Romania: din alt unghi

Ce uita romanii - este ca a-l da jos pe Dragnea&Co nu-i suficient pentru a aduce tara pe linia de plutire. A baga in parnaie ministrii, parlamentarii, senatorii, deputatii, functionarii publici, oamenii politici si cadrele mai mult sau mai putin militare care si-au tradat tara - iarasi nu e de ajuns. 
A-l pune pe Iliescu sa plateasca pentru ce-a facut... nu-i de ajuns. A protesta pasnic... in nici un caz nu-i de ajuns.
Lumea s-a coalizat impotriva lui Boc, Basescu, Ponta...  oameniil-au urat pe unul sau pe altul, insa mie mi-a ramas un lucru viu in minte. Niciodata nu s-a ajuns la radacina. 
Mereu s-a zgariat varful icebergului, mereu oamenii si-au indreptat ura si frustrarile inspre papusi, si nu inspre papusari. Mereu a fost acceptata ideea jumatatii de masura. Aia cu "ei, l-am prins pe unul, hai ca-i bine si asa". 
Imi vine in minte expresia "i-am mai oprit nitel". Sa-i incetinesti pe cei de teapa celor mentionati mai sus nu-i de ajuns.
Tara asta o sa fie curata doar atunci cand (pe langa politicienii corupti) o sa dispara ultimul securist rosu, ultimul politist corupt si ultimul jandarm care dispretuieste cetatenii tarii. 

... si tare-mi e ca lucrurile se vor termina inainte de a incepe cu adevarat, asa cum s-a intamplat in alte randuri.
PSD-ul e o boala, insa focarul e in alta parte.
Masinaria asta politica in care sunt amestecate Securitatea, Politia si Jandarmeria este reptila, iar poporul care-si cere drepturile si vrea justitie - e vanatorul schiop de-un picior. Mereu reptila se misca, vanatorul nimereste mereu coada, care se regenereaza (sub o forma sau alta).
... si de fiecare data reptila ranjeste satisfacuta si-i arata vanatorului curul.

Lucrurile sunt clare: nu tintim unde trebuie.

Abatorul numit "politică"

... mi-am amintit de un studiu făcut de "niște tipi", din care reieșea că puțini oameni de pe planeta asta au IQ-ul mic/sunt cu adevărat proști. Luând în calcul respectivul studiu... trebuie să spun "băi, ceva nu se leagă".
Se pare că prosteala mass-media ține, și ține bine. Se pare că prosteala blogurilor personale și  a paginilor de Facebook, Instagram (sau ce dracu' mai folosesc politicienii și vedetele radio-tv) ține și ea. E vorba despre figurile plăcute care folosesc vorbe alese, sau despre îmbuibații cu fețe porcine și comportamente lor deviante. Într-o extremă sau în cealaltă, toți reprezintă surse de "informație". Toți îndeamnă. Toți îți spun să votezi. Că așa e normal, așa e constituțional, așa e național...
Mai mult de atât, unii dintre ei încearcă (mascat, sau nu) să le zică oamenilor și cu cine să voteze, poate-poate pune fraierul de alegător botul la vrăjeală, măcar unul, doi, acolo...

Degeaba îi explici castravetelui care-i adevărul, dacă ăla nu vrea să înțeleagă. C-o faci an de an, o dată la patru ani, nu mai contează.
Stai, și te întrebi unde greșești, dacă ăla-i încăpățânat, ignorant... sau de fapt e prost cu spume.
Pentru că asta-i întrebarea.

Problema românului nu este nerespectarea legilor. Problema românului este respectarea fără crâcnire a legilor făcute de hoți și criminali, care-s băgate pe gât cu forța, și care-s întreținute de securiști, polițiști și jandarmi.
Toată lumea își dă cu părerea și cu presupusul despre politică, oameni politici și datoria civică, mersul la vot, dar...
... prea puțini au coaie pentru a sublinia ceea ce este evident: adevărul, și mai puțini au curajul de a face ceva în privința asta.

Adevărul, așa cum îl văd eu, e că valorile sunt răsturnate, ce e nasol și fără de bun gust a fost ridicat la rang de fain, iar ce era bun s-a dus... "pulă de suflet".
Luând în calcul ideea de vot (ăla unde în curând vor merge mulți, ca oile), o fațetă a adevărului este că nici unul dintre noi nu-l cunoaște personal pe candidat și nici n-are experiențe de viață în comun cu el.
Se bate (sau se omoară) frate pe frate, când e vorba de bani, ce să mai spui despre unul pe care îl vezi la televizor?
Ne tragem din animale, și animale (încă) suntem. Evoluate, mai mult sau mai puțin civilizate, dar... tot animale suntem. Treaba asta nu s-a schimbat până acum, și nici n-o să se schimbe curând.
Unul dintre lucrurile la fel de vechi ca noi - este setea de putere. Iar treaba asta e valabilă - de la neanderthalianul care-ți futea o bâtă în cap, ca să-ți ia bling-bling ul - până la omul "civilizat" de azi (ăla care-și calcă semenii în picioare pentru o reducere de căcat, într-un mall de căcat).

Acum - atenție.
O altă fațetă a adevărului este asta: puterea luată prin forță și manipulare de către trădători de țară, hoți și criminali nu se ia înapoi decât prin forță. Auziți, băi castravetilor?  Puterea... nu se dă din mână pentru c-o cereți voi frumos și civilizat, prin vot, și nici făcând demonstrații pașnice. Apropo, vede cineva mizerabila ironie, că tot veni vorba despre demonstrații? Ceri voie... ca să-ți ceri drepturile. Tare, nu-i așa?
Bă! Nu te duci la un criminal, la un hoț, sau la un trădător de țară și-i ceri cu frumosul să nu te omoare, să nu te fure, sau să nu te trădeze. Mai mult de atât, nu te duci la ăia care-s implicați mai mult sau mai puțin direct în furturi, corupție, crime și acte de trădare a țării (etc, puneti-va în pula mea mintea la contribuție)... să le ceri frumos puterea de care țin cu dinții. Ăia-ți râd în nas. Ba eventual au tupeul să aducă vorba de... calomnie. ,,Cum dom'le, EU?"

Asta n-au înțeles oamenii. Sau n-au vrut să vadă, pentru că na... implicarea costă, adevărul doare, de ce să sufere? Puterea se smulge din mână. Nu se dă doar pentru că respiri aer de România.
De asta au bătut băieții fierul tare pe ideea "instigării la violență". Ca nu cumva să miște românul și să ceară prea mult din ce-a produs. Băi castraveților, s-a întrebat vreunul dintre voi de ce sunt mai mulți jandarmi în țara asta decât militari?

Da' nu-i așa? O să mergeți precum oile la vot și anul ăsta, ca să vă eliberați conștiința, și-o să vă spuneți singuri c-ați făcut ceva important, ați contribuit la ceva mare, grandios.
Ei bine, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bulangiilor și (măi) coardelor...
Singurul lucru grandios în povestea asta va fi un rahat, la fel de mare precum sunt așteptările voastre.




Citate? Neah. Fără citate și fără scriitori cunoscuți, de data asta. 
Ăsta-i unul dintre lucrurile tâmpite pe care le fac oamenii: să-i lase pe alții să gândească în locul lor. 
"Ai auzit ce-a spus ăla? Om mare. Cugetător."
Puneți mâna dracu' și gândiți.

Capitolul I - Într-un univers paralel, tu și cu morții mă-tii...

Am fost întrebat de multe ori de ce nu plec din România, dacă tot nu-s mulțumit de condițiile de aici. Răspunsul meu a fost constant - sănătatea e mult prea șubredă. Ce nu le-am spus celor care îmi puneau întrebarea respectivă, în schimb - sunt celelalte motive, care dau naștere la discuții lungi - și care în majoritatea timpului nu-mi sunt pe plac.
Mândria. Refuzul de a merge undeva și a spune "vreau să muncesc, da' sunt bolnav și vreau tratament special"...
... acel refuz de-a emigra într-o țară "civilizată" din UE, sau într-un stat de pe continentul american, ca să umplu buzunarele unor mizerabili rasați și îmbrăcați la costum, care - cu banii câștigați de pe urma muncii mele și a altora, subminează economia țării mele de baștină. Nu, tăticu'. N-ai să vezi asta.
Nu, nu trebuie să fii vreun mare patriot, ca să iei o hotărâre de genul. Trebuie doar să ai coaie și coloană vertebrală. Da' treaba asta e "cu schepsis". Pentru unii înseamnă ceva, iar pentru alții, altceva. Ăsta e unul dintre lucrurile care mă dezgustă la oameni. Trăgându-și aere admirative, mulți se bat cu pumnul în piept că le place să vadă "coloana vertebrală", da' tot ei sunt ăia care îți spun "măi, da' tu ești prea corect". Stai așa. Cum ai spus?!
Păi dă-te-n pula mea, ori ești corect, ori nu mai ești.
Nu vii la mine să-mi spui ce mult m-apreciezi, ca dup' aia să-mi spui că motivul pentru care o faci e de fapt "prea"...
Iar asta ce înseamnă - că ești undeva pe o linie gri, pe care - nici tu nu știi prea bine; nici nu știi și nici nu vrei să recunoști. Da' de vorbit, vorbești...

Să ai treburile de mai sus - înseamnnă să iei atitudine și să refuzi a  ceda abuzurilor venite din partea angajatorului. Înseamnă să-i zici ,,nu" atunci când trebuie, lui "iubi",  chiar dacă te suge cel mai bine din lume, și chiar dacă-i dorită de toți bărbații din oraș.

Înseamnă puterea de a sta ferm pe poziții atunci când prietenii "o iau rara",  fac greșeli și așteaptă ca tu să le accepți, oricare ar fi alea, pentru că deh, sunteți prieteni și... "acceptă-mă așa cum sunt". A, da? Multă muie. Când vrei o lume mai bună, da' nu faci nimic pentru ea, exact asta capeți. Muie.
Ori te-o fi făcut mă-ta perfect/ă, și nu știm noi...
Mergând pe firul proverbului sicilian ,,Only your real friends will tell you when your face is dirty", prieten adevărat nu-i cel care mă acceptă "așa cum sunt", dacă am faze de căcat în mine. Prieten adevărat e ăla care-mi atrage atenția, eventual îmi dă și una după ceafă atunci când greșesc. Ăla-i prieten. Restul sunt niște surogate demne de toată mila.

Am decis că voi rămâne aici, chiar dacă va fi trăiesc de pe o zi pe alta, ajungând prin asta a considera că țigările, de exemplu, au devenit un lux. Nu-mi e rușine să spun că sunt sărac, financiar vorbind. N-am bani, dar am alte chestii. Treburi pe care, la modul general vorbind, nu ți le poate fura nici statul, și nici femeia. Nimeni.

Ce-am învățat, în timp - a fost să țin capul sus, indiferent de condiții.

Am trecut prin mai multe situații grele decât pot mulți să suporte, și să nu înnebunească. Am ținut capul sus, și nu m-au oprit din a-mi urma drumul - nici "lecțiile" unui tată violent care a vrut să mă "termine" dinainte de-a mă naște, nici armata de rahat, nici abuzurile  angajatorilor care se băteau cu pumnul în piept că știu ei cum se fac afacerile; și nici încercările de intimidare venite din partea derbedeilor, care veneau în grupuri de câte trei, să-mi facă felul. Nu m-au schimbat în jigodie nici lipsurile, și nici foamea. Cireașa de pe tort, mare și strălucitoare - n-a mers nici manipularea (mai mult sau mai puțin fină) pe care au încercat-o cu mine femeile. Sunt ani și ani de experiențe strânse, care mă fac să mă uit în urmă, și să gândesc: ,,mă piș pe voi, ați încercat, și-ați eșuat".
Nu în ultimul rând, am trecut de mai multe ori pe lângă moarte, sau ea pe lângă mine. De asta îmi vine să râd isteric atunci când se trezește vreunul (sau vreuna) să-mi spună ceva despre curaj.

Apoi mă uit în jur, ca să realizez pentru a nu știu câta oară - că trăiesc într-o țară condusă de criminali, hoți, pungași, mafioți și huligani. Il văd pe Iohannis zâmbind complet aiurea, promulgând legi de 2 bani și lăsându-l pe nenorocitul de Ponta în funcție, același Ponta care este cercetat penal, și care se agăță cu disperare de cuvântul "demnitar", în timp ce strânge pe sub masă mâinile "prea-sfinților", și  dă musulmanilor din pământul țării ca din moșia mă-sii.
Văd securiști și jandarmi bruscându-i, bătându-i și băgându-i în dube tocmai pe plătitorii de taxe și impozite, cetățenii României. Da, asta e "legea" la noi, cetățeanul iese în stradă să-și spună nemulțumirea fată de hotărârile aleșilor (și ăia... plătiți din aceiași bani), ca să ajungă să fie tratat ca un gunoi terorist în propria lui țară.
Doar o oaie credulă este tentată să creadă că toate astea sunt făcute pentru ,,un climat sănătos"
Face jandarmul parte dintr-un ,,climat sănatos"?

Nu...
... jandarmul ce face?
Se simte puternic. Protejat.

Se umflă în pene precum se umflă pula în izmene, că deh, are protecție oferită de "lege", vestă specială, cască cu vizieră care rezistă fără probleme la o lovitură de bâtă, tibiere, genunchiere, cotiere, mănuși, "pulan", spray lacrimogen, arme de foc... și ÎNTOTDEAUNA umblă în haită. N-o să vedeți jandarm care ia la întrebări și reține de unul singur un grup întreg de oameni. Pentru așa ceva îți trebuie coaie (atenție, alea fără carapace de protecție).

Acum vreo trei săptămâni sau o lună am văzut un film în care un grup de jandarmi, FĂRĂ să se legitimeze, băgau oamenii în dubă precum ia măcelarul animalele la tăiat . Deși le era cerut în mod expres jandarmilor să se legitimeze, se făceau că nu aud.
Caut pe filmul pe Facebook câteva zile mai târziu, ghici ce? A dispărut. De ce? Pentru că niște pungași împuțiți se tem de dreptate, de aia care e dreaptă, nu de lege. Legea e fix "chielea pulii" pentru funcționarul român pus undeva, cu pile, să câștige un ban lucrând pentru România și cetățeanul român (cică).

... și dacă "organul legii" nu respectă cetățeanul țării, și nici legea țării, atunci el de ce trebuie respectat? Care-i faza? Trebuie să înghițim tot ce ni se întâmplă, doar pentru că ăla-i "omul legii"?
Ca ce chestie? Că e îmbrăcat în albastru și are o armă la șold? Ar trebui să ne sperie asta?

Cu ce drept îmbrâncești/lovesti/hărțuiești cetățeanul țării, care împreună cu milioane și milioane de alți români contribuie la bunăstarea ta, jandarmule?
Ție de ce nu ți se poate îndoi și învineți spatele cu sute de pulane? Vai, cică asta e incitare la violență. Mai ales dacă îți îndrepți atenția către "omul legii", care... nu respectă legea, paradoxal.
Mindfuck.
Autoapărare. O treabă veche de când lumea și pământul. Că altceva nu este. Autoapărarea e chestia aia, când ridici mâna împotriva unui derbedeu care vrea să te fure, omoare, bată, violeze. La fel faci și în cazul unui sistem opresiv și represiv.
Deocamdată e "incitare la violență".
Incredibil.
Așa au hotărât niște trădători de țară din arena politică, că asta-i lege. Așa-i, tovarășe jandarm? Că doar dintr-un sistem comunist și oprimant vii, și cum ai fost tu instruit la vremea ta, așa i-ai instruit și pe răcani. TU ai voie să ne hărțuiești, să ne bați, înghesui, să ne dai cu spray-ul în nas... iar noi trebuie să cotizăm la stat și să stăm cuminței, la ordin? Noi trebuie dansăm așa cum ne cântați voi?
Dacă ai o dubă la dispoziție și niște țoale albastre pe tine, de unde știm noi că nu ne răpești și nu ne-ai pus gând rău, tovarășe?
Astea fiind zise, huliganismul forțelor de ordine trebuie sancționat prompt și aspru. PUNCT.

Să nu mă ia nimeni cu căcaturi de genul "dar jandarmii ajută, n-ai văzut, pe timp de iarnă..."
Treziți-vă. Ăștia dacă ajută oamenii, au ordine venite pe considerente politice. În opinia mea - un om al legii drept și curat la suflet refuză să execute ordine care implică agresarea cetățenilor țării, cetățeni care, culmea, manifestă pentru drepturi, libertăți... și o viață mai bună.
Un om al legii NU ridică mâna împotriva concetățenilor, mai ales când aceștia participă la manifestații pașnice. Dacă i se cere așa ceva, înseamnă că superiorul lui e corupt. La fel și superiorul... superiorului.
... iar dacă acceptă să execute ordinul, înseamnă că nu-i drept și curat, ci o scursură de om. PUNCT.

Ia spune, domn' jandarm, ești împăcat cu tine însuți?
... când mergi la un grătar, ori să te bronzezi cu familia și prietenii la mare, sau când mergi "să te liniștești după stressul cauzat de serviciu" la munte, asta din bani care provin de la oamenii pe care-i agresezi  - mental, și fizic...
... dormi bine noaptea?

DE CITIT

Un articol lung. Dar... merita efortul si timpul.

http://gandeste.org/general/scrisoare-deschisa-presedintelui-romaniei-un-roman-ii-cere-lui-klaus-iohannis-sa-fie-arestat-pe-baza-legii-nr-2172015/57658

Cine sunteti voi...

Sunt scârbit. Așa-zisa justiție, condusă din umbră de personaje macabre... a lovit cetățenii țării, și asta nu o singură dată.
Acum...
... avem, pe de-o parte, justiția care s-a apucat să facă lumină și curățenie. Vorbesc despre justiția aia care îi bagă la zdup pe greii afacerilor ilegale combinați cu politicienii care și-au vândut țara, sau  polițiștii corupți.
... justiția aia care face să fie recuperate prejudiciile aduse de mizerabilii sus-numiți. Da, începe să arate bine. Nu doar pentru americani, care au interese în România, ci și pentru noi, care trăim în țara asta.
Dar...
... un mare ,,dar"
Zic ,,începe", pentru că drumul până la o oarecare normalitate în viețile românilor este lung și plin de gropi, și pentru că există partea cealaltă a justiției, aia controlată de interesele unor oameni infecți care încă sunt bine înfipți în sistem. Încă...
E vorba despre "justiția" făcută în cazul Andreei Petruţ, care și-a luat amendă 2000 LEI  pentru organizarea  protestului  împotriva proiectului minier de la Roșia Montană (așa zic ei, că de asta i-au dat amenda). 
N-o cunosc pe domnișoara în cauză, dar nici nu-i nevoie. Tactici de genul nu ne sperie, tovarăși.
Să revin...
... e vorba despre "justiția" care a hotărât caracterul public al contului personal de Facebook (apropo, vede cineva absurditatea?).
... și dacă nu se înțelege, am să subliniez. Public. Personal. Public. Personal.
E aceeași ,,justiție" care i-a amendat pe oamenii prezenți la Pungești.
... și e probabil aceeași mână acolo unde s-a hotărât că este necesară aberanta autorizație pentru manifestații publice. Da, înțeleg că se blochează circulația. Asta pot s-o înțeleg. Exceptând cazurile importante în care trebuie să treacă (exact) prin acea zonă o mașină de Pompieri sau una de Salvare, restul...?
Hmm? Care-i faza? Nu mai merge comunismul, nici cu binișorul, nici metoda băgatul pumnului în gură, nu v-ați prins?
Ce mai înțeleg însă -  este că s-a dorit micșorarea timpilor de răspuns ai Jandarmeriei și Poliției, ca să fiu mai precis - a celor care bat cetățenii... pe banii cetățenilor.
Haideți să nu ne mai ascundem după deget, domnilor. Toate structurile care au la bază LEGEA... au oameni răi în ele.
... și pentru a accentua contrastul, am să spun că... la fel cum există secături printre oamenii legii, există și oameni buni. Când se discută despre un reprezentant al legii care a furat, care a luat mită, care a făcut abuz în serviciu, etc, există oameni care lucrează în aceeași instituție, care se simt extrem de scârbiți și extrem de rușinați din cauza faptului că au astfel de colegi sau - mai rău, astfel de superiori.
Iar ei, cei corecți, trebuie să trăiască cu privirile suspicioase aruncate de noi, cei care le plătim salariile, prin taxe și impozite. Pentru că s-a ajuns în punctul în care nu mai știm ,,care e cu care". Corect? Corect.

Din cauza celor corupți și lipsiți de umanitate nu avem încredere în polițiști, nici în jandarmi, nici în... orice ține de lege. Asta-i realitatea, oricât de neplăcut sună. Pentru că în toți anii ăștia care au trecut de la "revoluție"... multe legi au fost făcute ÎMPOTRIVA cetățeanului, ÎMPOTRIVA drepturilor și libertăților sale. Legi și taxe, mereu alte legi și alte taxe...
Mereu mai înghesuiți, mereu sub presiune, mereu cuprinși de teamă...

Polițiștii au devenit mai buni, dotările lor sunt mai bune, mai mult de atât, îmi închipui că unii dintre ei participă la cursuri de psihologie, dar... în unele cazuri toate astea se întâmplă NU pentru a fi modele demne de urmat și NU pentru a ajuta cetățeanul, ci pentru a fi mai eficienți în induce frică și teroare omului "de rând". Pentru că poliția e un stat în stat, cu legi proprii, cu oameni care fac ce vor și cum vor, știind că vor fi acoperiți de ceilalți din brealsă.
Iar aici am să aduc în discuție povestea jurnalistului bătut de poliție. Da, e vorba despre același jurnalist care investiga moartea unui parcagiu (detalii aici).
Unde e comisia care anchetează cazul ăsta? Care-s rezultatele? Hai să n-o lăsăm baltă, hai să n-o trecem cu vederea, asta nu-i bagatelă, e vorba despre un om care a murit bătut de polițiști. Unde-s probele... și unde-i dreptatea?
Mai ține minte cineva degetul pe care-l arăta polițistul ala din București celui care cerea să știe cu cine stă de vorbă?
Asta... NU mai e poliție. Asta-i miliția de altă dată, da, e aceeași Mărie, cu altă pălărie. Mentalitățile comuniste au rămas acolo, cu acei milițieni mai în vârstă care se aflau în sistem pe vremea "revoluției", și după acele mentalități au fost modelați "bibanii" (a se citi cei proaspăt intrați în sistem).
... și cine-și face iluzii că va fi tratat omenește de acești... "reprezentanți ai legii", se înșeală amarnic. Oricine vrea să mă contrazică... să se uite la filmările făcute la manifestațiile din România, să-i caute și să-i asculte pe cei care au fost agresați de jandarmi/polițiști. Sunt "n" și "ț" filmulețe de genul pe internet, cele mai bune argumente pe care le poate primi cineva.
... pentru astfel de specimene cetățeanul e un LUCRU...
... un "nimic" bun de bătut cu ură.

Ăștia nu-s oameni, și n-au ce căuta în Poliție, Jandarmerie, etc.

Așa că... domnilor (!) polițiști, jandarmi, judecători... și ce mai sunteți. Așteptăm să vă calce DNA-ul și ANI, să aflăm cine v-a dat ordinele și dispozițiile legate de toată "afacerea" cu manifestațiile, represaliile, amenzile.
... sau pentru orice chestie care e nelalocul ei în activitățile voastre. Așteptăm să fiți trași la răspundere pentru comportamentele abuzive, așteptăm să vi se ia funcții și grade, mai mult de-atât, așteptăm să fiți dați afară din instituțiile pe care le reprezentați, pentru că e clar că n-aveți ce căuta acolo.

... nu în ultimul rând, așteptăm să ne răspundeți la întrebarea:

cine sunteți voi, și ce căutați în țara asta?

Adevaruri in lumina murdara

N-am să scriu în dimineața asta prea mult. De ce? Pentru că articolul căruia îi voi da share spune destule, și le spune bine. Treaba asta e pentru naivii care cred mizeriile de la posturile TV controlate politic.
Cititi AICI... și puneți-vă întrebări.

Nu puneți botul la toate căcaturile de la televizor...

Directia din care bate vantul

Hai, să vă vedem...
... care erați cu Ponta?

Canibalismul la hiene

Ca şi când nu ar fi fost de ajuns că ne aflăm în ape mici şi tulburi... mai suntem înconjuraţi şi de hiene -  care de data asta îşi ţin colţii la vedere. Mai mult de atât... au început să se muşte unele pe altele. În văzul lumii. Da, pentru că la vedere au ajuns să fie făcute lucrurile, schimbând standardele şi demolând vieţile celor care au ajuns să fie din ce în ce mai obosiţi, din ce în ce mai puţini, din ce în ce mai dezinteresaţi, şi din ce în ce mai dezbinaţi.
Mi se pare... Nu, nu mi se pare. Este.
Este un lucru inadmisibil să stai atunci când nu eşti dorit.

La scară mică - un lucru de genul îl putem vedea în jurul nostru atunci când vine vorba de relaţia amoroasă dintre doi oameni. O reacţie normală şi de bun simţ, iar aici mă repet - NORMALĂ şi de BUN SIMŢ... atunci când îţi spune cineva "nu te mai vreau în viaţa mea" - este să pleci. Pentru că oricât de importanţi ne place să credem că suntem... sunt lucruri pe care pur şi simplu nu avem dreptul să le facem. Nu că nu putem. N-avem dreptul. Punct. Din momentul în care un om forţează mâna altuia ca să rămână în viaţa acestuia... ei bine... din  momentul ăla s-a năruit "castelul", oricât de durabil părea a fi el. Nimic n-o să meargă, nimic n-o să se mai contruiască de către cei doi. Nimic... nici pasiune, nici tandreţe, nici scrisori interminabile, nici mesaje criptate, nici baie în doi cu lumânărele parfumate, nici plimbări sub clar de lună, nici filme văzute la ore târzii, nici cumpărături făcute împreună în timp ce zâmbeşti ştrengăreşte cu o frunză de salată în colţul gurii... Nimic. Nada.

... şi cine are puţină imaginaţie îşi dă seama cât suferă persoana care a spus în cele din urmă "vreau să pleci".

... aceeaşi putere a imaginaţiei poate să creeze acel cadru (la scară puţin mai mare)  în care... este vorba despre un grup de prieteni. Grup din care - după ceva timp - se desprinde o persoană... pentru că face greşeli peste greşeli. Mizerii peste mizerii. Şi în cele din urmă... după ce s-au săturat toţi de glume proaste, minciuni, secrete murdare, ipocrizie şi libidinism... omul respectiv rămâne singur. Şi eu unul nu-i plâng de milă. Pentru că are exact ceea ce merită. Acum... una este să fii scos din viaţa unui singur om care nu te mai vrea... şi alta e să fii scos din vieţile mai multor oameni. Şi oricât de tâmpit şi oricât de idiot ai fi, tot reuşeşti să înţelegi că lumea nu te mai vrea prin preajmă... ba chiar la un moment dat începi să înţelegi că ceea ce faci e foarte greşit şi că deranjează. Treaba de care vorbesc e veche, are ani buni de zile... omul despre care "vorbesc" se pare că s-a mai schimbat (în bine, chiar)... însă acum e prea târziu.

... acum... nivelul al treilea cere ceva imaginaţie. Pentru că e la scară mare. MARE. Vorbesc nu despre un om,  nu despre doi, nici despre zece... ci vorbesc despre milioane de oameni. Milioane. Pentru că una e să nu te vrea iubitul/iubita. Alta e să devii nedorit într-un anturaj. Şi cu totul alta e să fii refuzat, renegat... de milioane de oameni.
Ştie toată lumea la ce mă refer... Păi băi nene... (sunt sigur c-ai vrea să-ţi spun "domnule", dar nu meriţi)...
Aici nu ne jucăm precum ţâncii în jurul pomului de Crăciun, DORIND cadouri. NU. Este clar acum că nu faci diferenţa între 'dorinţă' şi 'voinţă'. Când vine vorba despre alegeri... acolo e 'dorinţă'. Atunci şi acolo îşi doreşte omul să îi fie viaţa mai bună. Şi atunci speră. Când vine vorba însă despre cârmuitul prost şi durerea care s-a strâns în oameni... acolo nu mai vorbeşti despre 'dorinţa' poporului, ci despre voinţa poporului.

 ... şi indiferent cine eşti, indiferent cât "spate" ai... indiferent că-ţi place, sau nu... trebuie s-o respecţi.

Alegeri

Cine îşi închipuie că lucrurile stau altfel... trăieşte într-o lume ireală. Deschideţi ochii...

sursa: Raţiune Ştiinţă

În patru mâini

Asta e una dintre zilele în care mă seacă...

... mă seacă să văd că mâinile butucănoase vânzătoarei de la pâine sar de pe mop... direct pe produsele pe care le cer, şi da, mă seacă faza chiar dacă respectivele produse sunt ambalate. Da, "tanti" face treaba asta "cu aceleaşi mâini". Păi... na, la urma urmei... n-are altele. Şi mă gândesc c-ar fi o fază tare ca legea să-i oblige pe cei ce vor să lucreze în "alimentaţie şi comerţ" - să completeze înainte de angajare o "fişă de atenţie şi bun simţ", asta dacă nu-i poate obliga să aibă patru mâini - precum Dexter Jettster din "StarWars".

Mă seacă să văd pensionari înjurând în gura mare şoferi de maxi-taxi, şi să văd şoferi de maxi-taxi care tratează pasagerii ca pe nişte saci de cartofi puşi la curierat rapid. Mă seacă oamenii care nu mai respectă aproape nimic. Pot spune (fără exagerare) - că de unde mă obişnuisem oarecum cu ideea că oraşul e plin de cocalari împuţiţi care apasă pedalele de acceleraţie de parcă ar fi la curse - acum încep să mă întreb serios ce siguranţă mai am pe străzi, pentru că văd femei la volan care încalcă foarte relaxate regulile de circulaţie.

La fel de mult mă seacă nesimţirea tipilor de 19-20 de ani, acei puţoi care cred că "jmechereala" merge şi ţine la oricine. Mă seacă femeile care uită să mai facă câte un duş şi să folosească un deodorant - la fel de mult cum mă seacă bărbaţii care put a transpiraţie dis de dimineaţă. Mă seacă mentalitatea prăfuită a primarilor imbecili - care în preajma alegerilor locale au preferat să dea dispoziţii de înlocuire a bordurilor bune de pe străzi - în loc să trimită oamenii şi maşinile la treabă ca să arunce apă pe asfaltul încins de soare. Şi la dracu... cică trăim într-un oraş fluvial. N-avem apă...

Mă seacă seturile din ce în ce mai mari de reguli pe care nu le respectă nimeni, şi mi s-a acrit de spiritul de echipă în stilul "fiecare cu pizda mă-sii". Mi-e silă de partidele politice şi mă uit cu un fel de părere de rău la fraierii şi fraieriţii care cred cu tărie treburi de genul "cu ăştia o să fie mai bine". Căcat. Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar aţi luat-o în barbă... din nou. Singurul lucru pe care l-aţi făcut a fost că aţi schimbat o căpuşă cu alta. Şi pe cât de puternic credeţi că se va produce "schimbarea", pe atât trebuie să vă spun "habar n-aveţi pe ce lume trăiţi". Dar voi speraţi în continuare, ca proştii. "Speraţi, măi... hăi-hăi..."


Ăsta-i noul vostru colind, cântaţi-l până vi se face rău.

Baftă...

Sursă foto: http://www.anakinweb.com/ ,