duminică, 31 iulie 2011
sâmbătă, 30 iulie 2011
Sonic Mood (37)
... şi pentru că zilele astea mi-am adus aminte de un film, a cărui coloană sonoră mi-a plăcut foarte mult... :)...
... Mo' Better Blues
:)
... Mo' Better Blues
:)
Wandering, wandering
1. Cu cine îţi place sa mergi la cumpărături?
Mmm... mă simt foarte bine lângă cineva apropiat, când fac asta. Pot spune că îmi place să merg cu o femeie la cumpărături. În felul ăsta mai învăţ câte ceva, şi e amuzant - eu mă uit la produsele care i-ar atrage ei atenţia, ea se uită la cele care mi-ar plăcea mie. Fac rar asta, dar mă simt bine. Dacă mă duci într-un mall, mă transform :P... în sensul bun... sunt un adult într-un parc de distracţii. Eu unul prefer Real-ul.
2. Te laşi influenţat atunci când cumperi ceva?
Dacă am bani "mai mulţi decât prevede legea" :))... nu mă las influenţat decât de calitate, stil, culoare, etc. Uneori fac asta chiar dacă nu am foarte mulţi bani în buzunare. Dacă îmi place foarte mult un lucru, trebuie să-l am, chiar dacă preţul e mai pipărat.
3. Cât rezişti la cumpărături ?
Pentru un mascul, am răbdare destul de mare la cumpărături. De regulă rezist pînă mă plictisesc... dacă nu mai e nimic interesant de văzut, atunci începe să-mi piară zâmbetul de pe buze.
4. Pentru tine cumpărăturile sunt un mod de a te relaxa sau un rău necesar?
Şi una, şi alta. E o chestie terapeutică, indiferent de ce sex eşti. Mai ales dacă vii pregătit cu gândul că vei cheltui nişte bani. Toată treaba e frumoasă, ştii că vrei ceva, ştii că trebuie să dai bani ca să ai lucrul respectiv, te pregăteşti mental pentru moment... nu mai rămâne decât să mergi şi să-l cumperi. Eh... un pic de părere de rău există uneori, când te uiţi în buzunare, daaar... acum ai "obiectul dorinţei" :).
5. De obicei te abaţi de la lista de cumpărături?
Mmm... se întâmplă, pot să spun. Mai ales dacă trec pe la raionul cu ceşcuţe, farfurioare, beţişoare şi alte lucruri chinezeşti / japoneze...:))
6. Îţi place să cumperi şi pentru cei dragi sau ţi se pare un calvar acest lucru?
Da. Mult, chiar. Mai mult decât să cumpăr pentru mine. Îmi place să cred că am gusturi bune, şi că aleg ce i-ar plăcea / sta bine unei persoane.
7. Crezi ca uneori exagerezi cand vine vorba de cumpărături?
Ăăă... da! :)). Uneori cumpăr, până rămân doar cu bani de întors acasă. Nu că ar fi foarte sănătos, dar...
8. Eşti un vânător de reduceri/promoţii?
Nu mă dau în vânt după aşa ceva. Dacă găsesc la reducere, foarte bine. Dacă nu... preţul normal. După cum spuneam, când vreau un... "ceva" şi am bani, trebuie să-l cumpăr.
9. Ce trebuie sa aibă un magazin ca sa te atragă?
Muzică bună, în surdină. Aer condiţionat. Spaţiu suficient. Să fie curat. Preţuri bune, şi vânzători/vânzătoare cu bun simţ, care să mă ajute. Un dozator de apă. Marfă pe gustul meu. Culori bine alese. Reclame de bun gust, etc...
10. Ce magazine ţi se par respingătoare?
Chestiile înghesuite, prost colorate şi iluminate, îmbâcsite, cu miros rânced, cu mărfuri aşezate aiurea, fără gust, şi cu reclame idioate.
11. La ce articol ajungi de fiecare dată când faci cumpărături?
Haine? :P.
12. Ce nu-ti place sa cumperi deşi ştii ca acele lucruri sunt indispensabile?
Mmm... detergent de rufe / vase.
13. Te deranjeaza sa ştii că şi altii au cumpărat acelaşi lucru ca şi tine?
Cam da. Mai ales când e vorba de brichete, ceasuri de mână, inele de argint, etc. Din fericire, la haine nu-mi fac prea mari probleme, am stilul meu, şi port chestii simple (ex. tricou negru, jeanşi albastri), si atunci ce contează - e cum se aşează pe mine şi cum îmi reflectă personalitatea, nu că mai are şi altul acelaşi lucru.
14. Ti se întâmplă des să îţi cumperi un lucru iar când ajungi acasă să nu îţi mai placă la fel de mult?
Nu :)... asta se întâmplă rar. De regulă studiez, şi studiez, îl întorc pe o parte şi pe alta... până sunt sigur că vreau să-l cumpăr.
15. La cumpărături ţi se întâmplă adesea să…
... îmi doresc să cumpăr toate lucrurile care îmi plac, în mai multe exemplare. Toate tricourile, hainele, inelele, brichetele, ceasurile de mană, toată budinca (cu ce-o fi... cacao, vanilie, etc), toţi bocancii şi toate cizmele bărbăteşti, toate centurile, toate prăjiturile... şi tooaată îngheţata :)). Mine, mine... mine :))
16. Ce faci dacă vrei să cumperi ceva, ajungi la casă pentru a-l plăti dar abia acolo observi că este mult prea scump şi totuşi ai banii pentru a-l cumpăra: renunţi la el sau îl cumperi?
Dacă îmi place cu adevărat, îl iau.
17. Daca observi că ceea ce vrei să cumperi este ultimul articol dar are un mic defect, întrebi dacă ţi se face o reducere sau îl laşi?
Dacă e vorba de o haină nouă, o las. Dacă e sh, o iau, poate. La hainele noi... nu-mi plac decât imperfecţiunile pe care le aduc eu :P. Dacă e vorba de altceva decât haine... cer reducere.
18. Dupa cumpărături, ajungi acasă şi observi că ceea ce ţi-ai cumpărat are un defect. Ai bonul. Te întorci pentru a-l returna sau îţi reproşezi şi te gândeşti că e ultima dată când ţi se mai întâmplă acest lucru?
Depinde cât de scump e produsul, şi pentru cine l-am cumpărat. Dacă e pentru mine, nu mă mişcBineînţeles, trag nişte înjurături zdravene. Nu e chiar recomandat să fii prin preajmă.
19. Descrie în 3 cuvinte felul în care eşti tu prin magazine.
Curios, zâmbitor, entuziamat.
20. Sfatul tău pentru alţii când vine vorba de cumpărături ar fi…
Nu-ţi cumpăra tâmpenii ieftine care se strică repede, şi mai ales, nu cumpăra tâmpenii pe care nu le foloseşti!
Leapşa am primit-o cu mare plăcere de la Nice , şi merge la cine doreşte :). Eu sunt curios ce ar spune Laura , Mihai , Liz, Angel şi Riot
Întrebare pentru cititori. Care este magazinul vostru preferat, si de ce?
Mmm... mă simt foarte bine lângă cineva apropiat, când fac asta. Pot spune că îmi place să merg cu o femeie la cumpărături. În felul ăsta mai învăţ câte ceva, şi e amuzant - eu mă uit la produsele care i-ar atrage ei atenţia, ea se uită la cele care mi-ar plăcea mie. Fac rar asta, dar mă simt bine. Dacă mă duci într-un mall, mă transform :P... în sensul bun... sunt un adult într-un parc de distracţii. Eu unul prefer Real-ul.
2. Te laşi influenţat atunci când cumperi ceva?
Dacă am bani "mai mulţi decât prevede legea" :))... nu mă las influenţat decât de calitate, stil, culoare, etc. Uneori fac asta chiar dacă nu am foarte mulţi bani în buzunare. Dacă îmi place foarte mult un lucru, trebuie să-l am, chiar dacă preţul e mai pipărat.
3. Cât rezişti la cumpărături ?
Pentru un mascul, am răbdare destul de mare la cumpărături. De regulă rezist pînă mă plictisesc... dacă nu mai e nimic interesant de văzut, atunci începe să-mi piară zâmbetul de pe buze.
4. Pentru tine cumpărăturile sunt un mod de a te relaxa sau un rău necesar?
Şi una, şi alta. E o chestie terapeutică, indiferent de ce sex eşti. Mai ales dacă vii pregătit cu gândul că vei cheltui nişte bani. Toată treaba e frumoasă, ştii că vrei ceva, ştii că trebuie să dai bani ca să ai lucrul respectiv, te pregăteşti mental pentru moment... nu mai rămâne decât să mergi şi să-l cumperi. Eh... un pic de părere de rău există uneori, când te uiţi în buzunare, daaar... acum ai "obiectul dorinţei" :).
5. De obicei te abaţi de la lista de cumpărături?
Mmm... se întâmplă, pot să spun. Mai ales dacă trec pe la raionul cu ceşcuţe, farfurioare, beţişoare şi alte lucruri chinezeşti / japoneze...:))
6. Îţi place să cumperi şi pentru cei dragi sau ţi se pare un calvar acest lucru?
Da. Mult, chiar. Mai mult decât să cumpăr pentru mine. Îmi place să cred că am gusturi bune, şi că aleg ce i-ar plăcea / sta bine unei persoane.
7. Crezi ca uneori exagerezi cand vine vorba de cumpărături?
Ăăă... da! :)). Uneori cumpăr, până rămân doar cu bani de întors acasă. Nu că ar fi foarte sănătos, dar...
8. Eşti un vânător de reduceri/promoţii?
Nu mă dau în vânt după aşa ceva. Dacă găsesc la reducere, foarte bine. Dacă nu... preţul normal. După cum spuneam, când vreau un... "ceva" şi am bani, trebuie să-l cumpăr.
9. Ce trebuie sa aibă un magazin ca sa te atragă?
Muzică bună, în surdină. Aer condiţionat. Spaţiu suficient. Să fie curat. Preţuri bune, şi vânzători/vânzătoare cu bun simţ, care să mă ajute. Un dozator de apă. Marfă pe gustul meu. Culori bine alese. Reclame de bun gust, etc...
10. Ce magazine ţi se par respingătoare?
Chestiile înghesuite, prost colorate şi iluminate, îmbâcsite, cu miros rânced, cu mărfuri aşezate aiurea, fără gust, şi cu reclame idioate.
11. La ce articol ajungi de fiecare dată când faci cumpărături?
Haine? :P.
12. Ce nu-ti place sa cumperi deşi ştii ca acele lucruri sunt indispensabile?
Mmm... detergent de rufe / vase.
13. Te deranjeaza sa ştii că şi altii au cumpărat acelaşi lucru ca şi tine?
Cam da. Mai ales când e vorba de brichete, ceasuri de mână, inele de argint, etc. Din fericire, la haine nu-mi fac prea mari probleme, am stilul meu, şi port chestii simple (ex. tricou negru, jeanşi albastri), si atunci ce contează - e cum se aşează pe mine şi cum îmi reflectă personalitatea, nu că mai are şi altul acelaşi lucru.
14. Ti se întâmplă des să îţi cumperi un lucru iar când ajungi acasă să nu îţi mai placă la fel de mult?
Nu :)... asta se întâmplă rar. De regulă studiez, şi studiez, îl întorc pe o parte şi pe alta... până sunt sigur că vreau să-l cumpăr.
15. La cumpărături ţi se întâmplă adesea să…
... îmi doresc să cumpăr toate lucrurile care îmi plac, în mai multe exemplare. Toate tricourile, hainele, inelele, brichetele, ceasurile de mană, toată budinca (cu ce-o fi... cacao, vanilie, etc), toţi bocancii şi toate cizmele bărbăteşti, toate centurile, toate prăjiturile... şi tooaată îngheţata :)). Mine, mine... mine :))
16. Ce faci dacă vrei să cumperi ceva, ajungi la casă pentru a-l plăti dar abia acolo observi că este mult prea scump şi totuşi ai banii pentru a-l cumpăra: renunţi la el sau îl cumperi?
Dacă îmi place cu adevărat, îl iau.
17. Daca observi că ceea ce vrei să cumperi este ultimul articol dar are un mic defect, întrebi dacă ţi se face o reducere sau îl laşi?
Dacă e vorba de o haină nouă, o las. Dacă e sh, o iau, poate. La hainele noi... nu-mi plac decât imperfecţiunile pe care le aduc eu :P. Dacă e vorba de altceva decât haine... cer reducere.
18. Dupa cumpărături, ajungi acasă şi observi că ceea ce ţi-ai cumpărat are un defect. Ai bonul. Te întorci pentru a-l returna sau îţi reproşezi şi te gândeşti că e ultima dată când ţi se mai întâmplă acest lucru?
Depinde cât de scump e produsul, şi pentru cine l-am cumpărat. Dacă e pentru mine, nu mă mişcBineînţeles, trag nişte înjurături zdravene. Nu e chiar recomandat să fii prin preajmă.
19. Descrie în 3 cuvinte felul în care eşti tu prin magazine.
Curios, zâmbitor, entuziamat.
20. Sfatul tău pentru alţii când vine vorba de cumpărături ar fi…
Nu-ţi cumpăra tâmpenii ieftine care se strică repede, şi mai ales, nu cumpăra tâmpenii pe care nu le foloseşti!
Leapşa am primit-o cu mare plăcere de la Nice , şi merge la cine doreşte :). Eu sunt curios ce ar spune Laura , Mihai , Liz, Angel şi Riot
Întrebare pentru cititori. Care este magazinul vostru preferat, si de ce?
Sonic Mood (35) Timişoreana rules
... venit de la un concert - la care am băut... si de la un party mic, la care am continuat sa beau... :P
vineri, 29 iulie 2011
joi, 28 iulie 2011
Who gives a flying fuck? The duck.
... sunt zile în care oboseşti. Oboseşti să-ţi tot pese de el, de ea, şi de marea majoritate a oamenilor din jur, care sunt precum nişte muşte fără capete, fiecare cu a mă-sii. Pentru că realizezi în zilele respective că puţini oameni merită. Îhm... Oricât de mare ai avea inima, sunt momente în care-i trimiţi la dracu pe toţi cei care nu merită efortul... şi îţi dai seama că există o mare probabilitate să nu treci strada, ca să te pişi pe capul unuia, dacă a luat foc (Danny Parker - "The Salton Sea"...). Da, am memorie bună.
Potenţialul la oameni - este ceea ce este, şi nimic mai mult. Degeaba îmi povesteşti că eşti, vrei, gândeşti, visezi... Tot degeaba văd în tine culmi şi vărfuri, dacă ţie îţi place să zaci în negura văilor. Caii verzi dau bine pe pereţii camerelor de copii cu vârstă de grădiniţă / cămin. Pe mine nu mă impresionează decât uşor, şi asta în prima fază. Dă bine în poză, şi chiar îmi place să cred că poţi. Nu de alta, dar... mă uit în ochii tăi, şi văd ceva bun acolo. Şi mă gândesc... cine ştie, dracu'... poate e adevărat, şi chiar ai tăria de caracter să faci ceea ce exprimi atât de hotărât, aproape violent.
Şi zilele trec, numai ca să-mi aducă confirmarea faptului că nu eşti în stare nici măcar de-un lucru simplu, darămite de ceva înălţător.
Şi atunci de ce te-aş respecta? Pe tine, sau pe altul ca tine?... Ce... pe lumea asta... te face să crezi că meriţi respectul meu, când ţi-am întins braţul pentru a te ajuta să ieşi din mocirlă, şi tu ai scuipat pe el?
Acolo unde privesc, se dărâmă ziduri, şi se sfărâmă scuturi. Şi oricât te-ai feri, şi te-ai ascunde, te văd aşa cum eşti, în toată "splendoarea" - un astru rece şi lipsit de viaţă, care fără un soare în apropiere nu este decât un bulgăre mare, întunecat, şi rotund... de piatră.
Potenţialul la oameni - este ceea ce este, şi nimic mai mult. Degeaba îmi povesteşti că eşti, vrei, gândeşti, visezi... Tot degeaba văd în tine culmi şi vărfuri, dacă ţie îţi place să zaci în negura văilor. Caii verzi dau bine pe pereţii camerelor de copii cu vârstă de grădiniţă / cămin. Pe mine nu mă impresionează decât uşor, şi asta în prima fază. Dă bine în poză, şi chiar îmi place să cred că poţi. Nu de alta, dar... mă uit în ochii tăi, şi văd ceva bun acolo. Şi mă gândesc... cine ştie, dracu'... poate e adevărat, şi chiar ai tăria de caracter să faci ceea ce exprimi atât de hotărât, aproape violent.
Şi zilele trec, numai ca să-mi aducă confirmarea faptului că nu eşti în stare nici măcar de-un lucru simplu, darămite de ceva înălţător.
Şi atunci de ce te-aş respecta? Pe tine, sau pe altul ca tine?... Ce... pe lumea asta... te face să crezi că meriţi respectul meu, când ţi-am întins braţul pentru a te ajuta să ieşi din mocirlă, şi tu ai scuipat pe el?
Acolo unde privesc, se dărâmă ziduri, şi se sfărâmă scuturi. Şi oricât te-ai feri, şi te-ai ascunde, te văd aşa cum eşti, în toată "splendoarea" - un astru rece şi lipsit de viaţă, care fără un soare în apropiere nu este decât un bulgăre mare, întunecat, şi rotund... de piatră.
miercuri, 27 iulie 2011
luni, 25 iulie 2011
Say what you mean, and mean what you say
... or... not.
Am ascultat mulţi oameni - vorbind despre ce le place, şi mai ales ce nu le place, la alţii. Dacă în primă fază aş fi tentat să cred că respectivilor le-ar plăcea să audă adevărul, ei bine... în a doua... realizez că de fapt vor să audă o mixtura de adevăr cu "gâdilici în ureche". Pentru că prea mult adevăr... supără. Doare. Ăăă... da, oamenilor nu le cade tocmai bine, când le spui adevărul. Când ceva de genul nu cade bine, apar manifestări - care mai de care - colorate şi îmbălsămate- frustrare, supărare, furie, stress, invidie, vărsarea nervilor pe nevinovaţi, etc.
Şi pentru că se-ntâmplă asta, de regulă mai mult ascult, şi mai puţin vorbesc. Dacă vorbesc, se întâmplă de regulă atunci când îmi place persoana de lângă mine, am ceva de spus / am chef de glumă... ori... sunt plictisit. Dacă îmi placi, dau şi cămaşa de pe mine, ca să nu-ţi fie frig.
Iar dacă eşti cretin, te tratez ca atare. Şi atunci când spun "da", nu înseamnă întotdeauna că sunt de acord cu afirmaţiile tale. Ci doar că am auzit ce ai spus.
Uneori, când mă distrează, sau îmi pasă prea puţin de reacţiile unora (vorbesc de idioţi)... renunţ la tăcere, şi le spun "pe bune". Păi... frăţie... o meriţi?... ţi-o iei...
Dar... în esenţă, comunicarea e atât de "dusă bass"... încât vorbim împreună, şi ne înţelegem separat. De ce? Pentru că...
1. Oamenii sunt egoişti.
"Mă doare'n c*r de tine, eu şi doar eu trebuie să mă simt bine." Mhm... am nişte exemple în minte acum... Persoane care pe motiv coctail (frustrare + mitocănie), fac glume proaste pe seama celorlalţi, râzând cu gura până la urechi, dar dispar imediat din peisaj, cu ochii îngustaţi, dacă le iei puţin pe sus. Chiar dacă o faci în glumă, iar gluma e mult mai fină decât merită respectivii. Oh, jungle, my beautiful jungle...
2. Oamenilor le place să se audă pe ei înşişi.
Cum făcea portocala ( the annoying one) ? "True, true."
Trebuie să ai o plăcere considerabilă să te auzi vorbind, chiar şi dacă aproape tot ce spui n-are însemnătate. Îţi găseşti un "prost" care să te asculte, şi începi să debitezi. Sau mai mulţi... pentru că din cauza unui motiv necunoscut, te ascultă toată lumea ( o fi prea obosită să te dea în gâtu' mă-tii ?). Şi îi dai, frate, despre câte chestii ai făcut, câte femei ai avut, ce faci cu nevastă-ta în pat (şi ce nu), cât de greu e serviciul şi câtă responsabilitate stă pe umerii tăi de omuleţ mic (şi soios - asta nu-mi aparţine, e a lui Andrei Gheorghe). "Băăi, tu ştii.... ? Eram cel mai tare." Hai mă... Serios? Încă nu m-ai impresionat. Da nu-ţi spun asta. Nu încă.
Da... treaba minunată e... că se mai întâmplă ca unul dintre cei care te ascultă, să râdă în interiorul său în hohote. Da, eu sunt ăla. Care se uită la tine impasibil, şi care simte un sictir mare cât China, când ţi-aude vocea, în încercarea disperată de-ai acoperi pe alţii.
3. Oamenilor le place să bage strâmbe.
Uu - haa!... Şi încă cum! Păi dacă nu bagi o strâmbă mică, nu te simţi viu. Şi cum s-o faci, decât în cel mai mocirlos mod, adică să amesteci adevărul cu minciuna? Cum dracu altfel? There is no better way. Right? Right...
Asta e din ciclul "eu vreau ce / pe cine ai tu, ce vrei tu... sau pur şi simplu vreau, pentru că eu... sunt miezul, şi mă simt bine "... un amestec trist, de frustrare cu snobism, care nu e decât un semn de imaturitate ce a devenit dureroasă. Chiar aşa... câţi oameni îşi dau seama... că insistând în trage de adolescenţă ca de-o bucată de cauciuc - îşi lungesc suferinţa? Şi că într-o zi, cei din jur se vor sătura de glumele proaste, strâmbele băgate, şi alte "minunăţii" care făceau cândva "sarea şi piperul"?...
Eh, nici o grijă. Lucruri de genul se întorc. Şi n-ai învăţat să prinzi bumerangul. Nu-i aşa? Hehe...
4. Oamenii urăsc ideea de a fi schimbaţi de alţii.
"Nu încerca să mă schimbi." Ohoo... de câte ori n-am auzit asta. Păi... hai s-o luăm simplu. Cum sunt ceva mai "japonez", nu prea arăt ce gândesc. Cel puţin, nu se vede cu uşurinţă. Aici m-ajută chipul de piele roşie/japonez/chinez/tatar... whatever. Toate la un loc. Sau nici una dintre ele. Şi dacă dau unor femei "sărutmâinile", vine din inimă, cu respect. Şi dacă dau altora, e din cauză că nu-mi place ceva la ele, eventual le consider nişte scorpii, cărora n-am chef să le spun "bună ziua". Toată treaba e să te uiţi la mine când îţi vorbesc, dacă vrei să ştii ce înseamnă cu adevărat. Da, a devenit o formalitate, nu e nici o mână implicată. Nici măcar un degeţel. Dar acum... să fim serioşi... am renunţat de mulţi ani să mai iau mâna cuiva de sex feminin, şi să o sărut, în semn de salut. De ce? Pentru că multe femei sunt speriate de bombe, şi se uită crispate la tine, dacă le iei cu atenţie mâna, uşor, ca să le saluţi în felul ăsta. Să-mi fie iertat, dar... femeile ar trebui să fie cele care să îndemne la un comportament plăcut, decent. Nu bărbaţii. Şi dacă ai să-mi zici: "nu-mi spune sărumâna, că mă faci să mă simt bătrână", am să-ţi spun "de-al dracului" (puţin, aşa... :P). Pentru că nu eşti bătrână, şi nici urâtă. Doar dragă mie. Pentru că nici eu nu vreau să mă schimb. Cel puţin în privinţa asta.
Say what you mean, and mean what you say? Chestie volatilă. Depinde cu ce oameni ai de-a face. Când şi cui îi spui "sunt aici", "te urăsc", sau "te iubesc". Unele lucruri nu au însemnătate, sub formă de cuvinte. Altele, sunt la fel de reale precum sângele care-ţi curge prin vene.
Am ascultat mulţi oameni - vorbind despre ce le place, şi mai ales ce nu le place, la alţii. Dacă în primă fază aş fi tentat să cred că respectivilor le-ar plăcea să audă adevărul, ei bine... în a doua... realizez că de fapt vor să audă o mixtura de adevăr cu "gâdilici în ureche". Pentru că prea mult adevăr... supără. Doare. Ăăă... da, oamenilor nu le cade tocmai bine, când le spui adevărul. Când ceva de genul nu cade bine, apar manifestări - care mai de care - colorate şi îmbălsămate- frustrare, supărare, furie, stress, invidie, vărsarea nervilor pe nevinovaţi, etc.
Şi pentru că se-ntâmplă asta, de regulă mai mult ascult, şi mai puţin vorbesc. Dacă vorbesc, se întâmplă de regulă atunci când îmi place persoana de lângă mine, am ceva de spus / am chef de glumă... ori... sunt plictisit. Dacă îmi placi, dau şi cămaşa de pe mine, ca să nu-ţi fie frig.
Iar dacă eşti cretin, te tratez ca atare. Şi atunci când spun "da", nu înseamnă întotdeauna că sunt de acord cu afirmaţiile tale. Ci doar că am auzit ce ai spus.
Uneori, când mă distrează, sau îmi pasă prea puţin de reacţiile unora (vorbesc de idioţi)... renunţ la tăcere, şi le spun "pe bune". Păi... frăţie... o meriţi?... ţi-o iei...
Dar... în esenţă, comunicarea e atât de "dusă bass"... încât vorbim împreună, şi ne înţelegem separat. De ce? Pentru că...
1. Oamenii sunt egoişti.
"Mă doare'n c*r de tine, eu şi doar eu trebuie să mă simt bine." Mhm... am nişte exemple în minte acum... Persoane care pe motiv coctail (frustrare + mitocănie), fac glume proaste pe seama celorlalţi, râzând cu gura până la urechi, dar dispar imediat din peisaj, cu ochii îngustaţi, dacă le iei puţin pe sus. Chiar dacă o faci în glumă, iar gluma e mult mai fină decât merită respectivii. Oh, jungle, my beautiful jungle...
2. Oamenilor le place să se audă pe ei înşişi.
Cum făcea portocala ( the annoying one) ? "True, true."
Trebuie să ai o plăcere considerabilă să te auzi vorbind, chiar şi dacă aproape tot ce spui n-are însemnătate. Îţi găseşti un "prost" care să te asculte, şi începi să debitezi. Sau mai mulţi... pentru că din cauza unui motiv necunoscut, te ascultă toată lumea ( o fi prea obosită să te dea în gâtu' mă-tii ?). Şi îi dai, frate, despre câte chestii ai făcut, câte femei ai avut, ce faci cu nevastă-ta în pat (şi ce nu), cât de greu e serviciul şi câtă responsabilitate stă pe umerii tăi de omuleţ mic (şi soios - asta nu-mi aparţine, e a lui Andrei Gheorghe). "Băăi, tu ştii.... ? Eram cel mai tare." Hai mă... Serios? Încă nu m-ai impresionat. Da nu-ţi spun asta. Nu încă.
Da... treaba minunată e... că se mai întâmplă ca unul dintre cei care te ascultă, să râdă în interiorul său în hohote. Da, eu sunt ăla. Care se uită la tine impasibil, şi care simte un sictir mare cât China, când ţi-aude vocea, în încercarea disperată de-ai acoperi pe alţii.
3. Oamenilor le place să bage strâmbe.
Uu - haa!... Şi încă cum! Păi dacă nu bagi o strâmbă mică, nu te simţi viu. Şi cum s-o faci, decât în cel mai mocirlos mod, adică să amesteci adevărul cu minciuna? Cum dracu altfel? There is no better way. Right? Right...
Asta e din ciclul "eu vreau ce / pe cine ai tu, ce vrei tu... sau pur şi simplu vreau, pentru că eu... sunt miezul, şi mă simt bine "... un amestec trist, de frustrare cu snobism, care nu e decât un semn de imaturitate ce a devenit dureroasă. Chiar aşa... câţi oameni îşi dau seama... că insistând în trage de adolescenţă ca de-o bucată de cauciuc - îşi lungesc suferinţa? Şi că într-o zi, cei din jur se vor sătura de glumele proaste, strâmbele băgate, şi alte "minunăţii" care făceau cândva "sarea şi piperul"?...
Eh, nici o grijă. Lucruri de genul se întorc. Şi n-ai învăţat să prinzi bumerangul. Nu-i aşa? Hehe...
4. Oamenii urăsc ideea de a fi schimbaţi de alţii.
"Nu încerca să mă schimbi." Ohoo... de câte ori n-am auzit asta. Păi... hai s-o luăm simplu. Cum sunt ceva mai "japonez", nu prea arăt ce gândesc. Cel puţin, nu se vede cu uşurinţă. Aici m-ajută chipul de piele roşie/japonez/chinez/tatar... whatever. Toate la un loc. Sau nici una dintre ele. Şi dacă dau unor femei "sărutmâinile", vine din inimă, cu respect. Şi dacă dau altora, e din cauză că nu-mi place ceva la ele, eventual le consider nişte scorpii, cărora n-am chef să le spun "bună ziua". Toată treaba e să te uiţi la mine când îţi vorbesc, dacă vrei să ştii ce înseamnă cu adevărat. Da, a devenit o formalitate, nu e nici o mână implicată. Nici măcar un degeţel. Dar acum... să fim serioşi... am renunţat de mulţi ani să mai iau mâna cuiva de sex feminin, şi să o sărut, în semn de salut. De ce? Pentru că multe femei sunt speriate de bombe, şi se uită crispate la tine, dacă le iei cu atenţie mâna, uşor, ca să le saluţi în felul ăsta. Să-mi fie iertat, dar... femeile ar trebui să fie cele care să îndemne la un comportament plăcut, decent. Nu bărbaţii. Şi dacă ai să-mi zici: "nu-mi spune sărumâna, că mă faci să mă simt bătrână", am să-ţi spun "de-al dracului" (puţin, aşa... :P). Pentru că nu eşti bătrână, şi nici urâtă. Doar dragă mie. Pentru că nici eu nu vreau să mă schimb. Cel puţin în privinţa asta.
Say what you mean, and mean what you say? Chestie volatilă. Depinde cu ce oameni ai de-a face. Când şi cui îi spui "sunt aici", "te urăsc", sau "te iubesc". Unele lucruri nu au însemnătate, sub formă de cuvinte. Altele, sunt la fel de reale precum sângele care-ţi curge prin vene.
duminică, 24 iulie 2011
Şoaptă
Prind suflarea argintie a vântului, cu degete crispate... Îmi adun toate adevărurile în palmă, dar ele se risipesc precum finul nisip mângâiat de apele fluviului în care ne-am îmbăiat, sub lumina lăptoasă a unui astru ce nu-mi aparţine. Am spus prea multe cuvinte, amândoi. Ţi-am rostit numele...
Îmi lipseşte muzica... îmi lipseşte acea muzică...
Doar tu ştii...
Sunt aici... respirându-te cu fiecare adiere, gustându-ţi paşii... cu fiecare plimbare...
... depărtarea?... îţi va aduce zilele astea, răspunsul, oriunde te vei afla
sursa foto: http://andi-sheba.blogspot.com/2010_08_01_archive.html
Îmi lipseşte muzica... îmi lipseşte acea muzică...
Doar tu ştii...
Sunt aici... respirându-te cu fiecare adiere, gustându-ţi paşii... cu fiecare plimbare...
... depărtarea?... îţi va aduce zilele astea, răspunsul, oriunde te vei afla
sursa foto: http://andi-sheba.blogspot.com/2010_08_01_archive.html
sâmbătă, 23 iulie 2011
Depărtare
Seara a venit, cu aceeaşi siguranţă, calmă, însă de data asta... repede, mult prea repede...
... ea... ea m-a înghiţit, în grabă, lăsându-ţi în gând doar reflexia unui chip, palidă şi înşelătoare precum Luna de ieri...
Acum... doar funiginea îngheţată a nopţii se aşterne între noi, cu scrâşnet stins de paşi, iar visele tale... nu-mi mai tresar în braţe. M-ai privit de multe ori, dar...
Tu... tu nu ştii cum arăt...
... ea... ea m-a înghiţit, în grabă, lăsându-ţi în gând doar reflexia unui chip, palidă şi înşelătoare precum Luna de ieri...
Acum... doar funiginea îngheţată a nopţii se aşterne între noi, cu scrâşnet stins de paşi, iar visele tale... nu-mi mai tresar în braţe. M-ai privit de multe ori, dar...
Tu... tu nu ştii cum arăt...
sursa foto: aici
vineri, 22 iulie 2011
Sonic Mood (31)
All work and no play
That's the way it is, ain't it?
There's a rhythm deep inside of you
And you must get reacquainted
When was the last time you danced?
When was the last time you danced?
Well come rock with me baby
Dance with me darling
Step with me sweetheart
The world is watching
Under an endless sky
Wish I could fly away forever (and ever)
And the poetry is so pure
When we are on the floor together (it's been a long time)
Don't deny me any further
Let me have my way
Oooh, come closer, yeah
Let's dance the night away
That's the way it is, ain't it?
There's a rhythm deep inside of you
And you must get reacquainted
When was the last time you danced?
When was the last time you danced?
Well come rock with me baby
Dance with me darling
Step with me sweetheart
The world is watching
Under an endless sky
Wish I could fly away forever (and ever)
And the poetry is so pure
When we are on the floor together (it's been a long time)
Don't deny me any further
Let me have my way
Oooh, come closer, yeah
Let's dance the night away
joi, 21 iulie 2011
Gând
Ai vrea să fiu
Eu...
Vântul tău,
Şi totuşi nu-ţi deschizi
Aripile de pasăre,
Nici pânzele de corabie,
Să te pot purta
Pe unde n-ai fost vreodată.
Eu...
Vântul tău,
Şi totuşi nu-ţi deschizi
Aripile de pasăre,
Nici pânzele de corabie,
Să te pot purta
Pe unde n-ai fost vreodată.
În...
Sună obosit
Clopotul din verde piatră,
Din cenuşii vechi-albaştri munţi.
Rostogolesc ecouri
De fâlfâit de corb.
Sudoarea mea curge
Cu susurul izvorului ce nu l-am întâlnit,
Iar paşii mi se-agaţă
De poteci înguste.
Clopotul din verde piatră,
Din cenuşii vechi-albaştri munţi.
Rostogolesc ecouri
De fâlfâit de corb.
Sudoarea mea curge
Cu susurul izvorului ce nu l-am întâlnit,
Iar paşii mi se-agaţă
De poteci înguste.
Magma
Îmi fierbe sângele de canibal,
şi roşie se-ncinge acum noaptea,
căci am să muşc din sânu-ţi tropical
de-ar fi să-mbrăţişez şi moartea.
Noi vom ieşi în aer rece, noaptea,
având pe buze-un gust carnal,
natura m-a făcut de dimineaţă canibal,
şi râd pe înfundate de-aud moartea.
Ca-n alte dăţi, s-a lăsat iarăşi noaptea,
mă chinui şi mă muşti, precum un canibal
eu îţi privesc lungitul trup, ce tropical
mă arde, făcându-mă să-mi doresc moartea.
şi roşie se-ncinge acum noaptea,
căci am să muşc din sânu-ţi tropical
de-ar fi să-mbrăţişez şi moartea.
Noi vom ieşi în aer rece, noaptea,
având pe buze-un gust carnal,
natura m-a făcut de dimineaţă canibal,
şi râd pe înfundate de-aud moartea.
Ca-n alte dăţi, s-a lăsat iarăşi noaptea,
mă chinui şi mă muşti, precum un canibal
eu îţi privesc lungitul trup, ce tropical
mă arde, făcându-mă să-mi doresc moartea.
Destinaţie
Picură-mi în ochi
Valuri de lumină
Caldă, şi divină,
Căci m-au uscat atâtea ape,
M-au nedormit atâtea vânturi,
Şi-am ascultat prea multe cânturi,
De-am obosit, între pământuri.
În păstrare
Îţi las ţie
sufletul meu, în grijă.
Eu plec în câmpia nemuririi,
şi-a desfătării sub razele de Lună,
plec s-adun rouă din razele de Soare,
şi irişi cenuşii... din ochi de zână.
Sufletul meu a atins
cele mai albastre colţuri,
şi mă prefac că nu ştiu,
că alţii ştiu...
Sărut viaţa cu inima, dar spune-mi...
cine mă va salva, dacă îmi vor crăpa buzele?...
Cine mă va ajuta,
dacă pleoapele îmi vor albi, să văd,
şi cine mă va iubi...
... dacă voi fi gol?
miercuri, 20 iulie 2011
marți, 19 iulie 2011
În linişte
Urăsc. Sau... nu... Ceva s-a schimbat...
Acum câţiva ani buni, aş fi spus că urăsc... faptul că simt lucrurile atât de intens, că urăsc să simt intens până şi lucrurile bune. Aş fi spus poate, că urăsc să iubesc până la durere fizică. Astăzi, în schimb... le mulţumesc persoanelor dragi din viaţa mea, pentru momentele minunate pe care le-am avut lângă ele. În mare parte, prieteni.
Îi mulţumesc Ei, pentru că m-a făcut să mă simt viu, din nou, şi pentru că a scos ce e mai frumos din mine, atunci când credeam că sufletul mi s-a stins, şi s-a transformat în gheaţă.
Da, să te simţi viu - doare. Doare ca nimic altceva pe lume, atunci când trăieşti intens clipa care se scurge, doare cu strigătele unui întreg infern de braţe ridicate în agonie, din flăcări. Doare, atunci când ai împreună cu cea pe care o iubeşti - momente simple, dar minunate, doare, pentrui că deşi îţi doreşti - nu ai cum să încetineşti, să opreşti timpul, ca să te poţi bucura de lucrurile acelea la nesfârşit.
În timpul unei dureri fizice, ce depăşeşte limitele normalului, "scurtcircuitul" care se produce în punctul de vârf al durerii este numit... leşin. Da... e un fel de scurtcircuit. Iar avantajul celui care leşină... este că nu mai simte preţ de câteva minute - până la câteva ore - acea durere cumplită, care-l cutremura.
Şi dacă pentru durerea fizică există calmante, pentru cealaltă, a sufletului... ei bine nu există nimic care să poată fi prescris de medic, nimic pe care să poată fi lipită o etichetă, pe care să scrie cu litere de-o şchioapă: "medicament pentru durerea X". Nici cel mai gustos vin, nici cea mai bună bere, nici cel mai frumos trup - nu-ţi pot vindeca suferinţa. Când durerea este de altă natură decât cea fizică... atunci rămâi undeva între pierderea cunoştinţei şi durere... e o luciditate a leşinului, o moarte căreia îi trăieşti fiecare clipă, un fruct etern, de pe care coaja este sfâşiată iar, şi iar... la nesfârşit...
Doare, să te simţi viu... Însă preţul merită plătit, chiar şi pentru o zi... chiar şi dacă e ultima zi din viaţă.
Acum câţiva ani buni, aş fi spus că urăsc... faptul că simt lucrurile atât de intens, că urăsc să simt intens până şi lucrurile bune. Aş fi spus poate, că urăsc să iubesc până la durere fizică. Astăzi, în schimb... le mulţumesc persoanelor dragi din viaţa mea, pentru momentele minunate pe care le-am avut lângă ele. În mare parte, prieteni.
Îi mulţumesc Ei, pentru că m-a făcut să mă simt viu, din nou, şi pentru că a scos ce e mai frumos din mine, atunci când credeam că sufletul mi s-a stins, şi s-a transformat în gheaţă.
Da, să te simţi viu - doare. Doare ca nimic altceva pe lume, atunci când trăieşti intens clipa care se scurge, doare cu strigătele unui întreg infern de braţe ridicate în agonie, din flăcări. Doare, atunci când ai împreună cu cea pe care o iubeşti - momente simple, dar minunate, doare, pentrui că deşi îţi doreşti - nu ai cum să încetineşti, să opreşti timpul, ca să te poţi bucura de lucrurile acelea la nesfârşit.
În timpul unei dureri fizice, ce depăşeşte limitele normalului, "scurtcircuitul" care se produce în punctul de vârf al durerii este numit... leşin. Da... e un fel de scurtcircuit. Iar avantajul celui care leşină... este că nu mai simte preţ de câteva minute - până la câteva ore - acea durere cumplită, care-l cutremura.
Şi dacă pentru durerea fizică există calmante, pentru cealaltă, a sufletului... ei bine nu există nimic care să poată fi prescris de medic, nimic pe care să poată fi lipită o etichetă, pe care să scrie cu litere de-o şchioapă: "medicament pentru durerea X". Nici cel mai gustos vin, nici cea mai bună bere, nici cel mai frumos trup - nu-ţi pot vindeca suferinţa. Când durerea este de altă natură decât cea fizică... atunci rămâi undeva între pierderea cunoştinţei şi durere... e o luciditate a leşinului, o moarte căreia îi trăieşti fiecare clipă, un fruct etern, de pe care coaja este sfâşiată iar, şi iar... la nesfârşit...
Doare, să te simţi viu... Însă preţul merită plătit, chiar şi pentru o zi... chiar şi dacă e ultima zi din viaţă.
-Partridge-
”But I, being poor...have only my dreams. I have spread my dreams under your feet. Tread softly...because you tread on my dreams.”
I assume you dream, Preston.
”But I, being poor...have only my dreams. I have spread my dreams under your feet. Tread softly...because you tread on my dreams.”
I assume you dream, Preston.
-Preston-
I'll do what I can to see they go easy on you.
-Partridge-
We both know...they never go easy.
-Preston-
Then I'm sorry.
-Partridge-
No, you're not. You don't even know the meaning. It's just a...vestigial word for a feelling you've never felt. Don't you see, Preston? It's gone. Everything that makes us what we are -- traded away.
-Preston-
There's no war. No murder.
-Partridge-
What is it you think we do?
-Preston-
No. You've been with me. You've seen how it can be -- the jealousy, the rage.
-Partridge-
A heavy cost.
I'd pay it gladly. - Equilibrium
I'll do what I can to see they go easy on you.
-Partridge-
We both know...they never go easy.
-Preston-
Then I'm sorry.
-Partridge-
No, you're not. You don't even know the meaning. It's just a...vestigial word for a feelling you've never felt. Don't you see, Preston? It's gone. Everything that makes us what we are -- traded away.
-Preston-
There's no war. No murder.
-Partridge-
What is it you think we do?
-Preston-
No. You've been with me. You've seen how it can be -- the jealousy, the rage.
-Partridge-
A heavy cost.
I'd pay it gladly. - Equilibrium
luni, 18 iulie 2011
duminică, 17 iulie 2011
Movies, anyone? (3) - There's nothing like this
Am încercat de nenumărate ori, în ultima vreme, să găsesc un film bun, şi nou - pentru mine. Unul care să-mi trezească ceva, care să-mi placă cu adevărat, să mă bucure, sau mai mult de atât, să mă inspire.
" I'm not afraid of dying, I'm afraid I haven't been alive enough "
Schimbare
Am pierdut... Am pierdut elanul vânătoarei. Gustul sângelui nu-mi mai trezeşte fiori astăzi, iar antica dorinţă a colţilor de a sfâşia carnea, a dispărut... încet... Născută din foc, liniştea a atins fiecare sclipire a firelor de păr, din blana-mi colorată. Odată cu trecerea timpului, foamea s-a stins, lăsând loc păcii, atât de greu de atins...
Şi astfel, iernile au trecut peste mine, accentuând negrul dungilor ce-şi pierduseră urma..
Mi-am retras cu grijă, ghearele... mi-am ascuns încet, colţii, şi de undeva, din umbră, m-am ridicat, ca să mă vezi.
Am urcat munţi, şi ei mi-au crestat sudoarea-n palme, am trecut ape, şi ele mi-au mângâiat chipul, cu dor. Am atins colorate culmi, doar pentru a mă prăbuşi mai târziu - în cele mai adânci şi-ntunecoase văi. M-am ridicat de fiecare dată, cu părul răvăşit, şi buzele crăpate, şi-am căutat un alt vârf de pe care să te privesc. Căci numai crestele îţi pot prinde frumuseţea, în zbor rotit de şoim. Şi zile au trecut, nopţi - şi mai lungi, aducând cu ele aripi şi agonie, cădere în neant şi zâmbete în ochi... în căutarea acelui pisc pe care să rămânem, fără teamă.
sursa foto: Google
vineri, 15 iulie 2011
joi, 14 iulie 2011
miercuri, 13 iulie 2011
Questions and answers
Să te ating cu privirea, e să te ascult. Dacă inima mea ar fi o peşteră, ecoul tău s-ar rostogoli fermecat în valuri colorate de lumină, peste sculpturile neînţelese ale apelor. Căci îmi vorbeşti fără cuvinte, şi mă atingi, fără sa-ţi mişti buzele. Şi-ncerc... să-mi amintesc...
Nu... nimeni nu a coborât atât de adânc... în fântâna apei mele.
E noapte... Într-o joacă sâcâitoare, portocaliul unei raze de lumină se luptă cu Luna, pentru a-şi face loc pe chipul meu. Şi fiecare cuvânt pe care l-ai descătuşat din vechimea suferinţelor, îmi trimite valuri de durere, pe lacul sufletului. Faţa îmi încremeneşte, şi doar ochii îţi pot spune - că acum ştiu, şi cât de mult îmi doresc să fi fost lângă tine, "atunci". Însă privirea ta îmi ocoleşte genele, aruncând săgeţi în naltul cerului, spre stele neştiute...
...şi îmi petrec timpul, dorind ca într-o zi să mă priveşti, senină.
... de ce...
... pentru că muzica ta îmi trezeşte viaţă, în vene. Şi dans, în suflet. Îmi dă sens şi putere, iar fără ea... nu sunt decât materie crudă, statuie stranie, şi rece.
sursa foto: ideoda
Nu... nimeni nu a coborât atât de adânc... în fântâna apei mele.
E noapte... Într-o joacă sâcâitoare, portocaliul unei raze de lumină se luptă cu Luna, pentru a-şi face loc pe chipul meu. Şi fiecare cuvânt pe care l-ai descătuşat din vechimea suferinţelor, îmi trimite valuri de durere, pe lacul sufletului. Faţa îmi încremeneşte, şi doar ochii îţi pot spune - că acum ştiu, şi cât de mult îmi doresc să fi fost lângă tine, "atunci". Însă privirea ta îmi ocoleşte genele, aruncând săgeţi în naltul cerului, spre stele neştiute...
...şi îmi petrec timpul, dorind ca într-o zi să mă priveşti, senină.
... de ce...
... pentru că muzica ta îmi trezeşte viaţă, în vene. Şi dans, în suflet. Îmi dă sens şi putere, iar fără ea... nu sunt decât materie crudă, statuie stranie, şi rece.
sursa foto: ideoda
Nu-i doar noapte
Eu, privindu-te.
Te-ndepărtezi de mal cu un surâs cald, ce adie deasupra apelor, îmbrăţişând briza uşoară a nopţii. Ieşită la plimbare cu stelele, Luna îţi învăluie în aburi de lumină pielea catifelată. "Tot cerul e al meu", spui, iar eu mă-nclin către tine, şoptind...
Şi cuvintele se topesc în tăcerea ta, care îmi mângâie chipul cu un zâmbet. Căci sunt al tău, cer reflectat în nisip şi-n piatră, în trunchi - şi-n frunză, în suflarea lină a vântului, şi atingerea caldă a valurilor. Mă cufund încet, în tine, iar braţele-mi plutesc, pierdute.
Te-ndepărtezi de mal cu un surâs cald, ce adie deasupra apelor, îmbrăţişând briza uşoară a nopţii. Ieşită la plimbare cu stelele, Luna îţi învăluie în aburi de lumină pielea catifelată. "Tot cerul e al meu", spui, iar eu mă-nclin către tine, şoptind...
Şi cuvintele se topesc în tăcerea ta, care îmi mângâie chipul cu un zâmbet. Căci sunt al tău, cer reflectat în nisip şi-n piatră, în trunchi - şi-n frunză, în suflarea lină a vântului, şi atingerea caldă a valurilor. Mă cufund încet, în tine, iar braţele-mi plutesc, pierdute.
marți, 12 iulie 2011
luni, 11 iulie 2011
duminică, 10 iulie 2011
"Vorbe" (1)
"Iată pentru ce te înspăimântă mai tare suferinţa tăcută decât aceea care strigă. Suferinţa tăcută umple camera. Umple oraşul. Şi nu există distanţă de la care să n-o poţi auzi. Dacă cea pe care o iubeşti suferă departe de tine, şi dacă într-adevăr o iubeşti, suferinţa ei te va ajunge, oriunde ai fi."
Citadela - Antoine de Saint-Exupery
sursa foto: http://au.news.yahoo.com
vineri, 8 iulie 2011
Scream and run, or stay and fight
Îmi aduc aminte de o cugetare... e una dintre cele pe care am considerat că merită să le scriu într-un caiet gros, acum mulţi ani...
"Eşti invincibil dacă nu intri în lupte dincolo de sfera puterii tale." - Epitect
Acum... asta presupune să te cunoşti foarte bine, să ştii ce-ţi pot capul şi inima - în chestii zilnice, şi în situaţii pe care nu le întâlneşti la orice pas.
Însă mereu rămân lucruri de cunoscut, tărâmuri pe care nu le-am atins niciodată, ori pe care nu am păşit decât cu imaginaţia. Iar necunoscutul... are muzica sa stranie, care îmbie şi sperie, care te-atrage şi te-ndepărtează în acelaşi timp, care-ţi şopteşte "fugi!", sau "vino mai aproape".
Uneori se întâmplă să le auzi pe amândouă, chiar. Se-ntâmplă să le-auzi în acelaşi timp; e un balans dureros între două infernuri, şi fiecare dintre ele te arde - puţin câte puţin. Însăşi distanţa dintre ele e suferinţă pură, acea pendulare nesfârşită, şi nesiguranţa pe care o dă această pendulare, chinuie mai rău decât ambele iaduri la un loc.
... iar timpul?... te transformă în flacără, şi soare, când toţi ceilalţi cred că te vei transforma în fum, şi cenuşă.
"Daca tratezi un om aşa cum este, va rămâne tot aşa. Însă dacă-l tratezi ca şi cum ar fi ceea ce s-ar cuveni şi ar putea fi, va deveni acel om mai mare şi mai bun." - Goethe
Sunt lucruri care nu pot fi egalate de nimic, pe lume. Să vezi în oameni ceea ce alţii nu pot vedea, nu pentru că acel "ceva" nu există, ci pentru că n-au capacitatea să-l vadă. Să atingi în ei... ceea ce alţii nu pot atinge. Să simţi... ceea ce alţii nu simt. Să crezi, atunci când nimeni din jurul tău nu are credinţă, să crezi... chiar şi atunci când omul pe care-l atingi, îl vezi, şi-l simţi, nu crede.
Şi cât timp ai credinţă în ceva, sau în cineva, nimic nu te doboară. Atunci, abia atunci... realizezi că sfera puterilor tale se măreşte, şi că în loc să ţipi şi să fugi, alegi să rămâi strângând din dinţi, şi să lupţi - cu ultima picătură de sânge, şi ultima suflare.
"Eşti invincibil dacă nu intri în lupte dincolo de sfera puterii tale." - Epitect
Acum... asta presupune să te cunoşti foarte bine, să ştii ce-ţi pot capul şi inima - în chestii zilnice, şi în situaţii pe care nu le întâlneşti la orice pas.
Însă mereu rămân lucruri de cunoscut, tărâmuri pe care nu le-am atins niciodată, ori pe care nu am păşit decât cu imaginaţia. Iar necunoscutul... are muzica sa stranie, care îmbie şi sperie, care te-atrage şi te-ndepărtează în acelaşi timp, care-ţi şopteşte "fugi!", sau "vino mai aproape".
Uneori se întâmplă să le auzi pe amândouă, chiar. Se-ntâmplă să le-auzi în acelaşi timp; e un balans dureros între două infernuri, şi fiecare dintre ele te arde - puţin câte puţin. Însăşi distanţa dintre ele e suferinţă pură, acea pendulare nesfârşită, şi nesiguranţa pe care o dă această pendulare, chinuie mai rău decât ambele iaduri la un loc.
... iar timpul?... te transformă în flacără, şi soare, când toţi ceilalţi cred că te vei transforma în fum, şi cenuşă.
"Daca tratezi un om aşa cum este, va rămâne tot aşa. Însă dacă-l tratezi ca şi cum ar fi ceea ce s-ar cuveni şi ar putea fi, va deveni acel om mai mare şi mai bun." - Goethe
Sunt lucruri care nu pot fi egalate de nimic, pe lume. Să vezi în oameni ceea ce alţii nu pot vedea, nu pentru că acel "ceva" nu există, ci pentru că n-au capacitatea să-l vadă. Să atingi în ei... ceea ce alţii nu pot atinge. Să simţi... ceea ce alţii nu simt. Să crezi, atunci când nimeni din jurul tău nu are credinţă, să crezi... chiar şi atunci când omul pe care-l atingi, îl vezi, şi-l simţi, nu crede.
Şi cât timp ai credinţă în ceva, sau în cineva, nimic nu te doboară. Atunci, abia atunci... realizezi că sfera puterilor tale se măreşte, şi că în loc să ţipi şi să fugi, alegi să rămâi strângând din dinţi, şi să lupţi - cu ultima picătură de sânge, şi ultima suflare.
joi, 7 iulie 2011
marți, 5 iulie 2011
luni, 4 iulie 2011
sâmbătă, 2 iulie 2011
Contraste nevăzute
... despre putere. Despre cât de mult coboară oamenii, crezând că de fapt urcă.
Adevărata putere nu e cea pe care o arăţi la tot pasul, când eşti gata să provoci mari daune, ci e în stăpânirea pumnului, tocmai atunci când îţi vine să pocneşti pe cineva. E în stăpânirea de sine, şi găsirea în adâncul inimii tale a dragostei, atunci când veninul cuvintelor îţi stă pe limbă. Adevărata putere n-ai s-o găseşti în a fi "alfa", ci în a-ţi lăsa prietenul să respire acelaşi aer pe care-l tragi în nări, de la acelaşi nivel. Înseamnă să-ţi placă iubita prietenului, şi totuşi să stai în banca ta, chiar dacă ea flirtează cu tine. Şi asta mai ales dacă "prostul" ţine la ea. Înseamnă să nu-ţi baţi joc de defectul de vorbire al necunoscutului/amicului/prietenului, oricât ai fi de beat; înseamnă să nu te foloseşti de slăbiciunile unui om, care ţi-a dat un anumit loc în viaţa lui, pentru că tu vrei să fii cu un cap mai sus decât el. Înseamnă să gândeşti, în mijlocul unei grup, şi să ai curajul să faci ceva, chiar dacă ceilalţi te critică. Nu în ultimul rând, înseamnă să taci, atunci când simţi nevoia să vorbeşti, dar n-ai nimic de spus. Înseamnă să iubeşti, chiar şi atunci când nu ţi se răspunde cu iubire.
Adevărata putere nu stă în a lua cu ambele braţe, ci în a fi capabil să dai cu toată fiinţa, radiind, până la sacrificiul de sine.
Adevărata putere nu e cea pe care o arăţi la tot pasul, când eşti gata să provoci mari daune, ci e în stăpânirea pumnului, tocmai atunci când îţi vine să pocneşti pe cineva. E în stăpânirea de sine, şi găsirea în adâncul inimii tale a dragostei, atunci când veninul cuvintelor îţi stă pe limbă. Adevărata putere n-ai s-o găseşti în a fi "alfa", ci în a-ţi lăsa prietenul să respire acelaşi aer pe care-l tragi în nări, de la acelaşi nivel. Înseamnă să-ţi placă iubita prietenului, şi totuşi să stai în banca ta, chiar dacă ea flirtează cu tine. Şi asta mai ales dacă "prostul" ţine la ea. Înseamnă să nu-ţi baţi joc de defectul de vorbire al necunoscutului/amicului/prietenului, oricât ai fi de beat; înseamnă să nu te foloseşti de slăbiciunile unui om, care ţi-a dat un anumit loc în viaţa lui, pentru că tu vrei să fii cu un cap mai sus decât el. Înseamnă să gândeşti, în mijlocul unei grup, şi să ai curajul să faci ceva, chiar dacă ceilalţi te critică. Nu în ultimul rând, înseamnă să taci, atunci când simţi nevoia să vorbeşti, dar n-ai nimic de spus. Înseamnă să iubeşti, chiar şi atunci când nu ţi se răspunde cu iubire.
Adevărata putere nu stă în a lua cu ambele braţe, ci în a fi capabil să dai cu toată fiinţa, radiind, până la sacrificiul de sine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)