omul cameleon" și printre alte chestii îndepărtate și cosmice... nici nu te-ai născut cu veleități de tâmplar, în morții lui de lemn...

Dacă îi spui unei femei că o partidă de sex poate dura 2-3 ore, se uită cruciș la tine în timp ce în mintea-i haotică apare imaginea actorului preferat, după care spune că nu e posibil ca tu să faci așa ceva. Nimic de zis, asta e, ești bărbat, ții pieptul înainte, chiar și dacă trebuie să concurezi cu imaginea unei stafii de la TV îmbrăcată-n roz. Partea mai nasoală, cea pe care n-o știe "ea" - este că tipul respectiv pozează în ipostaze puțin cam... prea drăguțe pentru un mascul, iar adevărul dureros care i-ar spulbera iluziile (că printr-un miracol el va veni și-o va lua de nevastă)... este faptul că omu' e pârțar și-i plac fetele... cu mustață.

Deși crede că este o bună observatoare, femeia nu stă să-și studieze îndeajuns de mult partenerul, cu atât mai puțin să respecte dorințele acestuia (un exemplu foarte simplu e "am nevoie să petrec ceva timp și singur, mă sufoci"). Dacă o reprezentantă a sexului feminin a observat două-trei lucruri la un bărbat, deja gata, crede că l-a citit. Ea... "știe". Mai mult de atât, ea... "simte". Cum femeile (la modul general) n-au treabă cu vreuna dintre căile spirituale demne de luat în seamă (și nu în râs), faza cu "intuiția feminină", spusă pe un ton copilăresc-malițios-ușor superior e un mare praf de aruncat în ochi pentru fraieri, bărbații trecuți prin viață știind că femeile la unele capitole sunt "varză", și că în multe cazuri n-ar putea să "intuiască" nici măcar în ce direcție arată... degetul mijlociu.   
Rezultatul conflictului de "cunoștințe" despre oameni - în general, și despre bărbați - în particular... se vede destul de repede, întrucât e o mare diferență între ceea ce crede o femeie, ceea ce-și dorește o femeie, și ceea ce "știe" despre un bărbat - o, da, e vorba de aceeași... femeie.

Se întâmplă ca o femeie să nu știe a exprima frumos și simplu un "iubește-mă" sau "arată-mi că mă iubești". Nu, treburile astea, precum celelalte... sunt îmbârligate, evident -  chiar dacă bărbații sunt mult mai pasionați de arte marțiale, metafizică și yoga decât femeile, nu-s decât vreo câțiva pe lume cu șapte puteri și telepatie să-i citească gândurile unei femei, schimbătoare precum forma unei caracatițe. În consecință femeia pune bot și adună frustrări cu mai mult spor decât poate strânge grâu o combină agricolă, iar când explodează...

E un fel de "fute-mă, nu mă mai fute", întâlnit de mult prea multe ori ca să nu fie luat în calcul. Femeia vrea să-i aduci flori, dar când i le-aduci se preface că nu-i pasă, dacă te-aude că scrii, vrea  poezii la comandă, să fii tandru, atent și sensibil; nu, de fapt vrea s-o apuci de păr și să i-o tragi cu salbăticie, ba nu (iar)... de fapt vrea să se uite la un film "interesant" cu tine... ca de fapt să realizezi că pâna la urmă vrea tot... să i-o tragi sălbatic, și într-un final când i-o tragi zdravăn, îți spune... "te rog... mai încet". 
Dacă ai prieteni și petreci timpul cu ei, nu e bine. Dacă ai prietene sau cliente, în nici un caz nu e bine, ăla e clar... motiv de război, nu contează că e vorba de 17 sau 70 de ani. Cum femeia "s-a chinuit" să te cunoască, ea "știe" că tu ești un animal nemernic, nedemn de încredere, care ar fute până și veverița din copac cu tot cu scorbură, ba chiar și gaura neagră din galaxia învecinată; drept urmare îți va monitoriza toate ieșirile din casă și va pune mâna pe telefonul sau calculatorul tău ori de câte ori va avea ocazia, ba mai mult de atât, te va invita sa intri pe contul tău de Facebook de pe calculatorul ei, ca să vadă ce "secrete" mai ai.

Trebuie spus... e nevoie de un spirit de aventură periculos al dracu' pentru a aduce un echilibru în haosul format de lipsa de logică/rațiune și furtuna de sentimente contradictorii dintr-o femeie... cu alte cuvinte e ca și când ai naviga pe furtună între o mare înghețată și un soare al dracu' de fierbinte. Dacă nu te fute apa, te fute gheața, dacă nu te fute gheața, te fute soarele. Morala: cineva tot te fute. La cap.

În consecință...

... când o femeie îți spune "vai, dar eu vreau sa simt senzația aia... fluturașii ăia în stomac", tu spune-i "bine ca nu vrei să ți se-nmoaie genunchii, tocmai ce mi-am pus o cataramă nouă"

Funny (11) "... si gluma loveste din nou"

 

sursa: Crazy Shit

True...

 

sursa: More Crazy Shit

Am lumea la picioare

Ăăă... sau nu.
Şi în ideea asta...  femeilor care cred în bullshit-uri de genul doar pentru că se îmbracă / boiesc atent şi frumos - le spun: aveţi tot dreptul... să muriţi de ciudă.


Măi... "dragelor"... îmi place să vă dezbrac din priviri. Nu, greşesc. Scuze. Iubesc să vă dezbrac din priviri - însă nu doar de haine. Când fac asta... vă dau jos toate prostiile pe care le purtaţi cu aere de "sânge albastru"... acele bluziţe, fustiţe, pantalonaşi, pantofiori, cizmuliţe, poşetuţe, eşarfe, pălărioare, inele, brăţări, coliere, lănţişoare, ojă, vopsea de păr, ruj, fond de ten, fard, rimel, parfum, etc...
Iubesc momentul ăla în care stau la aceeaşi masă cu o femeie considerată de alţii "foarte frumoasă" - şi-i dau jos "ambalajul", vizualizând cum arată fără pensare, epilare, manichiură, pedichiură, machiere... şi fără accesorii.
Şi ce-mi place mai mult decât asta - e s-o văd că-şi menţine atitudinea condescendentă şi siguranţa date de aşa zisa-i frumuseţe, fără să ştie că din momentul ăla e complet despuiată şi transparentă.

O, nu... Nu simt nevoia să merg la teatru. Şi nici nu-mi place să mă prefac, însă dacă nu mă prefac... nu pot să văd aşa cum trebuie piesa de teatru. Iar cu o scenă atât de plină în viaţa reală... doar mă las uşor pe spate, şi privesc. Uneori se întâmplă să mai şi râd.

sursa: RandomlyFunnyStuff

Foșnet

"... căci dacă tu ai fi pădurea, ți-aș asculta freamătul o viață întreagă."

Doar îmbrățișarea tandră a singurătații ne ajută să regăsim acea voce care pare să vină de undeva din spatele capului... Șoptită, ca într-un vis colorat, ne spune încotro s-o luăm pentru a atinge încă o dată fragilitatea echilibrului, stând într-un picior...

... am plutit printre gânduri într-o zi ușor răcoroasă în care nările mi-au fost gâdilate cu miros de pământ ud, și-n care copacii mi-au mângâiat tâmplele cu prospețimea unor petale mici. Un salut crud, simplu, și blând - al naturii... pe care uneori simt că nu-l merit. Și-am realizat într-un târziu... că într-o inerție prelungită nu poți decât să găsești suferință, o moarte lentă și agonizantă.

Zilele astea am discutat cu cineva despre relații de genul "noi doi și-o umbrelă". Și-am spus că nu concep să locuiesc împreună cu o femeie - zi de zi, în aceeași casă, pentru anii care mi-au rămas de trăit. Sincer... mi se pare anapoda să fac asta, atât timp cât simt nevoia să plonjez în propriile-mi adâncuri și să mă întorc cu câte o "pietricică colorată". Dacă ar fi să mă-ntrebe cineva... chiar n-aș putea să stau în fiecare zi bot în bot cu femeia, doar pentru că așa vede cam toată lumea ideea de relație "serioasă" și "standard". Am stat și m-am întrebat: "cum dracu ar putea să mi se facă dor de o tipă, dacă ea e mereu prezentă?". Nu mă îndoiesc de existența acelui dor care intervine la câteva ore de la plecarea la serviciu a consoartei... dar... hmm... chestia aia poate fi foarte bine confundată cu obișnuința. Și obișnuința e dracu' gol într-o relație. Mai exact... ucide relația. O văd și am văzut-o de prea multe ori în jurul meu. Oamenii ajung să spună: "băi, eh, păi... e bine... e bine și așa". Și de fapt toată treaba se transformă într-o conviețuire mai mult sau mai puțin pașnică care se rezumă la a fi... acceptabilă. "E acceptabil... ah, deci mă obișnuiesc."

Mi-am dat seama cu mult timp în urmă că oamenii de fapt aleargă disperați după stagnare, și nu după evoluție - chiar dacă cea din urmă e mai bună. Nu, frate... lumea aleargă după... 'stat'... un 'stat' cât mai confortabil în prezența celuilalt, care să facă singurătatea să se transforme în 'singurătate în doi'. Mai plăcut, mai distractiv, mai... acceptabil.

Dorința de a supraviețui cu orice preț împreună cu teama și dorința de-a avea - au dus oamenii pe niște "culmi" fascinante. Mai exact... "fascinante". Cu " ". Pentru că stau și mă uit prostit la miile de oameni din jurul meu care se cuplează și se mută împreună - doi câte doi, crezând cu tărie că asta le va aduce fericirea.
Ei bine, puișorilor... nu faceți altceva decât să vă alegeți colivia de după care veți trage câte un tril stins din când în când, semn că încă n-ați murit de tot.

Adevăratul echilibru în viziunea mea  - vine din dans. Din apropieri și îndepărtări. Din "mi-a fost un dor nebun de tine" și "simt nevoia să fiu cu mine însumi". Din "hai să mergem la o bere cu gașca", "merg cu fetele la o cafea" și "mă duc la o bere cu băieții".
... pentru că altfel lucrurile sunt precum plimbarea pe o șosea cu înclinația de... 0 grade. Nimic nu coboară, dar nici nu urcă.

Și mă întreb: "vede cineva asemănarea?".
Călătorie - căsătorie.
Ceva îmi sună pe aproape...
... și nu pot să înteleg... cum de cei mai mulți preferă pustietatea  plată a deșertului în care găsesc mai mult imagini tremurânde - decât oaze și diamante.

În fond... toată "călătoria" asta este... sau ar trebui să fie... precum căutarea pietrelor semi-prețioase pe un munte. Sau a altor chestii. Te îndepartezi de partener doar pentru a reveni mai târziu lângă el - ținând în mână un "cristal", o "floare", un "gândăcel". Orice. Pentru fiecare dintre cei doi muntele are valențe diferite, iar bogățiile pe care le descoperă unul e posibil să nu le descopere celălalt... și viceversa.

Drumul... e muntele. Noi... suntem muntele.

Da, te evit

Nu ştiu să zic la ora asta în procente... cât din experienţa de viaţă devine înţelepciune, şi cât devine simplă linişte. Ce ştiu... este c-am înlăturat rând pe rând lucrurile care nu-mi plăceau şi nu-mi făceau cinste, la fel cum am scos din 'ecuaţie'  oamenii care nu se ridicau la nivelul aşteptărilor mele. Ca să-mi definesc unele lucruri în viaţă a trebuit să experimentez tot felul de tâmpenii şi să mă pun în tot felul de situaţii - una mai ridicolă decât cealaltă. Şi-am experimentat... de la băutul şi fumatul fără măsură, răstitul la bocanci, glumele cretine "cu băieţii" - până la bâjbâitul pe întuneric a  unei necunoscute care dintr-o sala de cinematograf cam goală s-a aşezat (unde?)... lângă mine.
... de la flirturile stupide de pe net cu femei ce-l caută pe cavalerul salvator cu armura lui strălucitoare şi  sfârşesc lamentabil prin a da doar peste o lance nouă - până la petrecerile unde de prea mult confort oamenii se dau în stambă, oameni despre care instinctul îmi spunea: 'ceva e în neregulă', dar cărora le-am acordat dacă nu una, atunci mai multe şanse.
... de la nesfârşitele ore petrecute în fel şi fel de anturaje, cu "prieteni" care nu vedeau mai departe de următoarea sticlă de băutură şi următoarea femeie în... următorul boschet - până la oameni "înalţi" şi cuminţi, pe care dacă-i luai puţin la scuturat realizai că nu-s chiar atât de spirituali, ba mai mult de atât... că nu-s tocmai normali la cap, şi că de fapt făceau eforturi să se ridice la înălţimea unui grup doar ca să pară interesanţi, pentru că asta-i cruda realitate - erau nişte trişti incapabili să-şi depăşească condiţia.

... de la tinere care erau atât de aeriene încât nu-şi găseau curul nici cu ambele mâini - până la "femei" care afişau o falsă maturitate/siguranţă de sine şi care se comportau aşa cum numai nişte adolescente ştiu s-o facă, care ori manifestau o lipsă (reală) de interes pentru bani, ori se bălăceau în noroiul snobilor cautând "ieşirea".
... de la "mute" care nu-s în stare să-ţi spună ce le displace - până la "femei" care-ţi spun radiind prosteşte "vai, ştii... vreau  sa fac un copil cu tine". Mda... am trecut şi prin shit-ul ăsta. Ce să zic... aproape toate muierile visează la masculi alfa care să le ducă pe cele mai înalte culmi şi să lupte pentru ele... şi cam aproape toate uită cel mai important lucru - că trebuie să merite efortul ăsta din partea unui bărbat.


Am cunoscut oameni... şi-am gustat din viaţă...
... şi pe cât de mulţi am cunoscut, pe atât de puţini mă pot baza. Motiv pentru care prefer muşcătura apăsată a singurătăţii în locul companiei oferite de diverse personaje smălţuite în culori şterse.


Şi cu toate astea... nu mă pot considera marele înţelept. Nu le-am făcut pe toate... şi în mod sigur nu le-am făcut pe toate bine. În exagerarea lor, unii ar spune că sunt mare şi tare, ori că-s aşa şi pe dincolo...
Eu aş spune doar că ştiu pe ce lume trăiesc... şi că am ceva curaj.

Dacă acum 20 de ani eram foarte prietenos şi bun cu toată lumea, la ora asta mă uit urât până şi la contactele virtuale. Dacă nu te cunosc şi-mi dai "friend request" - "cine eşti şi ce dracu vrei?" e prima întrebare care-mi vine în gând. Pentru că m-am săturat de lameri/ţe, fuckeri, idioţi şi alte personaje cu mintea'n cur.

La dracu... nu-s genul "dalai lama", şi nu, n-am toate răspunsurile. Le am doar pe-ale mele. Şi doar eu ştiu cum le-am dobândit. Ceea ce-mi dă dreptul să am o filosofie proprie şi să fiu... eu însumi. Restul... e poveste ce merge din gură-n gură, snacks-ul pe care-l ronţăie unii când n-au ce face, la o cafea.
Nu-s extraordinar de interesant dar nici nu trec neobservat. Însă... într-o lume cretină cum e asta în care trăim... mi-ar plăcea să trec neobservat de multe ori.


M-aş bucura dacă oamenii ar deschide dracului ochii - să vadă lucrurile aşa cum sunt în realitate, să gândească pentru sine şi să-şi cântărească corect faptele. M-ar bucura enorm să ştiu că oamenii depun eforturi să privească înainte în timp consecinţele lucrurilor pe care le fac. Ca şi când ar privi o autostradă în lung...

Cred că-ncep să-mi pierd răbdarea cu specia umană...

Întrebare

Acum... pe bune...
Se pare că multe femei care visează la p*la calului din vârful dealului... ori n-au auzit  de exerciţiile Kegel, ori dacă ştiu de ele - sunt prea comode ca să le practice.



sursa: Randomly Funny $tuff

Plus sau minus

Am purtat de-a lungul timpului conversaţii cu mulţi oameni... tineri, bătrâni, femei, bărbaţi...
Atunci când într-o discuţie venea vorba de egalitatea între sexe, subiectul era întotdeauna dezbătut cu pasiune, cu foc şi cu nerv. E un lucru pe care l-am văzut, l-am auzit şi l-am simţit de atâtea ori...
Şi în ciuda faptului că unele lucruri nu se vor schimba niciodată, ideea că femeile vor să fie egale cu bărbaţii nu mă surprinde.
Am avut odată cont pe Tagged. Şi m-am trezit cu o tipă în listă - o femeie frumoasă care avea un copil. Şi care la un moment dat m-a întrebat dacă - şi de ce sunt misogin.
Şi i-am răspuns "într-o oarecare măsură", cu argumente. I-am spus despre ştiinţă, artă, poezie şi proză. Despre "the easy way", superficialitate - şi cât de mult mă dezgustă. Despre incapacitatea sau după caz - de lipsa de interes  a femeii  de-a înţelege ce se întâmplă în mintea şi sufletul unui bărbat.

Să nu-mi spună nimeni că toată treaba a fost din cauza timpurilor, şi că femeile au fost ţinute în umbră cu forţa, departe de libertatea de a crea. Pentru că erau şi alte lucruri pe lumea asta... altele decât turnatul plozilor, gătitul, cusutul sau spălatul. Şi rămânea în mod sigur timp liber de alte lucruri. Hai să nu ne ***** pe noi.
Pur şi simplu n-am să accept explicaţia asta. Eu ştiu că alţii când au vrut ceva cu adevărat şi le-au fost puse piedici în cale, au făcut pe dracu'n patru şi le-au trecut. Şi nu i-a mai oprit nici timpul, nici oamenii, nici piatra şi nici oţelul. Ori au dat colţul încercând, ori nu. Dar n-au renunţat. Sub nici o formă n-au ales calea mai uşoară.

Şi în ideea asta... ajung la "egalitate". Am auzit multe femei spunând că vor egalitate. După mii şi mii de ani în care ar fi putut să facă ceva, şi după ce 99% dintre lucrurile existente pe lumea asta  au fost create / inovate / descoperite de bărbaţi... s-au trezit şi femeile că vor să fie egale. Întrebarea mea e: "cu cine, frate?".
Pentru că nişte lucruri nu s-au schimbat de-a lungul timpului. E vorba despre chimia corpurilor. E vorba despre reacţiile unui bărbat şi ale unei femei în situaţii similare. Şi cine are tendinţa să treacă peste aspectul ăsta... că citească din nou "situaţii similare", ca să bage bine la cap. E vorba despre modul de-a gândi. E vorba despre modul de-a simţi.

Şi-atunci vin următoarele întrebări...

Ca femeie... cum poţi să vrei să fii egală cu un bărbat, când fragilitatea corpului nu-ţi permite asta?  Cum vrei egalitate, când multe alte femei înaintea ta au tăcut din gură, au plecat capetele şi-au ales diverse căi de "supravieţuire" - de la a face copii şi ţine o gospodărie până la... cea mai veche meserie din lume - lucruri care se întâmplă şi acum? Cum poţi să-ţi doreşti egalitate cu un bărbat, când fragilitatea interioară este precum o lupă care măreşte şi exagerează lucrurile neplăcute făcute de unul?

De-a lungul timpului bărbaţii au fost cei care au inventat cam... toate chestiile / maşinăriile posibile şi imposibile, începând probabil  de la banala roată... până la telefoane, cuptoare cu microunde, calculatoare, interfoane, sau sateliţi care ne asigură transferul datelor pe net... şi multe alte lucruri pe care le folosim zilnic. Tot ei sunt ăia care au luptat în mai toate războaiele din istoria omenirii, cotropind sau apărându-şi ţările (şi familiile). Dacă sunteţi femei şi citiţi asta... vă place sau nu... realitatea e ca cei mai mulţi inovatori, scriitori, pictori, războinici şi poeţi...  sunt bărbaţi. Oameni printre care se află unii ce-au preferat să trăiască în mizerie sau să moară, decât să renunţe la ce-i făcea să se simtă vii. Vii.
Am văzut şi femei care nu încercau să fie ceea ce nu erau. Care au acceptat că sunt femei, şi care-şi trăiesc viaţa în consecinţă. Care gândesc pentru sine, şi care au curajul de a pătrunde aspecte diverse ale vieţii. Şi care sunt puternice în faţa încercărilor, fără să fie "bărbate".
Însă altele...

Să n-aud bullshit-ul ăla extremist cu "băi, dar o femeie ţi-a dat viaţă". Pentru că o să m-apuc să trimit cu viteză lumea să citească despre informaţiile pe care le conţin spermatozoizii. Am avut nevoie unii de alţii la faza asta cu procreerea, da, fiecare a avut rolul său. Ca oameni, însă... unii dintre noi sunt buni, iar alţii sunt mai puţin buni. Iar alţii... ei bine... alţii sunt răi. Violatori, criminali... Categorii de oameni pe care nu le iert. Pentru unii nu mai e timp de reeducare, pentru unii nu există "ştii... nu-i bine ce faci, îţi răneşti semenii". Există ghilotina. Scurt.

Revenind...
Cu toate astea, noi "ăştia", bărbaţii... noi suntem "porci", "măgari" şi "mitocani". Noi facem lucruri "urâte". Chiar şi dacă în asprimea noastră dăm peste nas într-un mod destul de elegant unei femei care se poartă / vorbeşte într-un mod inadecvat, urât. Chiar dacă ce se poate face şi spune e de o mie de ori mai rău şi mai urât, iar noi alegem să dăm bobârnace în loc să dăm cu parul şi să zburăm capete... tot noi suntem "ăia răi".
Vede cineva diferenţa dintre bobârnac şi par? Întreb pentru că primul este perceput de multe femei ca fiind al doilea, cu toate că nu-s aceleaşi lucruri.
Egalitate...

E un lucru pe care îl doresc multe femei, dar care nu va exista niciodată.

Câteva lucruri ştiu. Unul dintre ele este acela că suntem făcuţi să fim diferiţi. Şi mai ştiu că o femeie nu poate merge pe drumul vieţii cu ochii în microscop, exagerând toate lucrurile mai mult sau mai puţin plăcute pe care le face un bărbat.

  

Şi spune aşa...

... în noaptea asta m-a scos un amic la o bere. Două... trei... Nu contează. Aşa, pe la 12- 1 noaptea. Când mă uitam şi eu la un film. Dar... am spus să-i dau o mână de ajutor omului, dacă avea chef să bea. Ca de obicei, după băut... încă judec.
Faza drăguţă e că ne-am întâlnit cu o dom'şoară, pe care am cunoscut-o acum vreo săptămână, care e feministă. Da' tare, nu oricum. Hotărâtă. Chiar foarte sigură pe ea. Partea frumoasă e că n-a prea avut argumente pentru "femeile sunt superioare". "Păi zi-mi... "
"Păi... sunt superioare."  Da, frate, da' de ce? Păi bărbaţii sunt ăia care sunt cu inteligenţa, cu tehnica, sunt practici, inventivi, da' tot femeile sunt superioare. Ăăă... well... why? Fac şi eu precum tipul din parodia de la Terminator. 
Why??? Mai că aveam puţin, şi o dădeam în lacrimi amare de suferinţă :)). "Păi... stai, că bucata asta e faină, merg să dansez."
"Go on..."
Sincer, acum... cunosc personal femei care îşi repară şi fac diverse - singure - prin casă. Schimbă singure un bec, îşi montează singure scaunul de birou proaspăt cumpărat din REAL, ba chiar unele "dau cu cheia" sub chiuvetă, dacă masculul din dotare e prea bou, şi nu mişcă nimic atunci când e nevoie. Toată stima pentru ele. Nu pot pălărie, dar dacă aş purta una, în mod sigur aş scoate-o şi m-aş înclina în faţa unor astfel de femei.
Însă cu domnişoara în cauză, şi feminismul ei... tot n-am reuşit să înţeleg care e faza. Până şi sor'mea, care e femeie (şi ce femeie... :) ) s-a uitat stâmb la ea.
Nu, frăţie. Dacă vii la mine cu treburi de genul, nu mă impresionezi. Trebuie să-mi aduci argumente, să-mi dai exemple, pentru că fără exemple... nu merge. Mie nu-mi trebuie mult, ca să-ţi spun despre invenţiile masculilor "proşti", pe care le foloseşti chiar în momentul ăsta, când bei un pahar de Jagermeister, îi trimiţi sms prietenei, sau mergi acasă cu taxiul care are aer condiţionat. Despre intrumente muzicale, mobilă, produse cosmetice, trenuri, eventual  frigidere căzute din avion, şi alte mizerii... de care tu nu ai "nicidecum" nevoie. Nooo... Pentru ea femeile sunt superioare.
Faza şi mai drăguţă... este că i-aş fi putut da (eu) exemple de femei care au realizat/inventat ceva. Femei. Nu puştoaice care au capetele în nori, şi cred că stăpânesc lumea. Am preferat să tac. Şi să mă amuz în continuare.
:)
Life is beautiful.
Some people are just stupid.